Cunoştinţa exactă ne învaţă, cu superficialitatea-i caracteristică şi afinitatea pentru ceea ce se poate vedea evident, că fiarele din acest capitol ar fi sistemul politic mondial, bazîndu-se pe asemănarea cu fiarele politice din cartea lui Daniel, dar şi pe aspectul compozit al fiarei care se ridică din mare (Dan.7.3,17; Apoc.13.1,2).
Din Apocalips 17.1,15 înţelegem semnificaţia apelor mari, sau marea (Apoc.12.12; 7.2).
Înţelegem de asemenea din Apocalips 17.3 şi 13.2 de unde are această fiară puterea, astfel încît cei ce se închină fiarei, se închină Balaurului, Satan (Apoc.13.4).
Din versetul 5 înţelegem perioada de timp în care fiara dispune de această putere, astfel încît apare limpede că este vorba de religia creştină în ansamblu, mai puţin cei special descrişi aparte prin fiara care se ridică din pămînt, Martorii, care apar abia spre sfîrşitul acestei perioade, dar cărora li se acordă aceeaşi atenţie (2Tes.2.1–3,6–12; 2Tim.2.17,18). Astfel este lămurit şi misterul cornului mic şi rău care l-a uimit pe Daniel (Dan.7.8,11,19–22,25–27).
Aşadar fiara care se ridică din mare nu este politică decît în măsura în care curveşte faţă de Dumnezeu, căruia ar trebui să-i fie fidelă, cu fiarele politice, şi nu se poate spune că se dă înapoi (Apoc.17.1,2).
A doua fiară, cea care se ridică din pămînt, este reprezentată de Martorii lui Iehova, în ansamblu, care pe lîngă această profeţie mai împlinesc şi altele la fel de urîte (Mat.24.24,48–51; Gal.1.6; 2Tes.2.1–12; 2Tim.2.16–18; 1Ioan 2.18 şi chiar 1Tes.5.1–3, pe care ei înşişi le pun în cîrca altora, dar le şi împlinesc, aşa cum am citat din scopul revistei Treziţi-vă!: „[…] promisiunea Creatorului referitoare la instaurarea unei lumi noi, paşnice şi sigure, înainte ca generaţia care a văzut evenimentele anului 1914 să dispară“. În topul profeţiilor pe care le împlinesc Martorii, a celor citate aici sau în altă parte, se află Romani 9.17).
Cele două coarne ale fiarei care arată ca un miel dar vorbeşte ca un balaur, sînt generaţia Studenţilor Bibliei care la circa zece ani după 1914 a început să facă lobby pentru speranţa pămîntească, luînd în 1931 numele celui de-al doilea corn, Martorii lui Iehova, cei care din 1935 aveau să propovăduiască speranţa pămîntească exclusivă, denaturînd scopul EVANGHELIEI şi EVANGHELIA însăşi (Ps.139.20; Gal.1.6–8).
Ei lucrează ca şi prima fiară cu puterea Satanei, şi deşi aparent sînt împotriva primei, idolatria, două speranţe care nu vin de la Dumnezeu, şi împărţirea, fiecare în felul ei, în clerici şi laici, le reuneşte sub acelaşi mod de închinare. Desigur Martorii nu folosesc icoane dar idolatrizează aşa-zisul canal al cunoştinţei exacte, iar canalul încearcă să facă din alte oi o icoană creştină pentru întreaga lume (Apoc.13.14,15). Icoană creştină! Doamne ce alăturare nepotrivită! Şi totuşi creştinătatea e plină de icoane literale. Alte oi doar simbolizează o icoană a închinătorilor la icoane, pentru că sînt o astfel de prezenţă neputincioasă care doar propovăduieşte o evanghelie contrafăcută care nu le aparţine şi au o speranţă despre care nu sesizează că este iluzorie (Ps.115.4–8).
