Spuneam că, deşi am nişte bănuieli, aş prefera să nu am dreptate! Totuşi seara zilei de 1 iulie mi-a adus alte ştiri din aceeaşi panoplie a celor care, fie vor să iasă din anonimat, fie vor să ne scoată din pepeni. În obiectivul (nu-mi place „colimatorul“, chiar dacă în acest caz se potriveşte mănuşă) presei şi al unei asociaţii „neguvernamentale“ pe numele ei ASUR, nimeni altul decît ministrul de Externe al României, Titus Corlăţean! De Titus Corlăţean ştiu de ceva ani buni, însă de ASUR am avut neplăcerea să citesc abia aseară. Această asociaţie proptită în „Declaraţia de la Amsterdam, 2002“ pune „puşcoacele“—că tunuri nu pot fi numite avînd în vedere declaraţiile lor atît sforăitoare cît şi antagoniste—pe ministrul de Externe al României, cerîndu-i nici mai mult nici mai puţin decît demisia. Titus Corlăţean este totuşi un ales nu un asociat, mai prin faţă, mai prin dos, cu ştiu eu cine. Şi desigur ca şi mine mulţi alţii nici măcar n-au auzit de ASUR, cine sînt asociaţii şi ce învîrt. Cui cer aceştia demisia ministrului de Externe, habar nu am. Însă motivul…, ei motivul tot l-am aflat, chiar dacă nu-i văd rostul, atitudinea domnului Corlăţean, care chipurile „critică politica de nediscriminare a UE faţă de comunitatea LGBT“, nefiind în nici un fel în contradicţie cu Declaraţia de la Amsterdam 2002 ori cu scopul şi obiectivele declarate ale Asociaţiei. Asta desigur în ipoteza că dreptul la critică nu este considerat ca aparţinînd exclusiv membrilor Asociaţiei Secular-Umaniste al cărei dumnezeu este ştiinţa! Pentru o documentare la sursă, accesaţi
http://ro.stiri.yahoo.com/corl%C4%83%C8%9Bean-critic%C4%83-politica-nediscriminare-ue-120606145.html
Deşi v-am facilitat accesul la textul original, am şi eu ceva comentarii de făcut.
Se pare că în opinia ASUR toată ştiinţa, cultura, progresul tehnologic etc., aparţine exclusiv aşa-ziselor „minorităţi sexuale“ de LGBT-işti, singurele „creiere“ pe care le dă materia cenuşie afară din cutia craniană, cu adevărat luminate şi inspirate de dumnezeul ştiinţă. De ce au rămas în urmă la capitolul drepturi şi ţipă că sînt „discriminaţi“ de la acordarea drepturilor de la care singuri s-au exclus prin dez-orientările lor perverse—pentru că asta este de fapt situaţia reală, nu aşa-zisa „discriminare“ din partea societăţii prin neacordarea a ceea ce li s-ar cuveni în mod natural—nu mă întrebaţi!? E ciudaţi! Aşa e ei! Ăştia de nu le mai încape deşteptăciunea nici în propria căpăţînă. Poate de aici şi încăpăţînarea lor perpetuă. UE şi nu numai vrea predictibilitate şi stabilitate politică şi legislativă pentru mediul de afaceri, altfel economia nu merge! Dar ce „predictibilitate“ şi „stabilitate“ ne pregăteşte UE prin acordarea LGBT-iştilor a aceloraşi drepturi privitor la starea civilă cu cei care le-au respectat şi păstrat în mod natural, fără a o apuca pe căi sucite? Ei, dacă acum presiunea şi obrăznicia întrece orice măsură, să vedeţi „predictibilitate“ şi „stabilitate“ după obţinerea drepturilor pe care „orientarea lor sexuală“ le-a pierdut! Încă de cînd eram în liceu umbla bancul că se puteau auzi din ce în ce mai multe curve plîngîndu-se că nu mai pot degusta o… mă rog, fără să pută a… „cacao“! Scuzaţi limbajul neacademic, dar la insistenţele nesimţiţilor, o „pastilă“ de liniştire „cui pe cui se scoate“ parcă nu-i chiar exagerat. Să vedeţi ce limbaj îi deranjează pe ASUR-işti!
