PROFETUL „NEÎNVĂŢAT“,  UN „MESIA“ ARAB!

sau

„MISTERUL“ PROFETULUI „NEÎNVĂŢAT“!

Ioan 7.14–17.

La fel de contrariat ca şi atunci cînd am citit prima dată Coranul, şi n-am înţeles de ce Mohammed s-a recomandat a fi Profet al lui Allah, am fost de multe alte afirmaţii ale lui chiar şi după a doua citire, de limbajul lui sărăcăcios atît în exprimări cît şi în idei, şi multe alte deviaţii de la calitatea reală de profet al lui Dumnezeu, aşa cum poate fi cunoscută din toată Scriptura, respectiv Moise, Prooroci, Psalmi, Evanghelii şi celelalte mărturii creştine! Ceea ce am scris pînă aici, a fost rezultatul primului impuls de a dovedi că terorismul îşi are originea şi chiar susţinerea prin imamii săi radicalişti prinşi în mrejele violenţei, deşi Mohammed s-a întîlnit mai întîi cu creştinismul, pe care nu l-a înţeles, iar ceea ce a iniţiat în Coran şi prin intermediul Coranului ca puternic factor de influenţă, exploatînd în scop personal sentimentul religios natural al oamenilor pe care Dumnezeu l-a pus în inima fiecărui om de pe pămînt, produce rezultate dezastruoase şi astăzi după aproape un mileniu şi jumătate de la apariţie, iar islamiştii, sub influenţa imamilor care au tot interesul să menţină această aşa-zisă religie monoteistă unică, ratează şansa care stă la dispoziţia întregii lumi de a-L cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu, pe adevăratul Mesia şi Cristos, Mîntuitorul întregii lumi prin graţia Tatălui, ratînd prin urmare şansa de a deveni creştini.

Ceea ce urma să fac în continuare, era să inventariez tot felul de versete pe care le-am reţinut, şi să le tratez pe acelea care puteau aduce un plus celor deja spuse, aşa încît am început acest demers. Primul grupaj a fost … „Profetul neînvăţat“, despre care mai vorbisem, aşa cum am mai spus, sub imperiul primului impuls! Dar … Dar recitind textul mult mai relaxat decît anterior, cînd făcea parte dintr-un grupaj mai mare, am avut o revelaţie, realmente o revelaţie, eu nu mă joc cu cuvintele cînd fac astfel de afirmaţii, o revelaţie la fel de puternică precum am avut atunci cînd am decis irevocabil despărţirea de secta în care am cunoscut pentru prima dată Cuvîntul lui Dumnezeu, pentru că rămînerea în acea sectă, nu numai că nu-mi mai oferea nimic, dar îmi şi cerea să propovăduiesc o învăţătură a lor proprie, neconformă cu adevărul biblic. Desigur, aici nu este cazul de a mă detaşa de Islamism, dar revelaţia pe care eu am primit-o i-ar putea ajuta pe mulţi—dacă vor înţelege şi vor şti să se detaşeze de Imamii lor, fie ei radicalişti, fie nu—să înţeleagă adevărata rădăcină creştină a scrierilor coranice, deşi Mohammed s-a grăbit să-şi asume o identitate pe care n-o avea şi nici nu putea s-o aibe, aceea de Mesia pentru tribul arab Qurayş, inventînd pe marginea cîtorva texte biblice, şi a unei interpretări proprii greşite, un amalgam de afirmaţii complet rupte de realitatea iudaică, şi mai ales de cea creştină. Această revelaţie corespunde cel mai bine scopului pe care mi l-am propus şi asumat iniţial de a-i ajuta pe islamişti, fie ei arabi sau nu, să aibă acces neîngrădit la învăţătura creştină, prin Isus Cristos şi Duhul Sfînt, de la Tatăl Luminilor, dar la această revelaţie, care m-a surprins şi pe mine, chiar nu mă aşteptam, şi pe care o voi detalia povestindu-vi-o, pentru a înţelege mai lesne că astfel de „întîmplări“, nu sînt tocmai întîmplătoare!

