Adevărul este exprimat de Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să avem în vedere atît sursa cuvintelor cît şi spiritul în care sînt exprimate, pentru a nu ne face iluzii şi chiar a ne autoînşela. Am spus deja că Singurul care îşi poate susţine cuvintele, dincolo chiar şi de limita vieţii unui om sau generaţii de oameni, este Dumnezeu şi numai Dumnezeu.
De aceea adevărul este relativ la cine poate susţine ceea ce spune sau a spus la un moment dat, iar oamenii sînt confuzi atît în percepţia cît şi în exprimarea adevărului, pentru că fie ignoră spiritul, fie cuvintele şi automat şi spiritul, încercînd să trăiască fiecare în legea lui mai degrabă decît în cuvîntul şi spiritul legii divine, care poate integra şi armoniza individul în sînul comunităţii, evident printr-o restricţionare corespunzătoare, pentru a garanta atît libertatea lui cît şi a celorlalţi.
Poate că unora le este greu să înţeleagă că libertate nu înseamnă a-ţi permite să faci orice îţi trece prin cap sau a-ţi îndeplini orice dorinţă, iar adevăr nu poate însemna chiar tot ce pot rosti buzele, fără un control adecvat, responsabil.
Pentru acest gen de oameni ca şi pentru cei care nu vor să înţeleagă, sau doar se fac a nu pricepe, momentul adevărului ar putea veni prea tîrziu, cînd nimic nu va mai putea fi salvat. Pînă atunci fiecare dintre ei se poate considera izvor de adevăr, sau poate considera izvor de adevăr pe oricine doreşte. Totuşi cîştigînd temporar ceea ce li se pare că are valoare, îşi vor pierde singura valoare reală, viaţa, care ne oferă posibilitatea să ne putem bucura de orice.
În acest sens nu există nici un dubiu. Dumnezeu are o singură unitate de măsură, viaţă eternă în armonie cu ceilalţi sau moarte eternă în armonie cu materia moartă.
Acesta este adevărul! Nu adevărurile oamenilor, ci adevărul lui Dumnezeu.
Dacă unii pot strîmba din nas neacceptînd ideea unui singur Izvor de adevăr, pentru alţii constituie garanţia împlinirii şi dăinuirii adevărului, aşa cum se poate vedea şi din eternitatea legilor naturii, care sînt mereu adevărate şi în consecinţă pot fi cercetate şi chiar utilizate (Iov 38.33; Ier.33.25,26; 31.35–37; Ps.119.90–94). Viaţa veşnică este şi ea o lege naturală, chiar dacă pentru om va mai rămîne o vreme la distanţă.
© since 2010, Aurel Becheru.