«"Este inadmisibil ca un înalt funcţionar de stat, ca un ministru ce a jurat să respecte Constituţia şi să apere libertăţile fundamentale ale cetăţenilor ţării, să pună sub semnul întrebării politica de nediscriminare. Este inadmisibil ca un membru al Guvernului să vorbească despre 'întrebuinţarea firească a femeii', de parcă ar discuta de nişte obiecte aflate în proprietatea bărbaţilor. Un astfel de om trebuie să plece!" a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedintele ASUR.»
Ei, vedeţi cum o suceşte ciudaţii! „O dă cotită“! Deşi e vorba despre un citat, i se atribuie cuvintele, ca şi cînd i-ar fi aparţinînd, deşi doar le-a rostit. O veche vorbă de ameninţare a comuiştilor, sinonimă cu actuala „ciocu’ mic“ suna astfel: „ai grijă ce vorbeşti, că se interpretează“! Şi dacă nu-i predictibilitate şi stabilitate în viaţă, cum să fie în economie „măi dragi“ parlamentari europeni?
Daaa, uite cine vorbeşte de obiecte! Păi, „tov-ule“ „vicepreş“ protejaţii dumitale care-şi vîră „obectul muncii“ prin întrebuinţarea „obectului îndărătnic“ al partenerului de sex cu nespusă duioşie drăgăstoasă, că nici nu vrea să-i vadă faţa, cînd se iubesc de mama focului, cum îşi tratează iubirile năbădăioase dacă nu ca pe nişte „obecte“ agăţate pe net sau mai ştiu eu cum, că s-au mai „modernizat“, ei înşişi fiind nişte obecte ale sexului, fără nici o legătură cu dragostea adevărată şi firească, pe care dacă ar fi cunoscut-o vreodată nu ar înşela-o în asemenea hal? Vezi cît eşti de limitat? Comentezi ce n-ai studiat şi nici nu înţelegi! Apostolul Pavel, care spune să nu folosim „cuvinte porcoase“, nu le putea folosi el însuşi, iar traducerea din NKJv, poate o vei face dumneata mai „inspirat“: „Likewise also the men, leaving the natural use of the woman,…“ (Rom.1.27; Efes.4.29; 5.1–16)! Şi nici măcar nu este o exprimare care să vizeze femeia-obiect, cum spui, ci aşa cum este, sau ar trebui să fie, parte a trupului bărbatului după unirea prin căsătorie, ca de altfel şi bărbatul, parte a trupului femeii, împreună alcătuind „un singur trup“ (Mat.19.4–6; 1Cor.7.1–17)! Vezi ce frumos este spus în Corinteni? Datoria de soţi! Nici soţul nici soţia nu sînt obecte „măi dragă“! E firesc să aparţină unul altuia. Mai ascultă şi tu ce cîntă tineretul hetero! „Al meu“, „a mea“! N-ai senzaţia că dacă se atinge un altul de nevastă-ta, iei foc de parcă s-ar atinge de tine, ori eşti „pe invers“?
„Obiecte sexuale“ sînt şi hetero atunci cînd lipseşte dragostea, cei doi căutînd doar plăcerea momentului, nu relaţia! De aceea Dumnezeu incriminează curvia (începerea vieţii sexuale înainte de oficializarea relaţiei prin căsătorie) şi preacurvia (adulterul) relaţiilor hetero. Spre deosebire de acel poliţai, şofer part-time de autocar pe timpul concediului, care a nenorocit recent atîtea familii inclusiv pe-a lui, şi a distrus atîtea vieţi inclusiv pe-a lui, Dumnezeu este un Dumnezeu full-time, adică permanent, pretutindeni şi pe de-a-ntregul! Aşa să ştie atît Remus Cernea care acceptă doar parţial Cuvîntul lui Dumnezeu, Toma Pătraşcu şi cei care au redactat conţinutul site-ului ASUR, recunoscînd formal ca literă moartă libertatea religioasă, cît şi oricare alt „liber cugetător“, evident mai mult liber decît cugetător! Aşa că degeaba vă agitaţi învîrtindu-vă ca vulpea sub pomul cu găini, poate, poate pică puicuţele tinere şi fragede!