Citind pe îndelete şi relaxat textul versetelor 7/157, 7/158 şi 2/78, pe care le redau mai jos astfel formatate încît sublinierile să devină cît mai vizibile, atît pentru mine ca să-mi fie de ajutor pentru comentarii şi exemplificări cu texte biblice, cît şi pentu voi pentru a parcuge mai uşor textul coranic şi a-i putea înţelege legătura cu textul, dar şi cu învăţătura reală a Bibliei, mi-am adus aminte că undeva se spune despre Isus „de unde are El învăţătura aceasta, căci n-a învăţat niciodată?“. Era dupăamiază! Realizînd impactul, pentru că deja aveam unele bănuieli, am decis imediat să găsesc textul, dar n-a fost la fel de uşor ca în cele mai multe cazuri, în care de multe ori, doar am deschis Cartea, iar pagina cu textul era deja în faţa mea. Sigur, nu întotdeauna a fost atît de uşor, dar în general n-am pierdut prea mult timp, deşi au fost şi situaţii în care am avut nevoie de mai mult timp, ba chiar pînă să ajung la textul cu pricina, mi-au fost revelate altele, pe care le-am notat şi le-am folosit. Primul gînd a fost să mă duc la textul unde se spune că oamenii se întrebau „de unde are fiul tîmplarului ai cărui fraţi şi ale cărui surori sînt printre noi, toate aceste lucruri?“, însă n-am găsit nimic, nici chiar cu ajutorul trimiterilor. De ce? Acum îmi dau seama că nici locul şi nici oamenii nu corespundeau celor care au pus întrebarea de mai sus, dar îmi era imposibil să leg acel text scurt de ceva anume. Ştiam că oricum nu face parte din vreo parabolă. A fost perioada în care calculatorul meu a funcţionat în gol cel mai lung timp, şi abia spre miezul nopţii l-am închis cu regretul că nu găsisem încă textul. Dar a fost mai bine! Eram oricum foarte obosit. Am decis să iau fiecare Evanghelie la rînd, răsfoind-o cu mai multă atenţie, iar dacă nu voi identifica textul, să recitesc fiecare Evanghelie pînă îl voi găsi. Nu vroiam să merg mai departe fără să identific acel loc din Scriptură! Era deja foarte tîrziu, pe lîngă oboseală începuseră să mi se cam închidă şi ochii de somn. Ajunsesem la Evanghelia după Ioan, cea de-a patra, şi evident ultima, aşa că nici dorinţa nu înceta. Cu mare greutate am parcurs primele şase capitole după ce închisesem calculatorul, căci oricum nu mai avea rost să-l ţin deschis. Am lăsat Cartea deschisă, apoi m-am culcat. A doua zi aveam programat să mă duc în primul rînd la piaţă, dar sculat la ora şapte, aveam ceva timp să mă mai uit şi pe Biblie. În plus, acum eram odihnit. Nu m-am uitat pe pagina din stînga, avînd impresia că deja ştiu ce este acolo, o discuţie în care fraţii Săi—adică fiii Mariei şi ai lui Iosif, ceea ce popii refuză să recunoască cu o încăpăţînare greu de înţeles, dar nu este asta singura lor abatere de la adevărul Literei şi Spiritului EVANGHELIEI—îI făceau nişte reproşuri. M-am uitat prin urmare direct pe pagina din dreapta, însă mi-au căzut ochii pe alte cuvinte pe care Mohammed le foloseşte foarte des, deşi fără noimă pentru un creştin bun cunoscător al întregii Scripturi. Am devenit foarte atent, ba chiar m-am întors pentru a vedea contextul în care erau rostite, şi …, ei şi textul mult căutat era exact pe pagina din stînga! Ioan 7.15: «Iudeii se mirau, şi ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n’a învăţat niciodată?“». Erau desigur Iudei din aceia care primeau învăţătură organizat de la alţi „învăţători ai Legii“, sau Rabini, pentru a deveni şi ei ulterior Rabini! Iar Isus nu mai era aici în Nazaretul Galileii—unde crescuse alături de părinţii şi fraţii lui de jumătate, cum se exprimă unii, deşi chiar Maria I-a fost Lui doar mamă pe jumătate, adică mamă purtătoare de sarcină miraculoasă, fără contribuţie genetică personală—ci în Templul din Ierusalim, la praznicul sărbătorii Corturilor, a treia sărbătoare importantă din an la care toţii evreii trebuia să se înfăţişeze la Templu! Iar Isus, după obiceiul Său, asta făcea, minuni de vindecări în popor, şi-i învăţa pe oameni despre apropierea Impărăţiei cerurilor, şi tot Cuvîntul lui Dumnezeu, în adevăr şi spre folos, fără devierile „învăţătorilor Legii“ care-i rătăceau de la mesajul autentic al Tatălui Ceresc.

De ce n-avea Isus nevoie de învăţătură de la oameni? Pentru că El însuşi a fost ceea ce spune apostolul Ioan încă de la începutul Evangheliei sale, Cuvîntul lui Dumnezeu, sau cum am spune astăzi „purtătorul de Cuvînt“, şi asta o spune chiar Moise, după cum urmează, ba chiar „Căpetenia oştirii Domnului“ în toate războaiele purtate şi cîştigate de evrei pentru cucerirea Canaanului şi ulterior (Exod 3.2,3,46; 23.2022; Iosua 5.1315). Poporul evreu prin El a primit Cuvîntul lui Dumnezeu, şi El era însuşi Cuvîntul. Cine dintre cei de pe pămînt ar fi putut să-L înveţe, cînd ei trebuia să înveţe de la El? Se poate observa uşor identitatea de Dumnezeu transferată sau delegată temporar Îngerului Domnului sau Îngerului ocrotitor al poporului Israel pe drumul spre Canaan, dar şi „parola“ deja cunoscută de Iosua din pustiul Sinai. Asta ca să ştim cu ce identitate anterioară naşterii Lui miraculoase pe pămînt ca om din seminţia regală a lui Iuda, pornim la drum! Însă omul Isus era ştiutor de carte, şi a citit din proorocul Isaia în faţa conaţionalilor Lui din Nazaret, doar unul dintre foarte multele textele profetice ale cărţii Isaia pe care El le-a împlinit, acela referitor la ungerea Sa, adică împuternicirea, de a aduce poporului evreu vestea bună a apropierii împărăţiei cerurilor la care a făcut referire proorocul Daniel, în timpul robiei babiloniene, greceşte evanghelia (Daniel 2.44,45; Isaia 61.1,2; Luca 4.16–21)!
2. Îngerul Domnului i S’a arătat întro flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s’a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.
3. Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, şi pentru ce nu se mistuie rugul.“
4. Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: „Moise! Moise!“ El a răspuns: „Iată-mă!“
5. Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pămînt sfînt.“
6. Şi a adăugat: „Eu sînt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.“ Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.
20. Iată, Eu trimet un Înger înaintea ta, ca te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul, pe care l-am pregătit.
21. Fii cu ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; nu te împotriveşti Lui, pentrucă nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu[] este în El.
22. Dar dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi protivnicul protivnicilor tăi.
13. Pe cînd Iosua era lîngă Ierihon, a ridicat ochii, şi s’a uitat. Şi iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mînă. Iosua s’a dus spre el, şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?“
14. El a răspuns: „Nu, ci Eu sînt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.“ Iosua s’a aruncat cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?“
15. Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfînt.“ Şi Iosua a făcut aşa.

44. Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui vecinic.
45. Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o deslipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mîni, şi care a sfărîmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întîmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tîlcuirea lui este temeinică.“
1. „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul Ma uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El Ma trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea;
2. să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toţi cei întristaţi;
16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S’a sculat să citească,
17. şi I s’a dat cartea proorocului Isaia. Cînd a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
18. „Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă Ma unsvestesc săracilor Evanghelia; Ma trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
19. şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.“
20. În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi ceice se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
21. Atunci a început să le spună: „Astăzi sau împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.“

    Să vedem acum şi conţinutul versetelor coranice prin care Mohammed „împrumută“, ca să mă exprim delicat, identitatea Domnului Isus de … „profet neînvăţat“, aşa cum a înţeles-o el, şi aşa cum şi-a adaptat-o! Însă, în lumina versetelor de mai sus, se poate remarca şi apetitul Profetului pentru „împărăţia cerurilor şi a pămîntului“, ba chiar se poate înţelege de ce el spune mereu că el crede „tot“ ce scrie în Tora şi Evanghelie, chiar „le întăreşte“, deşi el n-a avut vreodată habar de întregul conţinut al Scripturii şi al importanţei ei pentru toate popoarele lumii, iar eu vă spun toate astea în lumina unui verset foarte, foarte important, Isaia 60.12 din (Isaia 60.1–3,10–12). Veţi mai remarca deasemenea cuvinte precum „trimis“ (greceşte, apostol!), „lumina“, şi chiar un text care seamănă izbitor cu textul citit de Domnul în Nazaret, atunci cînd şi-a început lucrarea. Apare tot aşa şi neînţelegerea mesajului evanghelic de către Iudei în 2/78. Dar mai întîi Isaia, unde este vorba de Noul Ierusalim ceresc sau Biserica lui Cristos, despre care mulţi habar nu au, apoi continuăm! Desigur, nu despre „Statul Islamic“ sau „Daesh“ este vorba, după cum vom lămuri spre finalul acestei mărturii care tocmai islamiştilor li se adresează.
7/157. Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvăţat(199), despre care [se] află scris la ei în Tora şi în Evanghelie. El le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţile şi le opreşte lor pe cele necurate(200) şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el(201) şi îl susţin şi îl ajută şi urmează lumina(202) care a fost pogorâtă cu el, aceia vor fi izbânditori“.
199) Care nu a primit învăţătură de la oameni şi care nu ştia nici să scrie, nici să citească [Muhammed].
7/158. Spune: „O, oameni! Eu sunt pentru voi toţi trimisul lui Allah, căruia îi aparţine împărăţia cerurilor şi a pământului. Nu există altă divinitate în afară de El! El dă viaţă şi El dă moarte. Deci credeţi în Allah şi în trimisul Său, profetul cel neînvăţat, care crede în Allah şi în cuvintele Sale! Şi urmaţi-l! Poate că veţi fi călăuziţi!“
2/78. Şi printre ei(52) sunt neînvăţaţi care nu cunosc Scriptura, ci au doar năluciri şi ei doar bănuiesc.
52) Printre iudei.

1. „Scoală-te, luminează-te! Căci lumina vine, şi slava Domnului răsare peste tine.
2. Căci iată, întunerecul acopere pămîntul, şi negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine.
3. Neamuri vor umbla în lumina ta, şi împăraţi în strălucirea razelor tale.
10. Străinii îţi vor zidi zidurile, şi împăraţii lor îţi vor sluji; căci te-am lovit în mînia Mea, dar, în îndurararea Mea, am milă de tine.
11. Porţile tale vor sta veşnic deschise, nu vor fi închise nici zi nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia neamurilor, şi împăraţii lor cu alaiul lor.
12. Căci neamul şi împărăţia cari nu-ţi vor sluji, vor pieri, şi neamurile acelea vor fi în totul nimicite.