Din cîte cunosc americanii şi nu numai au o vorbă sau o filozofie: dacă vrei să ai succes şi să obţii ceea ce vrei de la ei, trebuie să le oferi oamenilor ceea ce îşi doresc. Deşi nu le aparţine, cu certitudine preoţii înălţimilor şi ai icoanelor ştiu de mult această filozofie, motiv pentru care oferă cu generozitate icoane, dumnezei extrem de îngăduitori cu adepţii, cărora le permit practic orice, inclusiv ceea ce Dumnezeu nu permite (Gen.3.1,4–6. Ce altceva este şarpele folosit de Satan decît o icoană?). Numele biblic de icoană dat altor oi este perfect compatibil cu această filozofie, întrucît mulţi ar dori să trăiască veşnic fără a cunoaşte moartea, precum şi să vadă repede împlinite anume profeţii biblice considerate a le fi favorabile (2Tim.4.3,4).
Adepţii acestei grupări religioase sînt atraşi de aparenţa unei cunoştinţe exacte despre profeţiile biblice şi împlinirea lor, elaborată de unii din fraţii Domnului special desemnaţi, spun ei teocratic nu democratic, adepţi care nu se gîndesc din motivul enunţat să pună la îndoială nici o afirmaţie a învăţăturii pe care o primesc, şi care sînt foarte mîndri de învăţătura lor, pentru că în general întîlnesc multe persoane care nici măcar nu ştiu să deschidă Biblia, necum să-şi mai şi argumenteze credinţa, categorie din care am făcut şi eu parte cîndva.
Focul coborît din cer pe p ă m î n t se referă la acest simulacru de ungere cu Spirit, aidoma primei ungeri originale la Cincizecimea anului 33, exhibată în faţa altor oi şi a invitaţilor acestora la Cina comemorativă, dar aşa cum se poate înţelege din Apocalips 14.5, minciunile îi descalifică arătînd clar că nu au Duhul. Ei înşişi cînd au probleme cu unii adepţi spun că scrierile lor nu sînt inspirate. Şi dacă nu sînt inspirate nu trebuie neapărat să se şi împlinească! Să mai întreb oare de ce Psalmii şi celelalte scrieri ale Vechiului Testament sînt inspirate, iar scrierile unşilor cu Spirit de la Brooklyn, în directă legătură cu Domnul, nu (Mat.22.43,44; Ps.110.1; 2Sam.23.1,2; 2Pet.1.21; Num.12.5–8; 11.17,25–29)?
Semnele amăgitoare făcute în faţa adepţilor fiarei dintîi au doar scopul de a atrage adepţi, şi uneori reuşesc.
Icoana fiarei care se ridică din mare sînt Martorii cu speranţă pămîntească, marea mulţime a altor oi. Din punct de vedere spiritual ei corespund descrierii din psalmul 115. Ei nu ar trebui să se angajeze într-o lucrare de evanghelizare pentru că le lipseşte puterea de înţelegere a EVANGHELIEI pe care o dă Tatăl prin Duhul Sfînt, ca să nu mai spun cîte femei sînt angajate în această acţiune (Apoc.22.17; Ioan 4.13,14; 7.37–39; Mat.28.19,20; 1Cor.14.33–37). Ţinta principală a EVANGHELIEI este Israelul spiritual, mesajul EVANGHELIEI trebuie să fie clar pentru a-şi produce efectul, iar canalul a schimbat această ţintă şi a denaturat EVANGHELIA (Fapt.8.1,4,5,14–17; 19.1–6; Gal.1.6–8).