Pentru cine nu ştie, în demersul lor logistic, lobby-ştii pro LGBT-işti folosesc tehnica utilizării cuvintelor alese şi pompoase, însă total lipsite de conţinut, ca obiecte de asalt şi presiune, în recîştigarea unui drept pierdut prin perversitatea „orientată“ (Prov.17.7). Tehnică năucitoare „întrebuinţată!!!“ la greu de „vulpile“ care se rostesc şi se rotesc sub privirile „găinilor“ care au ajuns în „pom-ul“ în care le tot „caţără“ fantezia toxică a „mişcării vulpilor“, pînă vor ameţi într-atît cît să aterizeze zăpăcite „la picioarele vulpilor“ pofticioase, aşa cum s-a întîmplat de curînd în Franţa, şi desigur nu numai în Franţa. Dacă în Franţa şi aiurea tehnica învîrtelii după drepturi pe care încă nu le aveau „a funcţionat“, de ce „n-ar funcţiona“ şi la noi ori aiurea, unde încă dreptul nu a fost obţinut!? Şi ca să nu spuneţi că vorbesc în dodii ca să vă ameţesc, iată cea de-a doua adresă a celei de-a doua ştiri care ne interesează:
http://ro.stiri.yahoo.com/c%C4%83s%C4%83toria-%C3%AEntre-homosexuali-aprobat%C4%83-%C3%AEn-fran%C8%9Ba-adunarea-na%C8%9Bional%C4%83-060000786.html
Veţi spune probabil că de vreme ce sînt minoritari şansele de a reuşi sînt iluzorii, însă ceea ce s-a întîmplat deja aievea, şi încă „meciul“, ca să zic aşa, nu s-a terminat, dovedeşte din plin că este posibil! Urmărind cu puţină atenţie paragraful al treilea, referitor la promisiunile electorale din campania actualului preşedinte François Hollande, procentul de 55-60% dintre francezi care susţin căsătoria homosexuală şi de 50% care sînt de acord cu posibilitatea cuplurilor homosexuale de a adopta legal copii, nu vă mai rămîne decît să priviţi în propria grădină la UDMR, pentru a înţelege a doua „tehnică a minoritarilor“ de a se folosi de majoritari în demersul lor de a obţine drepturi pentru minoritari! E un soi de tehnică a şantajării majorităţii insuficiente pentru a guverna! „Vă dăm voturile noastre şi vă sprijinim politic dacă…, dacă avem şi noi ceva la afacerea asta“! Troc! Şi funcţionează! Nu că la francezi m-ar surprinde! Dimpotrivă. Îngrijorarea cardinalului Philippe Barbarin cu privire la incest şi poligamie nu e doar o vorbă în vînt. Despre incestul lui Yves Montand cu o fiică vitregă (origine italiană, născut Ivo Livi, 1921-1991) aţi auzit ceva? Şi nu s-a petrecut nici ieri, nici alaltăieri. Informaţia totuşi nu este confirmată, însă a fost marele actor şi cîntăreţ Yves Montand! Sau poate că nici nu a fost adevărat, ci doar s-a dorit să fie şantajat pentru bani, însă e limpede că se practica! Desigur la noi „cotcodăcitul vulpilor“ ar putea să nu funcţioneze, însă majoritatea insuficientă pentru a guverna, oricînd, avînd în vedere multifragmentarea societăţii la nivelul partidelor şi al susţinătorilor. Prin urmare, o dată cutremurul pro LGBT-ist declanşat, ne putem trezi cu tsunami-ul găinilor ameţite în bătătură şi cu infecţiile orientate umblînd libere şi nestingherite după agăţat parteneri sau partenere, după caz. Rămîn totuşi la părerea că nu trebuie să ajungem într-o astfel de situaţie haotică. De aceea este bine să fim atenţi la orice mişcare pro LGBT, liderii care susţin astfel de mişcări, şi mai ales la politicieni. Sigur politicienii ar putea să ne scoată ochii cu astfel de probleme, pentru a nu ne mai gîndi la celelalte pe care ei nu le pot rezolva, şi atunci îşi fac de lucru pricopsindu-ne cu ce n-avem nevoie. Pentru conformitate consultaţi ştirea din 3 iulie:
http://ro.stiri.yahoo.com/tinerii-francezi-fug-alte-tari-franta-se-duce-052100417.html
Totuşi răul o dată făcut ar putea fi ireparabil! Tocmai de aceea să analizăm atenţi ce-i mînă pe ASUR-işti în luptă şi cît de „întemeiată“ este cererea lor de a fi demis ministrul de Externe în funcţie, Titus Corlăţean.