    Textul acesta este unul lung, şi vom afla în el „sursa de inspiraţie“ a lui Mohammed pentru o serie de cuvinte şi expresii mult îndrăgite de el, însă aruncate dezlînat, fără nicio noimă, chiar dacă el îşi transmitea propriul mesaj de răzbunare pentru toate suferinţele şi umilinţele pe care le suferise încă din copilărie, şi pentru care evident nu era vinovat, dar nici ceilalţi n-aveau vreo vină. Voi formata cuvintele şi expresiile elocvente, ori preluate ad literam, şi dacă voi considera util, voi intercala pentru ilustrare versete coranice (Ioan 7.11–53; 8.12–20).
11. Iudeii Îl căutau în timpul praznicului, şi ziceau: „Unde este?“
12. Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun.“ Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.“
13. Totuş, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.
14. Pela jumătatea praznicului, Isus S’a suit la Templu. Şi învăţa norodul.
15. Iudeii se mirau, şi ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci na învăţat niciodată?“
16. Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celuice Ma trimes pe Mine.“
17. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc dela Mine.
18. Cine vorbeşte dela sine, caută slava lui însuş; dar cine caută slava Celuice l-a trimes, acela este adevărat, şi în el, nu este strîmbătate.
19. Oare nu va dat Moise Legea? Totuş nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorîţi?“
20. Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?“
21. Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea.
22. Moise v’a dat porunca privitoare la tăierea împrejur — nu că ea vine dela Moise, ci dela patriarhi — şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.
23. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mînie împotriva Mea, pentrucă am însănătoşat un om întreg în ziua Sabatului?
24. Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.“
25. Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela, pe care căutau ei să-L omoare?
26. Şi totuş, iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?
27. Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă, cînd va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este[].“
28. Şi Isus, pe cînd învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sînt! Eu nam venit dela Mine însumi, ci Cel ce Ma trimes, este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi.
29. Eu Îl cunosc, căci vin dela El, şi El Ma trimes.
30. Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni na pus mîna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.
31. Mulţi din norod au crezut în El, şi ziceau: „Cînd va veni Hristosul, va face mai multe semne decît a făcut omul acesta?“
32. Fariseii au auzit pe norod spunînd în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au trimes nişte aprozi să-L prindă.
33. Isus a zis: „Mai sînt cu voi puţină vreme, şi apoi Mă duc la Cel ce M’a trimes.
34. Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.“
35. Iudeii au zis între ei: „Unde are de gînd să se ducă omul acesta, ca să nu-L putem găsi? Doar n’o avea de gînd să se ducă la cei împrăştiaţi printre Greci, şi să înveţe pe Greci?
36. Ce însemnează cuvintele acestea, pe cari le-a spus: „Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?“
37. În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare, şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea.
38. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge rîuri de apă vie, cum zice Scriptura.“
39. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească ceice vor crede în El. Căci Duhul Sfînt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
Versetele 37, 38 şi 39, nu pot fi înţelese uşor şi simplu, şi oricum privesc un număr mic de oameni, însă pentru care Dumnezeu are mare răbdare să-i caute, să-i găsească şi să-i instruiască!
40. Unii din norod, cînd au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Proorocul.“
41. Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul.“ Şi alţii ziceau: „Cum, din Galilea are să vină Hristosul?
42. Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămînţa lui David, şi din satul Betleem, unde era David?“
43. Sa făcut deci desbinare în norod din pricina Lui?
44. Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni na pus mîna pe El.
45. Aprozii s’au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la Farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?“
46. Aprozii au răspuns: „Niciodată n’a vorbit vreun om ca omul acesta.“
47. Fariseii le-au răspuns: „Doar naţi fi fost duşi şi voi în rătăcire?
48. A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?
49. Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!
50. Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, şi care era unul din ei, le-a zis:
51. „Legea noastră osîndeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?“
52. Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galilea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galilea nu s’a ridicat niciun prooroc.“
53. Şi s-au întors fiecare acasă.
12. Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va vedea lumina vieţii.“
13. La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: „Tu mărturiseşti despre Tine însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.“
14. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuş mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc.“
15. Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.
16. Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentrucă nu sînt singur, ci Tatăl, care Ma trimes, este cu Mine.
17. În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:
18. deci despre Mine însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M’a trimes.“
19. Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?“ Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M’aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.“
20. Isus a spus aceste cuvinte, pe cînd învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni na pus mîna pe El, pentrucă încă nu-I sosise ceasul.

    Cred că deja v-aţi obişnuit cu stilul meu de expunere şi subliniere semnificativă, aşa încît prefer să vă las vouă libertatea de a găsi asemănările de care vorbeam, în versetele coranice. Mai util cred că ar fi acum prezentarea cel puţin a unei „poveşti adaptate fantezist“ din lipsa informaţiilor concrete consemnate în Sfînta Scriptură. Este prezentată în sura furnicilor (27), se bazează pe doar cîteva versete biblice, parte din Evanghelie, parte din Prooroci, restul fiind umplutură fictivă, Mohammed neînţelegînd la momentul conceperii acestei povestioare nici măcar semnificaţia numelui Solomon, necum realităţile paşnice din timpul domniei sale, timp în care s-a construit Templul din Ierusalim (Oraşul Păcii). Solomon, cu semnificaţia de Paşnic, este echivalentul arabului Sallam, cu rădăcina ebraică şalom, pace! Chiar dacă Israel în timpul domniei lui Solomon a avut desigur o armată puternică, gata oricînd de intervenţie, Solomon a fost dăruit de Dumnezeu cu toată înţelepciunea de care avea nevoie să conducă poporul Israel fără a-l implica în conflicte armate. Voi prezenta mai întîi versetele biblice pe care se bazează scrierea lui Mohammed, apoi şi versetele coranice care o consemnează. Şi pentru că Mohammed spune că Iona a fost trimis la neamul său, Israel, şi nu la asirienii din Ninive, iar versetele biblice sînt alăturate, voi cita şi versete care oricum lasă deschisă o altă discuţie (Matei 12.38–42; 1 Regi 4.29–34; 10.1–10):
38. Atunci unii din cărturari şi din Farisei au luat cuvîntul, şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn dela Tine!“
39. Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decît semnul proorocului Iona.
40. Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pîntecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pămîntului.
41. Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osîndi, pentru că ei sau pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decît Iona. [Matei 15.24: «Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.“»]
42. Împărăteasa dela Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osîndi, pentrucă ea a venit dela marginile pămîntului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon.
29. Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării.
30. Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptenilor.
31. El era mai înţelept decît orice om, mai mult decît Etan, Ezrahitul, mai mult decît Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspîndise printre toate neamurile, deprimprejur.
32. A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cîntări.
33. A vorbit despre copaci, dela cedrul din Liban pînă la isopul care creşte pe zid, a vorbit deasemenea despre dobitoace, despre păsări, despre tîrîtoare şi despre peşti.
34. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pămîntului cari auziseră vorbindu-se despre înţelepciunea lui.
1. Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, în ce priveşte slava Domnului, şi a venit să-l încerce prin întrebări grele.
2. A sosit la Ierusalim cu un alai foarte mare, şi cu cămile cari aduceau mirodenii, aur foarte mult, şi pietre scumpe. S’a dus la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă.
3. Solomon i-a răspuns la toate întrebările, şi n’a fost nimic, pe care împăratul să nu fi ştiut să i-l lămurească.
4. Împărăteasa din Seba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o zidise,
5. şi bucatele dela masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui, şi arderile de tot pe cari le aducea în Casa Domnului.
6. Uimită, a zis împăratului: „Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!
7. Dar nu credeam, pînă n’am venit şi n’am văzut cu ochii mei. Şi iată că nici pe jumătate nu mi s’a spus. Tu ai mai multă înţelepciune şi propăşire decît am auzit mergîndu-ţi faima.
8. Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, cari sînt necurmat înaintea ta, cari aud înţelepciunea ta!
9. Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentrucă Domnul iubeşte pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împărat, ca să judeci şi să faci dreptate.“
10. Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii, şi pietre scumpe. N’au mai venit niciodată în urmă atîtea mirodenii cîte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon.

