Poate că lucrul cel mai greu este să constaţi că după ce ai considerat încheiată o lucrare precum această mărturie, ceea ce se întîmplă în jurul tău te obligă să iei decizia unei inserţii.
Nu a unei inserţii simple de text ci a unui capitol căruia nu-i vedeai rostul, însă comportamentul de-a dreptul halucinant al unora te îndeamnă să-l vezi. Deşi am promis că nu voi mai da atenţie oricărei inepţii pe care o voi mai auzi nu pot să nu ofer într-un capitol special, uşor de găsit şi de urmărit, avînd tema din titlu, ceea ce am spus deja dispersat pe parcursul mărturiei.
După multe alte sfîrşituri ale lumii anunţate îndeosebi de aşa-numiţi guru ai unor secte, a venit rîndul lui 21 mai 2011 să fie anunţat ca sfîrşit iminent al lumii de un astfel de guru, după ce au mai fost şi altele care au produs parcă mai puţină vîlvă. Deşi reporterul care l-a interviewat pe acel guru l-a cam luat peste picior întrebîndu-l dacă îi va mai acorda un interview şi după 21 mai, aud că la noi în România, indivizi care nu au nici o legătură cu acea sectă au pus botul la profeţia gurului instalînd panouri publicitare ale sectei care anunţa acest sfîrşit al lumii. Halucinant, terifiant, incredibil pînă unde poate merge prostia omenească! Acel drob de sare aninat ca o sabie a lui Damocles deasupra capului sectei acelui guru în scopul de a aduna cît mai mulţi adepţi şi cît mai repede, a stîrnit panică printre unii chibiţi din România. Aferim bade, ţineţi-o tot aşa, că doar tot din America a pornit şi strănutul crizei, mai întîi financiare apoi şi economice, de al cărei virus ne-am îmbolnăvit şi noi. Dacă-i globalizare s-o ştim şi noi, nu! Doar două lucruri remarcabile am observat la acel guru, talentul actoricesc şi o vedere demnă de invidiat la un om de 89 de ani dacă nu purta lentile de contact. În rest doar gargară cu Biblia în mînă. Chiar multă importanţă pe care ştie să şi-o dea în faţa adepţilor.
Bine spunea cine spunea că un leader naşte leader-i iar un pseudoleader naşte adepţi (eu le-aş zice gură-cască)! Situaţie valabilă nu doar pentru secte şi grupările protestante ci şi pentru, sau în special pentru religiile majoritare, chiar orice alt mediu social, începînd de la nivelul familiei.
Ceea ce caracterizează leader-ul este modestia şi dorinţa continuu prezentă de autoperfecţionare şi autodepăşire ca şi disponibilitatea altruistă de a ajuta fără a lansa pretenţii în compensaţie.
Ignoranţa băgăreaţă a unora e de-a dreptul jalnică!
Singurul sfîrşit al lumii ca întreg s-a produs o singură dată în Eden, e drept al unei lumi nenăscute încă şi care a avut şi mai are încă dreptul recuperării vieţii veşnice pierdute atunci de primii noştri părinţi biologici, pînă la sfîrşitul veacului (al timpului favorabil afectat redobîndirii mîntuirii de sub robia păcatului şi a morţii în vederea moştenirii vieţii veşnice pentru Israelul spiritual) şi chiar o mie de ani după. Nici măcar atunci nu a murit nimeni imediat astfel încît neamul omenesc să piară cu desăvîrşire pentru totdeauna. Şi nici de atunci încoace! Dumnezeu nu distruge viaţa ci o reconstruieşte mai întîi spiritual, căci este izvorul şi susţinătorul ei veşnic (Gen.2.2; 3.15; Ioan 5.17,18; Apoc.21.5–8). Judgementday nu va fi cu nimic diferită de Geneza 3.8–19,22–24, atîta doar că moartea va fi mai rapidă şi fără vreo posibilitate de reîntoarcere la viaţă (Apoc.20.11–15). Dar pînă atunci mai e cale lungă! La potop a fost salvat Noe, apoi evreii în nenumărate rînduri. Creştinii au fost şi ei ţinta atacurilor criminale, dar nu s-au împuţinat.
Dumnezeu în cuvîntul Său nu vorbeşte de un sfîrşit al lumii oamenilor ca întreg, ci dimpotrivă: … atît de mult a iubit Dumnezeu lumea [oamenilor, nu spiritul lumesc], că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3.16).
America este cu adevărat ţara tuturor posibilităţilor sub toate aspectele! Am văzut de curînd şi un serial american care prezenta succesiv cîţiva guru şi alte dedesubturi ale sectelor acestora, şi mă întrebam cum e posibil ca în ţara cu reputaţia cea mai cea să apară, să fie cunoscute şi să zburde în voie astfel de monştri generatori de asemenea monstruozităţi, şi astfel de papagali uşor de dus de nas, care parcă ar trăi într-o ţară cărora americanii i-ar spune din lumea a treia, sau poate mai degrabă a patra sau a cincia. Deşi se bănuia că o sectă întreagă s-a sinucis în masă, mai nou se spune că de fapt au fost obligaţi să bea otravă iar cei ce refuzau erau împuşcaţi.
Şi acum vorbeau unii pe la noi despre sinucideri, dar nu am prins mare lucru din relatarea care a fost probabil mai lungă. Oricum o astfel de atitudine ar fi de neînţeles pentru cei care cred în Dumnezeul vieţii cu adevărat, indiferent în ce împrejurare, însă nu e surprinzător ca sectanţii, care nu au nimic în comun cu creştinismul, să fie terorizaţi de frică prin desele profeţii despre sfîrşitul lumii al gurilor. Nu pot să descriu aici tot ce am văzut în acele episoade dar e limpede că lumea sectelor, guri sau sectanţi, este o lume a întunericului, care nu au nici o legătură cu Dumnezeu sau Isus Cristos prin Biblie, ci doar folosesc texte sporadice scoase din context, avînd dogmatic, dacă se poate spune dogmatic, o singură idee şi aceea fixă, sfîrşitul lumii, apocalipsă, armaghedon. Totul se învîrte în jurul acestei idei şi a ascultării de guru ca de Dumnezeu însuşi, indiferent ce spune. Nu-mi amintesc să fi auzit ceva despre Evanghelie, care înseamnă veste bună, ci doar despre mîntuirea sectanţilor prin sau la sfîrşitul lumii.
De notat că Domnul nu a citit în Nazaret întregul text din Isaia, ci s-a oprit după şi să vestesc anul de îndurare al Domnului, apoi a închis cartea şi a dat-o îngrijitorului, chiar dacă mai tîrziu a vorbit şi despre sfîrşitul veacului sau despre sfîrşitul Templului din Ierusalim şi al preoţiei Leviţilor, apoi a descoperit lui Ioan tot ce se cunoaşte din Apocalipsă (Luc.4.16–21; Isa.61.1,2). Ceea ce în Evanghelie este doar un amănunt care trebuie cunoscut, a fost adoptat îndeosebi de gurii sectelor ca temelie pentru un sfîrşit foarte apropiat al tuturor celor care nu se alătură sectei, concomitent cu salvarea sectanţilor, cu ideea străvezie de a aduna cît mai mulţi contributori la conturile gurului.
Să mai întreb oare la ce le mai ajută unora de la noi botezul din pruncie în faţa unor astfel de profeţii? Dacă nu se întreabă şi singuri degeaba mă întreb eu! Evident ignoranţa e la fel de periculoasă ca şi panica.
Sper că nu am rămas dator şi în privinţa acestui subiect!
© since 2010, Aurel Becheru.