O primă observaţie ar fi modul laconic de exprimare al ASUR-iştilor în raport cu cel al ziariştilor.
Ziarişti: «ASUR arată că ministrul de Externe a depus un jurământ de credinţă prin care se angaja să respecte "Constituţia şi legile ţării" şi să apere "democraţia şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor". De asemenea, articolul 30 din Constituţie interzice "incitarea la discriminare".».
ASUR-işti: «"Este inadmisibil ca un înalt funcţionar de stat, ca un ministru ce a jurat să respecte Constituţia şi să apere libertăţile fundamentale ale cetăţenilor ţării, să pună sub semnul întrebării politica de nediscriminare. Este inadmisibil ca un membru al Guvernului să vorbească despre 'întrebuinţarea firească a femeii', de parcă ar discuta de nişte obiecte aflate în proprietatea bărbaţilor. Un astfel de om trebuie să plece!" a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedintele ASUR».
Se poate remarca foarte uşor diferenţa dintre discursul ziariştilor şi cel al ASUR-iştilor care evită strategic democraţia şi drepturile prezente în discursul ziariştilor, drepturi pe care luptă să le obţină într-un soi ciudat de democratic, şi tot strategic vorbesc despre punerea sub semnul întrebării a politicii UE de nediscriminare, fără nici o legătură cu jurămîntul de a respecta Constituţia ţării! Aşadar „vulpea“ se rosteşte şi roteşte simultan întru năucirea „găinilor“! Ei marşează pe „libertăţile fundamentale ale cetăţenilor ţării“, cetăţenilor, nu românilor, cerînd liber la promiscuitate pentru cei care au încălcat de mult libertatea normalilor, fără ca în patru milenii să fi obţinut ceva, şi continuă să o încalce împotriva normelor de drept existente.
Despre Remus Cernea ştiu că a jurat pe Constituţie, nu pe Biblie, presupun însă că Titus Corlăţean a jurat pe Biblie. Oricum Constituţia nu prevede explicit nici o prevedere specială favorabilă specialilor LGBT! Să ai dreptul să juri pe Biblie şi obligaţia de a-l respecta, cenzurîndu-ţi-se în acelaşi timp dreptul de a folosi citate biblice este o altă faţetă a discursului ciudaţilor! Că un creştin nu ar trebui să jure în general, inclusiv pe Biblie, e un alt aspect, dar şi o altă discuţie. Cît despre ţinerea jurămintelor în politică…! Oricum jurămîntul de credinţă al miniştrilor unui guvern, la investitură, nu se poate compara cu „să moară mama“, „să moară familia mea“, „să n-am parte de copiii mei“, ori altele asemenea, dar poate că tot ar trebui căutată, găsită, şi aplicată o altă soluţie de exprimare a bunei-credinţe (Mat.5.33–37; Colos.4.6; Iac.5.12).