   Cu Iona, Ninive şi Israel sper că aţi înţeles. Cît priveşte faptul că Solomon „a vorbit despre“ copaci, dobitoace, păsări, tîrîtoare şi peşti, asta înseamnă că el a avut preocupări în domeniul biologic, despre care a scris şi a lăsat această moştenire urmaşilor, nu că „a vorbit cu“ copaci, dobitoace, păsări, tîrîtoare şi peşti! Iar furnicile sînt insecte, nu tîrîtoare.
27/16. Solomon l-a moştenit pe David şi spuse: „O, voi oameni! Am fost învăţat limba zburătoarelor. Am fost copleşiţi cu bunuri de tot soiul. Cu adevărat aceasta este din harul de netăgăduit.“
27/17. Şi se adunară oştirile lui Solomon din ginni, oameni şi zburătoare şi se orânduiră.
27/18. Când ajunseră în Valea Furnicilor, o furnică spuse: „O, voi furnici! Intraţi în lăcaşurile voastre ca să nu vă strivească Solomon cu oştirile sale fără să-şi dea seama.“
27/19. Solomon zîmbi cu voioşie la spusa ei şi spuse la rândul său: „Domnul meu! îngăduie-mi să-Ţi mulţumesc pentru harul ce l-ai pogorât asupra mea şi asupra părinţilor mei şi să săvârşesc binele ce Ţie Ţi-ar aduce mulţumire. În milostivenia Ta, lasă-mă să intru între robii Tăi cei drepţi.“
27/20. Solomon cercetă zburătoarele, apoi spuse: „De ce oare n-am văzut pupăza? Oare este din cei care lipsesc?
27/21. O voi osândi la aprigă osândă, o voi înjunghia, de nu-mi va veni cu o împuternicire desluşită.“
27/22. După un timp veni lângă el şi spuse: „Eu ştiu ceea ce tu nu ştii! Îţi aduc o veste sigură de la Saba.
27/23. Am aflat acolo o femeie ce domneşte peste ei. A fost dăruită cu toate bunurile şi are un tron măreţ.
27/24. Eu am aflat-o pe ea şi poporul ei prosternându-se înaintea soarelui şi nu înaintea lui Dumnezeu. Diavolul le-a împodobit faptele şi i-a îndepărtat de la Calea cea Dreaptă şi ei nu sunt drept călăuziţi!“
27/25. De ce nu se prosternează înaintea lui Dumnezeu, Cel ce scoate la iveală cele ascunse din ceruri şi de pe pământ, Cel ce ştie ceea ce tăinuiţi şi ceea ce dezvăluiţi?
27/26. Dumnezeu!… Nu este dumnezeu afară de El! El este Domnul Tronului cel Mare!“
27/27. Solomon spuse: „Vom vedea dacă ai spus adevărul ori ai minţit.
27/28. Pleacă cu această carte a mea, aruncă-le-o, apoi ţine-te la o parte şi aşteaptă răspunsul lor.“
27/29. Regina spuse: „O, voi, căpetenii ale poporului! O carte cinstită mi-a fost aruncată;
27/30. ea vine de la Solomon, iat-o: „În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv!
27/31. Nu vă semeţiţi în faţa mea, ci către mine veniţi supuşi.“
27/32. Ea mai spuse: „O, voi căpetenii ale poporului! Sfătuiţi-mă în această treabă, eu nu voi hotărî nimic fără ca voi să nu fiţi martori.“
27/33. Ei au spus: „Noi avem putere şi mare vitejie, însă porunca este la tine, aşa că vezi ce vei porunci!“

   Iată cum aici, în ultimele doua versete, 27/32 şi 27/33, reia aceeşi idee prezentată în versetul 3/159, consultarea formală a adepţilor înainte de a lua decizii, pentru ca aceştia să nu devină atît de nemulţumiţi, încît „să se scuture“ de sub influenţa şi controlul Profetului lui Allah: 3/159. Fii blând cu ei, din milostivenia lui Dumnezeu. Dacă eşti crud şi aspru la inimă, ei se vor scutura de tine. Iartă-le lor! Cere iertare pentru ei! Cere-le sfatul pentru orice, însă când ai luat o hotărâre, încredinţează-te lui Dumnezeu. Dumnezeu îi iubeşte pe cei care se încredinţează Lui.