Cum se manifestă icoana prin învăţătura pe care o propagă, pentru a corespunde descrierii din versetul 15, îndeosebi afirmaţiei „să vorbească, şi să facă să fie omorîţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei“? Cunoştinţa exactă, pe baza unei viziuni restrînse vizînd cuvintele Domnului din Matei 25.31–46 ce nu sînt aplicabile decît creştinilor, fără a include evreii şi popoarele preponderent necreştine, îşi învaţă adepţii că doar Martorii lui Iehova, organizaţia vizibilă a lui Dumnezeu, vor supravieţui marelui necaz, iar ceilalţi vor fi distruşi. Ei, şi numai ei, vor constitui nucleul lumii noi. O altă viziune exclusivistă, pe lîngă cea a speranţelor, pe care nu cred că aş greşi dacă aş numi-o sectară, deşi aşa-zisul sectarism nu este un rău în sine (Fapt.24.5,14; 1Cor.11.18,19). Cei ce se înscriu pe calea îngustă, deschisă de poarta strîmtă a adevărului, adunînd adevărul bob cu bob în răbdare, sînt ei înşişi o sectă în cadrul unei grupări religioase, dar sfîrşesc prin a obţine întregul, ceea ce nu se întîmplă cu cei care cumpără engross (Mat.7.13,14). Sper ca fragmentele citate din „Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pămînt“ pag. 193, 209, 155, 188, 255, să ilustreze ceea ce am spus ceva mai sus.
– „Din 1914, milioane de oameni au acceptat «hrana» provenită de la acest sclav şi au început să practice religia adevărată împreună cu el. Aceasta organizaţie compusă din servitorii lui Dumnezeu este cunoscută sub numele de Martorii lui Iehova“
– „Prin urmare lumea lui Satan este societatea umană organizată care există independent [sublinierea îmi aparţine pentru că arată dorinţa Martorilor de a obţine dependenţă totală] de organizaţia vizibilă a lui Dumnezeu“
– „Nici o parte a acestei lumi rele nu va supravieţui Harmaghedonului. Numai aceia care servesc lui Dumnezeu vor continua să trăiască (1 Ioan 2:17)“
– „O altă trăsătură caracteristică a celor ce practică adevărata închinare este, aşa cum a spus Isus: «ei nu fac parte din lume» (Ioan 17:14). Cu alte cuvinte, adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu se menţin separaţi de lumea coruptă şi de afacerile ei“
– „O singură organizaţie—organizaţia vizibilă a lui Dumnezeu—va supravieţui «marelui necaz» iminent“
Aşadar icoana fiarei care se ridică din mare îşi însuşeşte şi propovăduieşte această învăţătură, îmbiind cu o speranţă de viaţă eternă fără a gusta moartea, avînd totodată grijă să decreteze sus şi tare că vor fi singurii supravieţuitori ai necazului, iar toţi ceilalţi vor muri, inclusiv evreii. Cum se zice pe la noi să i-o spună lui Mutu! Adi Mutu, că Neluţu Sabău şi-a prins deja urechile! A fost „agăţat“ gratuit pentru a contribui „benevol“ la conturile brooklyneze, şi ce contributor serios, aşa „peşti“ să tot prindă canalul în plasă!
Din cîte îmi amintesc semnul icoanei consta din botez, casa zidită pe stînca acelei cunoştinţe exacte pe care se bazează, şi încă ceva care-mi scapă. Să te botezi în numele Duhului Sfînt, să ai pretenţia că propovăduieşti EVANGHELIA în adevăr, şi să fii împotriva celor care mărturisesc speranţa cerească, rămîne un aspect suspect de ciudat, alunecos, aş zice nisipos, al icoanei cu speranţă pămîntească (Apoc.13.16).
A nu putea cumpăra sau vinde fără să aibă semnul sau numărul fiarei, reprezintă pe de o parte dreptul exclusiv al unora de a elabora hrana spiritulă în revistele şi cărţile lor, respectiv cunoştinţa exactă, iar pe de alta obligaţia altor oi de a vorbi exclusiv din această cunoştinţă exactă (Isa.55.1–3; Mat.25.16–18).
Semnul dat de proorocul mincinos i c o a n e i corespunde numelui fiarei sau numărului numelui ei.