A doua observaţie, şi cea mai importantă, este că de la înălţimea „înaltului funcţionar de stat“ Titus Corlăţean, toate aspectele legislative la nivelul UE se văd cît se poate de clar, spre deosebire de înălţimea moviliţei pe care stau căţăraţi susţinătorii LGBT din ASUR, după cum reiese din declaraţiile ministrului consemnate de ziarişti. Iată-le:
«Contactat de hotnews.ro, ministrul a declarat… : „… nu sunt în favoarea şi mă opun legiferării în România a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Acest subiect a devenit hiper-politizat, este folosit în discursul politic şi la Bruxelles şi în statele membre, s-a creat o chestiune care merge dincolo de limita normelor acceptate la nivel european ca standard, dincolo de legislaţiile naţionale şi se merge spre dorinţa generalizării prin normă juridică a căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex”.
"Şi în asta e un lucru dificil pentru că imediat eşti acuzat de atitudine homofobă, eşti acuzat de discriminare. Nu. E total fals. E o mare diferenţă între legislaţia de nediscriminare care e general acceptată la nivel european şi să adaugi norme suplimentare".» Q.E.D.!!!
Să adaugi norme suplimentare „dincolo de limita normelor acceptate la nivel european ca standard“ şi „dincolo de legislaţiile naţionale“!!! Să mai spună cineva că am halucinaţii paranoice! Mai degrabă au halucinaţii paranoice cei care vor cu orice chip să adauge marşînd pe o închipuită discriminare şi incitare la discriminare! Ei ce altceva fac tot timpul decît incitare deşănţată la discriminarea normalilor în favoarea anormalilor? Vei mai putea şti după „succesul“ acestora dacă nevastă-ta nu e cumva şi lesbiană, adică bisexuală, sau dacă bărbatul tău nu este şi bulangiu, adică bisexual? Să nu mai spun de cît preţ ar pune ăştia pe relaţie, sau pe orice cuvînt dat ori făgăduinţă făcută! Va fi un haos cu atît mai mare cu cît se vor înmulţi mai mult, un haos imposibil de controlat. Însă Dumnezeu nu doarme şi nici nu-şi ia concediu!
Oricum domnule ministru, pentru acel NU hotărît, felicitări, calde strîngeri de mînă, şi de ce NU, bun venit în clubul „golanilor“, fie că vă place sau nu invitaţia! Eu n-am partizanate politice „microbiste“, ci doar vreau să văd România şi românii altfel, şi cred că e clar în ce fel! Apreciez orice om care înainte de toate îşi respectă condiţia de om, făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu după chipul şi asemănarea lui Darwin. Oameni ca Cernea sau Pătraşcu vorbesc despre ecologie, ştiinţă, civilizaţie şi „întrebuinţează“ multe alte cuvinte în spatele cărora doar încearcă să-şi mascheze orbul găinilor! E limpede că nu văd viaţa de lîngă ei şi o caută aiurea, cît mai departe, pentru că orice miraj dispare chiar atunci cînd ţi se pare că eşti gata să-l atingi. „Vulpile“ care mereu adulmecă oaze de civilizaţie ştiinţifică şi cosmică pline de găini bune de jumulit, privind pămîntul ca pe un deşert, ori de cîte ori cred că au ajuns aproape de a-şi potoli foamea şi setea, se trezesc cu botul în nisipul deşertului lor sufletesc.