27/34. Ea spuse: „Când regii intră într-o cetate, o strică şi pe cei mai puternici locuitori ai ei îi umilesc. Aşa fac ei.
27/35. Pe când eu, le voi trimite un dar şi voi aştepta ce-mi vor aduce înapoi solii.“
27/36. Când solul veni la Solomon, acesta îi spuse: „Vreţi să mă ajutaţi cu averile voastre? Ceea ce Dumnezeu mi-a dăruit mie este mai bun decât ceea ce v-a dăruit vouă, şi totuşi voi vă bucuraţi de darul vostru!
27/37. Întoarce-te la ei! Vom veni asupra lor cu oştiri cărora nu se vor putea împotrivi. Îi vom alunga din ţinutul lor, umilindu-i şi atunci ei îşi vor vedea micimea.“
27/38. Solomon a mai spus: „O, căpetenii ale poporului meu! Care dintre voi îmi va aduce tronul ei, înainte ca sabeenii să vină la mine supuşi?“
27/39. Un ifrit, dintre ginni spuse: „Eu ţi-l voi aduce înainte să te ridici de pe locul tău. Eu sunt puternic pentru aceasta şi sunt vrednic de încredere.“
27/40. Unul ce avea o ştiinţă a Cărţii spuse: „Eu ţi-l voi aduce înainte ca privirea ta să se întoarcă la tine.“ Când Solomon îl văzu stând înaintea lui, spuse: „Acesta este harul Domnului meu care vrea să mă încerce: voi mulţumi ori voi tăgădui? Cel care mulţumeşte, să ştie că Domnul meu este Bogat, Dăruitor.“
27/76. Acest Coran istoriseşte fiilor lui Israel cele mai multe despre cele în care ei sunt în neînţelegere.

    „Fiilor lui Israel“? De unde şi pînă unde? În Mekka erau mulţi sclavi creştini, iar pe evreii din Yathrib i-a deposedat de bunurile lor, i-a alungat ori i-a tăiat, iar ce a mai rămas din femei şi copii i-a vîndut ca sclavi din nevoia de bani. Şi oricum, fiii lui Israel nu erau chiar atît de „duşi cu sorcova“ să creadă tot felul de poveşti pentru adormit copiii, cu djinni, pupeze şi furnici.
13/3. Aceia cărora le place această viaţă mai mult decât Viaţa de Apoi şi-i împiedică [pe oameni] de la calea lui Allah(5) şi caută să le-o strâmbe, aceia se află într-o rătăcire adâncă!
5) De la credinţa în Allah.
  [n. a. Corect, dacă te ghidezi corect, adică după Biblie, nu după Coran, deoarece:]
13/22. Când soarta va fi fost hotărâtă, Diavolul va spune: „Dumnezeu v-a făgăduit o făgăduială adevărată, pe când eu v-am făcut o făgăduială cu care v-am păcălit. Ce împuternicire am avut eu asupra voastră, afară de aceea de a vă chema? Eu nu vă sunt vouă de ajutor, precum nici voi nu-mi sunteţi mie de ajutor. Eu nu am crezut în cei cărora odinioară m-aţi alăturat.“ Nedrepţii, de o osândă dureroasă, vor avea parte.
13/22. Şi când totul va fi hotărât(48), va zice Şeitan: „Allah v-a făcut vouă o făgăduinţă adevărată(49). V-am făgăduit şi eu, însă eu nu mi-am ţinut cuvântul dat vouă. Eu nu am avut nici o putere(50) asupra voastră, decât că eu v-am chemat, iar voi mi-aţi răspuns. Deci nu mă mustraţi, ci mustraţi-vă pe voi înşivă! Eu nu vă pot fi de nici un ajutor, şi nici voi nu-mi puteţi fi de nici un ajutor. Eu mă socotesc nevinovat de faptul că voi m-aţi făcut cândva asociat [al lui Allah]!(51)“ Nelegiuiţii [politeiştii] vor avea parte de osândă dureroasă.
50) Argument sau dovadă.
51) Mă socotesc nevinovat şi faţă de El şi faţă de voi, şi nu mai există nici o legătură între mine şi voi.

   Iată cum se lămuresc (limpezesc) lucrurile, inclusiv cu ajutorul vesetelor coranice pentru adevăraţii credincioşi, nu şi pentru toţi credulii care înghit orice minciună! Satan n-are nicio putere, şi nimic de oferit, însă „tolba“ plină cu minciuni întru amăgire, pe cînd oferta făgăduinţelor adevărate vine de la Dumnezeu, care are şi puterea de a împlini ceea ce făgăduieşte. Cum puteţi deosebi adevărul dintre multele minciuni, am tratat deja în mărturia creştină iniţială, adică cea adresată creştinilor, nu musulmanilor, pentru că nici nu mi-am imaginat vreodată că voi face o mărturie creştină pentru musulmani. E uşor de găsit, e a treia pagină, şi vă va fi de mare folos!
Ce ziceţi acum de afimaţia din Proverbele lui Solomon (18.2) „nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el“, în lumina versetului coranic 27/76, referitor chiar la Solomon? Oare cine să fie în neînţelegere, Iudeii şi Creştinii, ori Mohammed şi prin el şi Islamiştii musulmani? Şi de aici, bineînţeles, cine pe Cine/cine are Dumnezeu/dumnezeu? Ba, mergînd chiar mai departe cu raţionamentul, cine e monoteist, şi cine politeist?! Sigur că „nebunul“ din Proverbe 18.2 nu este un nebun în sens maladiv, întrucît astfel de bolnavi nu pot fi făcuţi răspunzători, însă mulţi oameni sînt „nebuni“ în sensul că aleg o cale sucită în locul uneia drepte, iar de aici derivă tot soiul de nebunii, inclusiv cea surprinsă în Proverbe 18.2. Idolatria, cu forma ei numită ateism, este de asemenea o nebunie (Psalm 14.1–4)!
1. Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!“ S’au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care să facă binele.
2. Domnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.
3. Dar toţi s’au rătăcit, toţi s’au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4. Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Domnul?