Aşadar ne interesează care este numele fiarei, ce reprezintă numărul şase sute şaizeci şi şase, şi care este legătura de reprezentare între nume şi număr. Cînd scriu număr, deja mă pufneşte rîsul! Deşi e mai degrabă de plîns decît de rîs.
Numărul şase sute şaizeci şi şase se mai poate găsi doar în alte două locuri în Scriptură, şi se referă la suma taxelor şi impozitelor pe care le încasa anual Solomon în Israel (1Reg.10.14; 2Cron.9.13). Aşadar nici un mister, nici date calendaristice, nici alte idei, ci doar bani, pur şi simplu bani.
Atunci care să fie numele fiarei asociat cu banii?
Capitolele 16 şi 23 din Ezechiel ne oferă un tablou cuprinzător din care să putem afla acest nume, dar 16.31–38 ar fi suficient în acest scop. Asemenea dovezi se mai găsesc şi în alte texte biblice. Prin urmare prima religie infidelă Soţului a fost religia iudaică. Chiar Solomon, la bătrîneţe, a pus umărul din plin la necinstirea Numelui lui Dumnezeu cu ajutorul acestor bani (1Reg.11.1–8,11,13).
1 Pe scurt Dumnezeu numeşte religia idolatră curvă, idolii fiindu-i ibovnici, sau acele obiecte adorate. Aşadar numărul 666 are aceeaşi semnificaţie ca şi numele spre care ne conduce, infidelitate spirituală sau idolatrie, fără alte semnificaţii ori atribuiri exclusiviste precum numărul Satanei, căci „este un număr de om“ şi nici o religie nu s-a dovedit pînă acum lipsită de idolatrie, ci doar persoane anume (Apoc.13.18). Desigur, acest semn distinctiv al idolatriei ca infidelitate spirituală faţă de Dumnezeu cel adevărat şi legitim, stă oricum sub pecetea Satanei, „dumnezeul veacului acestuia“, aducînd celor care preferă idolatria prejudicii imediate şi mai cu seamă îndepărtate.
Cartea proverbelor descrie comportamentul indolent al curvelor, care după ce-şi mulţumesc ibovnicii se consideră nevinovate, aidoma religiilor ai căror reprezentanţi, cînd aud că cineva spune despre ele că au legături tainice cu Satana prin duhul lumii, fac spume la gură în loc să caute să-şi vină în fire, să identifice şi să înlăture problemele (Prov.30.18–20; Ioan 8.44; Mat.13.25–28, dar nu fără speranţă: Evr.2.14,15).
Capitolele 17 şi 18 din Apocalips aduc şi alte dovezi, prezentînd religia babilonică drept curva atotcuprinzătoare care include toate religiile lumii, creştine şi necreştine, pe care Dumnezeu le va distruge la sfîrşitul veacului, după obţinerea primelor roade şi de la popoarele preponderent necreştine, aşa cum a distrus şi religia ebraică în anul 70.
Spre binele lor, popoarele majoritar necreştine ar trebui să aibă Israeliţi spirituali (Isa.60.10–12,14,19–22; Apoc.21.10–27).
Care ar fi legătura între cea mai veche meserie din lume, şi n u m e r e pe b a n i, cred că este doar o întrebare retorică la care fiecare poate răspunde şi singur. Iar faptul că acolo unde se înmulţesc banii se înmulţeşte şi curvia, este din ce în ce mai evident. Mai mult, copiii proveniţi din curvie sînt deosebit de aroganţi şi de nestăpînit (Evr.12.5–8; Prov.3.11–14; 17.10; 14.16; Gen.6.1–5). Totuşi ceea ce este extrem de grav, trăim într-o lume în care există tot mai mult percepţia că viaţa omului depinde de bani, aş zice exclusiv de bani, şi nu ar trebui să fie aşa, dar aceasta este consecinţa unei tendinţe imorale, iresponsabile, chiar criminale (Mat.23.35; Apoc.18.20,24).