Civilizaţia! Da, civilizaţia ne-a adus poluarea sub multiple forme şi caută să ne pricopsească în plus şi cu ciudaţii. Oamenii deveniţi roboţi la un loc de muncă de care depinde viaţa lor şi a membrilor familiilor lor, sastisiţi, surmenaţi şi stresaţi zi de zi la locul de muncă, îşi caută oaza de linişte şi relaxare în sînul naturii pentru a se simţi din nou oameni. Din nefericire nu sînt puţini „civilizaţii“ care-şi „plantează“ urmele civilizaţiei, lăsînd răni adînci în trupul neprihănit şi primitor al naturii, căreia eu şi mulţi alţii ca mine îi spunem creaţie. De ce-i spunem creaţie? Pentru că nu avem orbul găinilor! „Dumnezeu nu există pentru că nu-l vedem, sau pentru că nu putem gîndi ştiinţific“! Dumnezeul vieţii există indiferent cum gîndesc ateii „liberi-cugetători“! El îşi face lucrarea discret, fără zarvă, fără zgomot, fără poluare. Dimpotrivă, crează în jurul nostru linişte, pitoresc, armonie, mediu curat, prielnic vieţii, atît pentru oameni cît şi pentru multe alte vieţuitoare, iar România este o adevărată emblemă în acest sens, şi mulţi străini ne invidiază. La numai douăzeci şi trei de ani după încetarea lucrărilor de amenajare a lacului artificial Văcăreşti, vorbim acum de aşa-zisa „deltă“, o oază de biodiversitate vegetală şi animală lacustră deosebit de complexă apărută într-un „lighean de beton“ părăsit. Fără intervenţia omului!!! Cine a făcut-o? Natura, vor spune imediat „liber-cugetătorii“! Şi atunci de ce nu respectaţi natura şi Natura întunecimea-cugetelor-voastre?
11 mai 2016, o zi memorabilă prin aprobarea guvernamentală de înfiinţare a ariei protejate Parcul Naţional Văcăreşti! O victorie a celor care nu doar au ochi, ci mai şi văd. Văd ce este acum, dar văd şi viitorul, un viitor frumos, luminos, sănătos! Cinste lor! Mai multe detalii, apoi şi imagini, aici:
articol
fotografii
Apoi reveniţi în pagină cu butonul „Back“ al browser-ului.
Dacă în set de cadre nu reuşiţi şi cu al doilea link (la fotografii), veţi reuşi pe pagină individuală (link-ul Switch, primul în bara de link-uri, apoi căutaţi pagina)!
Pentru cine nu ştie direct sau măcar din citit, trebuie să spun că Parcul Tineretului—cunoscut anterior ca groapa Cocioc—era o mizerie în care se aruncau tot felul de gunoaie, dar care a fost amenajat, mai întîi lacul, apoi parcul unde s-a construit şi Sala Polivalentă. Deci se poate atunci cînd se doreşte să respirăm un aer curat şi să ne bucurăm ochii cu peisaje care ne curăţesc şi întăresc sufletul! Oare se mai ocupă cineva şi de curăţenia apei de pe lacul Cocioc, plin şi el de peşti la care trag de mult raţele, şi poate nu doar ele, dar n-am mai fost demult pe acolo, însă mă voi duce curînd. Şi asta cu atît mai mult cu cît acum cîţiva ani am fost oarecum dezamăgit de aşa-numita „deltă“ din perimetrul Văcăreşti, Splaiul Unirii, Vitan Bârzeşti, Şoseaua Olteniţei, unde încă se vedea pe o suprafaţă care acum a dispărut cu desăvîrşire, fundul „ligheanului“ de beton, iar la distanţă destul de mare de margine ceva luciu de apă şi stuf, ceea ce nu mi-a trezit prea mare curiozitate. Menţionez că atunci am privit panorama dinspre Vitan Bârzeşti, unde recent am văzut cam între Splai şi Rin Grand Hotel o adevărată pepinieră cu foarte multe cuiburi de păsări pe suprafaţa apei, şi foarte aproape de mal. Ei da, acum … alt peisaj, altă animaţie, altă viaţă! Merită toată atenţia. Aş ruga pe această cale, dacă va citi cineva din zona laturii dinspre Şoseaua Olteniţei, să aducă şi la cunoştinţa celorlalţi să nu mai folosească taluzul acestei laturi drept tobogan pentru aruncarea gunoaielor de tot felul. Cu mulţumiri anticipate!