   Să mai vedem acum şi alte „aventuri“ ale lui Mohammed cu … Diavolul şi diavolii! Doar aşa ca probă, să vedem şi ce concluzii optimiste a tras Mohammed din aceste experienţe!
17/22. Nu alătura alt dumnezeu lui Dumnezeu, căci vei fi umilit şi părăsit.
[n. a. Nu face asta în niciun fel, nici măcar atribuind numele arab al lui Dumnezeu unui alt dumnezeu închipuit!]
7/200. Când o ispită de-a Diavolului te aţâţă la rău, caută izbăvire la Dumnezeu, căci El este Auzitor, Ştiutor.
7/201. Când o cohortă de diavoli îi necăjeşte pe cei care se tem de Dumnezeu, aceştia cugetă şi ajung limpede văzători,
[n. a. Asta-i cea mai gravă rătăcire în care se poate adînci oricine, şi majoritatea oamenilor se rătăcesc prin propriile cugetări, pe care unii, precum Mohammed, le iau de revelaţii divine, prezentîndu-le şi recomandîndu-le altora ca atare.]
7/202. pe când fraţii lor se adâncesc în rătăcire din care nu se mai întorc.
[n. a. Rătăcirea este cel mai uşor de realizat, iar mulţi sînt aceia care consideră că nu ei sînt rătăciţi, ci alţii, şi rămîne de văzut cîţi dintre voi, musulmanii, veţi recunoaşte că adevăratul Dumnezeu este Dumnezeul evreilor şi al creştinilor, chiar dacă cei mai mulţi dintre evrei şi dintre creştini sînt încă sub puterea Satanei.]
7/203. Ei spun când le aduci un semn: „Nu l-ai ales tu?“ Spune: „Eu nu fac decât să urmez ceea ce mi-a fost descoperit de către Domnul meu. Sunt de la Domnul vostru chemări la a fi limpede văzători, o călăuzire şi o milostivenie pentru un popor ce crede.“

   Iată şi secvenţa din Coran care confirmă că la puţină vreme după ce a primit primele „revelaţii“, acestea au încetat, însă care vrea să arate că ele au continuat după acea întrerupere:
93/3. Domnul tău nu te-a părăsit şi nu te urăşte!(2)
2) Această sură a fost trimisă pentru a-l linişti pe Muhammed, după întreruperea revelaţiei, un anumit timp.
93/6. Oare nu te-a găsit El orfan şi ţi-a dat adăpost?(4)
4) Referiri la situaţii din viaţa lui Muhammed, căci tatăl său a murit înainte de a se naşte el, iar mama sa a murit când el avea doar şase ani. Atunci l-a luat sub ocrotire bunicul lui, care a murit când el avea opt ani. După aceea a fost crescut de unchiul său Abu Talib, tatăl lui Ali.
93/7. Nu te-a găsit pe tine nepăsător(5) şi te-a călăuzit?
5) Faţă de calea cea dreaptă.
93/8. Nu te-a găsit pe tine sărman şi te-a făcut bogat?
93/9. Cât despre orfan, pe el nu-l oprima!
93/10. Cât despre cel care cere, pe el nu-l alunga!
93/11. Iar cât despre îndurarea Domnului tău, despre ea vorbeşte!(6)

   O altă „născocire“ a lui Mohammed este aceea că Avraam a fost în conflict cu tatăl şi cu neamul său de idolatri, iar aceştia au vrut să-l ardă în foc. Am mai spus-o, dar iată şi versetele:
21/60. Au zis [unii]: „Am auzit un fecior pomenindu-i pe ei.(95) El se cheamă Avraam“.
21/68. Au zis: „Ardeţi-l şi ajutaţi-i pe zeii voştri, dacă voi vreţi să faceţi [ceva pentru ei]!“
21/71. Şi Noi l-am mântuit pe el şi [asemenea] şi pe Lot pe pământul pe care l-am binecuvântat pentru oameni(101).
29/24. Răspunsul poporului lui Abraham a fost atunci: „Omorâţi-l şi ardeţi-l!“ Dumnezeu l-a mântuit de foc. Întru aceasta sunt semne pentru un popor ce crede.
29/25. Şi a zis(23): „Voi aţi luat în locul lui Allah idoli pentru ca să vă apropiaţi între voi în viaţa lumească, dar în Ziua de Apoi vă veţi lepăda unul de altul şi vă veţi blestema unul pe altul, iar sălaşul vostru va fi Focul şi nu veţi avea voi sprijinitori“.
23) A zis Avraam după ce Allah l-a salvat din foc.

