Semnificaţia cuvintelor din psalmul 32 se leagă de interdicţia impusă în 1935 cu privire la speranţa cerească, dar şi limitarea înţelegerii Bibliei în sensul cunoştinţei exacte de un mic număr de privilegiaţi cu speranţă cerească, precum şi acceptarea fără rezervă a cunoştinţei exacte de marea mulţime a altor oi, urmînd exemplul celor cu speranţă cerească excedentari canalului.
Este desigur comod pentru cei ce se recomandă ca deţinători unici ai adevărului biblic să bată cîmpii, cîtă vreme nimeni nu le poate atrage atenţia în mod oficial, fără a fi catalogat drept apostat şi exclus din adunare. Ei mai spun şi congregaţie, sau pentru totalitatea adunărilor, organizaţie. Dar acest ermetism nu e decît o cursă sau o închisoare din care nu mai pot evada fără a clătina serios organizaţia, sau a o distruge chiar (Apoc.18.2; 1Tim.4.1). Cuvintele psalmului 32 sînt binevenite şi în ceea ce mă priveşte bine primite, iar evoluţia lor spre ce anume chiar nu mă mai interesează.
Ca şi cînd speranţa cerească ar avea nevoie de acordul sau îngăduinţa oamenilor, articolul Cine are în realitate chemarea cerească are spre final o portiţă de îngăduinţă din partea cunoştinţei exacte. Chiar şi verbal mi s-a transmis că pot veni la întrunirile adunării lor, întrucît mai vin şi alţii care au mărturisit speranţa cerească şi nu sînt împiedicaţi să vină. Ce altceva ar fi trebuit să înţeleg din această atitudine duplicitară, decît că doreau doar să cîştige timp pentru a încerca să mă convingă să-mi schimb speranţa care s-a dovedit a fi reală. Lor nu le convine să piardă oameni îndeosebi cînd sînt bărbaţi, dar teocraţia lor şi cunoştinţa exactă nu mai puteau sta în teaca adevărului. Ei nu sînt dispuşi la nişte discuţii deschise asupra adevărului biblic ci vor doar să fie ascultaţi, şi chiar dacă nu au avut sau nu au găsit motive pentru a mă excomunica, i-am lăsat eu baltă să se bucure singuri de roadele pe care le produc.
Unul din argumentele „organizaţiei vizibile a lui Iehova“, prin care alte oi încercau să mă menţină în rîndul adunării cunoştinţei exacte, era citarea versetului Evrei 10.25, desigur în buna lor tradiţie a scoaterii din context. După cum se va vedea, mie citatul mi se potrivea, avînd realmente speranţă cerească, dar nu mi se potrivea adunarea marii mulţimi a altor oi, şi nici ei citatul invocat, avînd în vedere speranţa lor pretins pămîntească.
Pe atunci însă eu nu realizam contextul, pentru că nici nu eram obişnuit să studiez singur Biblia, deşi eram foarte atent la explicaţiile lor, din care, trebuie să repet, nu lipsesc şi învăţături corecte însă nearticulate într-un tot corect, un tot care este atît de încurcat încît te pune în dificultate prin numeroasele confuzii pe care le generează atunci cînd încerci să-l înţelegi ca pe un întreg articulat, circumscris unui context general avînd în vedere Sursa care a generat Cuvîntul ca şi ţinta urmărită de Creator, aşa cum ar fi normal.
Totuşi răbdarea şi Spiritul au produs roade la vremea potrivită, printre care şi lămurirea cu privire la ceea ce este în realitate adunarea noastră din Evrei 10.25.
Prima remarcă este că adunarea lor este o adunare a speranţei pămînteşti, şi de aici totul devine clar observînd atent contextul.
Versetele 19–23 (Evr.10.19–23) dezvăluie natura speranţei adunării noastre, speranţa EVANGHELIEI, speranţa cerească, iar versetele 26 şi 27 arată, aşa cum am mai spus că mi-a trecut glonţul Satanei pe la ureche, şi abia de acum încolo trebuie să fiu atent să nu părăsesc acea adunare pe care am identificat-o ca fiind adunarea noastră (Evr.6.4–6; Mat.24.24,25; Judec.7.2,4–7). Dacă aş începe de la versetul 14, m-aş lovi din nou de o altă contradicţie a cunoştinţei exacte, care spune că alte oi cu speranţă pămîntească nu sînt incluse în noul legămînt, însă apelează la Evrei 10.25 pentru a le ţine împreună. Cum spuneam, o singură teacă pentru adevăr şi minciună e prea strîmtă!
Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am acceptat speranţa icoanei şi nici cunoştinţa exactă în totul atunci cînd eram încă slab, şi că mi-a permis prin intermediul trimiterilor din Biblia cu trimiteri să identific în mod corect adunarea noastră, a celor cu speranţa EVANGHELIEI, a singurei EVANGHELII adevărate.
Trimiterile din Biblia cu trimiteri arată pe de altă parte că nu toţi clericii se bucură să ardă tămîia (gazul ar fi nepotrivit în context) de pomană!
© since 2010, Aurel Becheru.