Nu, LGBT-iştii nu se vor putea ascunde printre oamenii normali nici chiar prin legiferarea căsătoriei în favoarea lor (Mat.24.38–41)! Nici atunci, nici pînă atunci!!!
* * *
*P.S. „Părinte 1(unu) şi părinte 2(doi)“. Am scris atît cu cifre cît şi cu litere ca să nu fiu bănuit sau acuzat de discriminare!
Pentru cei care merg nestingheriţi pe acest drum al aşa-zisei „nediscriminări“ aş dori să ofer un alter-ego al discriminării, anume defavorizare a unor membri ai societăţii prin nerecunoaştere a unui drept legitim, indiferent cine şi în ce condiţii este realizator al discriminării, şi bineînţeles indiferent faţă de cine. Pentru tupeu şi nesimţire sper să fie tot atîta nevoie ca şi pentru aroganţă! Aşadar nu introduceri forţate a unor alte norme sau alterarea celor deja existente, chipurile pentru a nu discrimina o minoritate care, deşi a luat-o razna are tupeul de a nu se considera aşa cum este, adică o sumă de degeneraţi, ci doar diferiţi. Dreptul la călătorie al „copiilor“ împreună cu „părinţii“ e una, în timp ce schilodirea ori schimonosirea unei limbi este cu totul altceva!
Vor fi mulţi sau puţini cei care nu au recepţionat această ştire, abordarea va fi aceeaşi pentru toţi, eu însumi nerămînînd din ea decît cu esenţialul, adică ceea ce am spus deja incomplet pentru că nici precizările nu au fost foarte clare, ori pentru unii claritatea poate că nu are nici o însemnătate. Cu cît mai neclar cu atît mai nediscriminator! Cele două atribute „părinte unu“ şi „părinte doi“, ambele masculine, se doreşte ori au şi intrat în uz ca înlocuitori, sau dacă vreţi surogate, pentru binecunoscutele atribute de mamă şi tată! Deocamdată numai pentru paşapoarte, sau mai exact în contul orientaţilor care au adoptat copii şi doresc să călătorească împreună cu aceştia pentru care trebuie menţionat în paşaport numele mamei şi al tatălui de parcă paşaportul ar fi certificat de naştere, însă ăsta este stilul la englezi! Evident pentru a înlătura chipurile o discriminare a celor care—deşi îşi trăiesc existenţa ca urmaşi născuţi dintr-o femeie şi un bărbat, pe care ei înşişi i-au numit, şi ar fi cazul să o facă şi în continuare, mamă şi tată—alegînd acele relaţii vicioase sterile nu vor ajunge şi nu pot ajunge niciodată părinţi, aşa cum au fost cei care le-au dat naştere pe cale naturală. Nici unu/una nici doi/două! Probabil sînt folosite cu totul aiurea cifrele pentru că pot fi pronunţate oricum, funcţie de ceea ce se vede în faţa ochilor! E adevărat că în engleză nu e nici o diferenţă—la pronunţie mă refer, dar ce credeaţi?—însă …, însă …
Atunci, dacă Natura Însăşi, adică Dumnezeu i-a discriminat să nu poată deveni părinţi pentru a perpetua o stare de fapt anormală, de ce mai au nevoie de surogatele în discuţie? Ei, de ce? Pentru a putea deveni părinţi prin adopţie şi, cum am spus mai sus să poată fi trecuţi în paşaportul progeniturilor adoptate ca părinţi! Ei da, Natura ziceam, refuză ascunderea sexului moştenit natural de privirile celor care controlează actele, discriminîndu-i cît se poate de vizibil, indiferent de ce se scrie sau se spune ori se pronunţă. Bun, şi dacă este vorba de un caz special, adică adopţia, ce are a face mama şi tata de la care provin copiii născuţi, ajunşi la o vîrstă şi obişnuiţi deja să spună mamă şi tată, cu discriminarea, că doar nu se nasc copii prin adopţie? Sau cum mai spun unii „ce are a face coada vacii cu ştampila primăriei“? Ei da, dar de la „coada“ ăstora lipseşte tocmai „ştampila“, şi de ce să n-aibă şi ei una? Aici se pare că-i chichirezul cu discriminarea în ale lor minţi aburite. Dacă heterosexualii au copii în mod natural, de la Dumnezeu, de ce să n-aibă şi ei de la cei care fac copii dar nu-i doresc ci îi abandonează. Îmi place să presupun că o altă sursă nu au! Oricum nu invidiez copiii cu astfel de „părinţi“!