   Iată cum pămîntul blestemat de Dumnezeu la judecata din Eden, din pricina omului, la Mohammed este binecuvîntat, ba încă şi în legătură cu Lot! Apoi, iată cum mută Mohammed Focul Gheenei tocmai la Avraam, după ce mai înainte a vorbit de el în legătură cu Adam. Nişte versete atît de „limpezi“, încît te năucesc! O altă „limpezire“ care vine de la Mohammed este că deşi spune undeva că şi Ismael a fost profet (trimis), totuşi el, Mohammed este primul „prevenitor“ al neamului său:
4/163. Noi ţi-am dezvăluit ţie, precum le-am dezvăluit şi lui Noe şi profeţilor de după el. Noi le-am dezvăluit lui Abraham, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob, triburilor, lui Isus, lui Iov, lui Iona, lui Aaron, lui Solomon. Noi i-am dăruit lui David Psalmii.
32/3. Zic ei: „El a plăsmuit-o!“ Dimpotrivă, ea este Adevărul de la Domnul tău, pentru ca tu să previi un neam, căruia nu i-a venit nici un prevenitor mai înainte de tine(3). Poate că ei se vor lăsa călăuziţi!

    Şi chiar mai mult, apare tendinţa de a-l înlocui pe Isaac, cel realmente pus pe altarul de jertfă, cu … Ismael, a cărui jertfă n-a fost decît un vis al lui Avraam, deşi în versetele următoare e foarte limpede că se vorbeşte despre Isaac. Un Coran imposibil de modificat şi lipsit de contradicţii! În ce priveşte Cartea noastră, ea e la dispoziţia oricui doreşte s-o citească. Fără modificări, de mii de ani. Nimeni nu e obligat să creadă, ci doar îndemnat, şi fără violenţă. Cît priveşte schimbarea textului profeţiilor Bibliei, chiar şi verbal, cu intenţii nemărturisite … citiţi şi înţelegeţi! Nu-i de ajuns să spui că Iudeii, Creştinii şi Musulmanii au o religie monoteistă crezînd în acelaşi Dumnezeu. Dumnezeu Unicul, nu poate fi nici împărţit, nici revendicat de unii sau de alţii doar pentru ei ori pentru „credinţa“ lor! El este mereu Unul şi Acelaşi Dumnezeu pentru toţi oamenii, şi asta este nota în care voi încheia această pagină! „Voi nu cugetaţi“ (Apocalipsa 22.11–16,18–21; Romani 10.1–4,12,13; 11.1–5,7,8,11–36)?
37/101. Şi Noi i-am dat bună veste despre un flăcău blând.(65)
65) Răbdător şi ascultător. Acesta a fost Ismail.
37/102. Şi când [fiul său] a ajuns la vârsta la care putea lucra împreună cu el, a zis: „O, fiul meu! Am văzut în vis(66) că te voi jertfi. Vezi cum ţi se pare?“ I-a răspuns: „O, tată! Fă după cum ţi se porunceşte, căci mă vei afla pe mine – dacă va voi Allah – printre cei răbdători!(67)“
37/112. Şi i l-am vestit lui pe Isaac ca profet, dintre oamenii cei evlavioşi.
37/113. Şi l-am binecuvântat pe el(74) şi pe Isaac.(75) Dar printre urmaşii lor s-au aflat unii făcători de bine şi alţii lămurit nedrepţi faţă de ei înşişi.(76)
37/117. Şi le-am dăruit lor cartea cea desluşită(79)
37/157. Aduceţi cartea voastră, dacă spuneţi voi adevăr?(99)


11. Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfînt, să se sfinţească şi mai departe!
12. Iată, Eu vin curînd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
13. Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfîrşitul.
14. Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!
15. Afară sînt cînii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
16. Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.
18. Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
19. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta.“
20. Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curînd.“ Amin! Vino, Doamne Isuse!
21. Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.


1. Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mîntuiţi.
2. Le mărturisesc că ei au rîvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
3. pentrucă, întrucît nau cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu sau supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.
4. Căci Hristos este sfîrşitul Legii[*], pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.
12. În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
13. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.“
1. Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?“ Nicidecum! Căci şi eu sînt Israelit, din sămînţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2. Dumnezeu n’a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plînge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, cînd zice:
3. „Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorît, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?“
4. Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, cari nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.“
5. Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.
7. Deci, ce urmează? Că Israel n’a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe cînd ceilalţi au fost împietriţi,
8. după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n’audă, pînă în ziua de astăzi.“
11. Întreb dar: „S’au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, sa făcut cu putinţă mîntuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
12. dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
13. V’o spun vouă, Neamurilor: „Întrucît sînt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,
14. şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stîrnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mîntuiesc pe unii din ei.
15. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viaţă din morţi?
16. Iar dacă cele dintîi roade sînt sfinte, şi plămădeala este sfîntă; şi dacă rădăcina este sfîntă, şi ramurile sînt sfinte.
17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr’un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18. nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
19. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.“
20. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngîmfa dar, ci teme-te!
21. Căci dacă na cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu.
23. Şi chiar ei: dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăş.
24. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr’un măslin, care din fire era sălbatec, ai fost altoit, împotriva firii tale, într’un măslin bun, cu cît mai mult vor fi altoiţi ei, cari sînt ramuri fireşti, în măslinul lor?
25. Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut întro împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor.
26. Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit, dupăcum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile dela Iacov.
27. Acesta va fi legămîntul, pe care-l voi face cu ei, cînd le voi şterge păcatele.“
28. În ce priveşte Evanghelia, ei sînt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sînt iubiţi, din pricina părinţilor lor.
29. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
30. Dupăcum voi odinioară, naţi ascultat de Dumnezeu, şi dupăcum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,
31. tot aşa, ei acum nau ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
32. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
33. O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui!
34. Şi în adevăr, „cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
35. Cine I-a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?“
36. Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

© 2016, Aurel Becheru.