Poate că te-ai întrebat uneori de ce folosesc expresia cunoştinţa exactă atunci cînd mă refer la dogmatica şi parţial la învăţătura Studenţilor–Martori, identificaţi ca fiind fiara care se ridică din pămînt. Răspunsul este că aşa îşi numesc ei învăţătura, cum se poate citi de exemplu în publicaţia „Să vină regatul tău“ la pagina 13:
– „Dar ce trebuie să înţelegem prin cuvintele «căutaţi mai întîi regatul»? Vor ele, oare, să spună că frecventînd vreuna din bisericile pe care ni le-am ales vom primi cu siguranţă binecuvîntarea lui Dumnezeu? Nu spun ele, mai degrabă, să căutăm religia sau felul de închinare pe care Dumnezeu la [L-a] hotărît pentru noi? Ia seama la ceea ce a spus, Isus în această privinţă: «Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne va intra în regatul cerurilor, ci acela care face voia Tatălui meu, care este în ceruri.» El a arătat clar că unii care vor susţine că «au profeţit şi au săvîrşit fapte de putere în numele său» nu sînt altceva, din punct[ul] de vedere al lui Dumnezeu, decît nişte «lucrători ai nelegiuirii». (Matei 7:21–23; vezi şi 7:13,14.) Cum putem afla cu certitudine care este părerea lui Dumnezeu despre închinarea noastră? Numai obţinînd o cunoştinţă exactă din Cuvîntul său, Biblia.“
Q.E.D. Adică numai acceptînd exclusiv şi fără rezervă evanghelia Brooklyn!
2 Aşadar pretenţiile robului credincios şi înţelept de la Brooklyn în privinţa cunoaşterii adevărului EVANGHELIEI sînt sintetizate în această formulare, care dacă în engleză ar fi scris „exact knowledge“, în română ar părea mai potrivit „cunoştinţa corectă“, dar tot rău şi evaziv sună în formularea de mai sus. Cel puţin pentru noi românii care obişnuim să spunem mulţi văd, puţini cunosc (Ioan 6.54; Gen.9.4; Ioan 6.60,66 şi desigur Ioan 6.67–69). Şi asta cu atît mai mult cu cît un nivel redus al cunoştinţei nu aduce dragostea şi modestia, ci îngîmfarea şi idolatria (1Cor.8.1–3). Iar cunoştinţa nu vine chiar aşa „pe repede înainte“ cum poate părea unora, ci se obţine în timp şi cu migală sub imperiul unei îndelungi răbdări şi o atenţie mereu trează (2Pet.1.5–9; Mat.13.12–17).
Într-o altă carte „BIBLIA – Cuvîntul lui Dumnezeu sau al oamenilor?“, la pagina 167 se poate citi:
– „Oricît de banal s-ar părea, minciuna este păgubitoare atît societăţii cît şi individului. Editorialistul Clifford Longley scrie pe bună dreptate: «Minciuna îl răneşte cît se poate de profund atît pe mincinos, cît şi pe cel minţit, deoarece ea taie legăturile vitale care pun spiritul uman în contact cu realitatea». The American Journal of Psychiarty explică: «Cel minţit poate fi expus unor grave prejudicii psihologice. Uneori, hotărîri importante în viaţă se pot baza pe informaţii false, considerate adevărate. Minciuna poate avea efecte nefaste şi asupra mincinosului însuşi.» Nu ar fi oare de o sută de ori mai bine să spunem adevărul, aşa cum, în mod înţelept, ne recomandă Biblia?“.
Chiar aşa! Ar fi pur şi simplu bine, fără amplificări inutile, atunci cînd îl ştii, iar mimarea adevărului (informaţii false, considerate adevărate) este doar minciună în stare pură, desigur nu pură din punct de vedere moral, pentru că orice amestec al minciunii în adevăr poate deruta total, şi pune pe o cale greşită.
© since 2010, Aurel Becheru.