Aşadar Legea (Vechiul Testament, probabil Legămînt) este sau are umbra bunurilor viitoare descoperite în (prin) EVANGHELIE (Noul Testament, sigur Legămînt), despre care am mărturisit pe larg şi încă mai am unele lucruri de spus.
Totuşi am accentuat pe cele trei sărbători anuale întrucît sînt profetice, două au fost împlinite deja, iar ceea ce mai avem de aşteptat sînt ziua ispăşirii şi apoi după ziua judecăţii, sărbătoarea corturilor în ziua veşniciei (2Pet.3.18).
Şi ce altceva este viaţa de acum decît o umbră a vieţii veşnice viitoare în multe aspecte, dar şi un prilej unic de a recupera prin Domnul Isus Cristos, graţie Tatălui, adevărata viaţă pierdută în Eden de părinţii noştri biologici comuni Adam şi Eva (Ecl.2.16; 3.19–21; 1Cor.15.19,20; 1Tim.6.19)?
Înţelepţi sau nu, credincioşi sau nu, frumoşi sau nu, bogaţi sau nu, …, cu toţii împărţim acelaşi mediu, în general aceleaşi probleme de sănătate, desigur particularizate, şi tot felul de neajunsuri şi necazuri, iar în cele din urmă moartea, fără a putea schimba ceva. Un singur lucru poate fi totuşi schimbat, o hotărîre favorabilă în faţa căreia sîntem la fel de egali ca şi în faţa grijilor, necazurilor şi a morţii (Mat.6.19–34; Luc.12.15–31).
Refuzînd oferta EVANGHELIEI, fiind în continuare pricina şi sursa răului care nu poate scădea cîtă vreme este cultivat, şi care nu de puţine ori se întoarce ca un bumerang tocmai împotriva celor care îl pricinuiesc, vom putea trăi aşa cum ne dorim, vom putea obţine doar ceea ce ne oferă satisfacţie?
Unii cultivă acest crez înşelîndu-se singuri, iar dacă mai realizează vreodată că s-au înşelat e deja prea tîrziu, şi nici nu se mai pot întoarce de pe calea lor, pentru că aşa cum se spune obişnuinţa e a doua natură. Un risc asumat, o pierdere ireparabilă!
Deşi evreii sînt o privelişte permanentă sub ochii noştri, oare pînă cînd vom continua să nu învăţăm din exemplul experienţei lor (Deut.28.52,64; Dan.9.26; Mat.23.37–39; 24.15–23; Rom.11.25,26)? Dumnezeu ne-a lăsat un exemplu viu, tot timpul remarcabil! Oare ce ne mai trebuie?
© since 2010, Aurel Becheru.