Ceea ce nu se spune dar se poate înţelege este că formularea „părinte 1“ şi „părinte 2“ se ştampilează şi pentru părinţii adevăraţi, heterosexuali, de parcă am fi chiori sau tîmpiţi şi nu am putea face vizual distincţia. Şi atunci în ce constă mă rog „discriminarea“ dacă ar scrie părinţi homosexuali, sau lesbiene ş.a.m.d. John and Michael, Laura and Alice ş.a.m.d. cîtă vreme sînt cazuri speciale, ieşite din comun? Sau măcar cu un termen mai general de dragul uniformizării, părinţi adoptivi! Îi discriminează cumva şi realitatea evidentă pe aceşti permanent deranjaţi de cîte ceva care nu li se potriveşte într-o lume care nu este a lor, şi nici nu poate fi mereu schimonosită ca să li se pară lor că li se potriveşte? Pînă unde va fi împinsă această gogoriţă cu „discriminarea“? Ne vor obliga să avem doar copii adoptaţi ori să nu avem altfel de relaţii intime decît „orientate“? Nu cumva această strategie a puiului de cuc ieşit din ouă clocite de altă pasăre decît pasărea părinte care-şi depune ouăle în cuibul altor păsări se doreşte aplicată majorităţii! Şi atunci întreb din nou, cine sînt în realitate discriminaţii şi cine discriminatorii?
De ce am folosit numele şi exprimarea de mai sus? Pentru că englezii au călcat deja în „norocul ştampilei de la coada homosexualilor“, însă nici francezii nu sînt prea departe de eveniment în ciuda protestelor şi a cererilor de a se recurge la referendum pentru consultarea populaţiei într-o astfel de problemă, sub pretextul că au votat deja favorabil atunci cînd şi-au ales preşedintele care a promis expres luarea de măsuri „nediscriminatorii“ pentru LGBT-işti. Iată marea prioritate a preşedintelui francez! Oare alte lucruri mult mai importante nu le-a promis francezilor? Le va împlini cu sfinţenie pe toate? Cînd şi-a mai îndeplinit vreun politician toate promisiunile făcute în campania electorală? Şi să nu uit! Pe heterosexuali i-a întrebat cineva dacă în eventualitatea acceptării acestei făcături s-au pus de acord numele cui să fie trecut în dreptul apelativului „părinte 1“ şi numele cui în dreptul apelativului „părinte 2“, al mamei ori al tatălui? Sau poate nu-i nevoie că englezii sînt nişte gentleman-i!
În ce ne priveşte pe noi românii, dacă „tiparul“ paşapoartelor îl respectă pe cel al cărţilor de identitate, nu avem „bafta“ englezilor deoarece „ştampila“ noastră e „nediscriminatorie“ nefăcînd referire la mamă şi tată ca în certificatele de naştere, ci la „numele părinţilor“. Cum însă (ah, cît urăsc acel „dar, însă“ chiar şi împănat prin cîteva cuvinte interpuse „dar, …, însă“) în UE „ora exactă“ nu se dă de la Bucureşti, au ratat ocazia de a ne copia modelul, şi nu m-ar prinde mirarea de a ne obliga pe noi să-l copiem pe al lor. Pe ăla de pe paşapoartele englezilor, evident! Oricum, intrarea în spaţiul de liberă circulaţie Schengen, cînd va fi, nu ne scuteşte de paşapoarte pentru călătorii în afara lui!
© 2013, Aurel Becheru.