EN: Only this text in Romanian marked whith copyright sign it's first-hand.

The first-hand text it's free available to any interested by their spiritual condition person, and it's strongly forbidden its corruption. Therefor:

Whoever will want to reproduce this text on any portable medium using the first-hand files have permission to do that, but the selling price per product unit can't overpass the trade price plus lodge and distribution costs. Therefor it's forbidden to acquire a commercial gain by this activity because the text it's free available.

Whoever will want to translate this text in any language is not hinder to do this, but only free. The translated text will release to any company, organization or person desirous to take over, store and release on any portable medium, in above conditions. No any translate text will be marked with copyright sign, can't be first-hand, but the translator can sign the translate text if want this. The companies, organizations or persons who will involve in this action will have obligation to point to the original source in Romanian language. The same obligation to point to the original source (title and author, or / and site address) will have whoever will want to use quotes from this confession of faith, including the ANEXA, whithout any other obligation.

Any text in Romanian language which isn't marked whith copyright sign, similarly it show in this website text, is not first-hand text.

The remainder text is not interesting to translate it. About my translation in English, I'm sorry for my left-handedness. I hope yet that it is comprehensible.

RO: Doar acest text în limba română marcat cu semnul copyright este original.

Textul original este disponibil gratuit oricărei persoane interesate de starea sa spirituală, şi este strict interzisă modificarea lui. În consecinţă:

Oricine va dori să reproducă acest text este liber să o facă pe orice mediu folosind fişierele originale, dar preţul pe unitate de produs nu va depăşi costurile de producţie şi distribuţie. Prin urmare nimeni nu poate obţine un profit comercial din această activitate, textul fiind pus la dispoziţie gratuit.

Oricine va dori să traducă acest text în orice limbă este liber să o facă, dar numai gratuit. Textul tradus va fi pus la dispoziţia oricărei organizaţii sau persoane doritoare de a-l difuza pe orice mediu, în condiţiile punctului de mai sus. Nici un astfel de text tradus nu poate fi purtător de copyright , nefiind original, însă traducătorul îşi poate face cunoscut numele dacă doreşte, iar persoanele sau organizaţiile care se vor angaja în această activitate vor avea obligaţia de a indica sursa originală în limba română. Aceeaşi obligaţie de a indica sursa originală (titlu şi autor) va reveni oricui va dori să folosească citate din această mărturie, inclusiv din Anexă, fără vreo altă obligaţie suplimentară.

Orice text în limba română care nu poartă semnul dreptului de autor şi reproducere, copyright , aşa cum apare el împreună cu textul de faţă, nu este original.

Nefiind un profesionist al scrisului sau al tehnoredactării, cer anticipat scuze pentru orice eroare sau stîngăcie care poate să apară în fişierele originale, de orice fel ar fi. Consider totuşi că nu sînt catastrofale, iar beneficiul rămîne acela al unui text curat şi corect, deşi conţine multe trimiteri cu foarte multe cifre. Numai cine nu a lucrat cu cifre ar putea să nu înţeleagă ceea ce vreau să spun în legătură cu acurateţea generală a textului, la care bineînţeles că ţin foarte mult, doar exprimarea din expunere împreună cu trimiterile corect scrise putînd susţine forţa spirituală a întregului în relevarea ideilor. Orice intervenţie în expunere şi/sau trimiteri poate dezorienta total! Singura decizie pe care o declar şi mi-o asum este folosirea unitară, deci şi în interiorul cuvintelor, a literei î din i, exclusiv în cuvintele derivate din rădăcina român. Noile reglementări ale Academiei nu mă interesează, în contextul lipsei diacriticelor putînd crea mai multe confuzii decît regula mai veche.

Fereastra browser-ului poate fi dimensionată corespunzător unei lecturi comode pentru cei care au un monitor wide-screen.

Am decis afişarea site-ului atît ca pagini individuale în fereastra browser-ului cît şi în set de cadre, comutarea făcîndu-se prin legătura switch.
Dacă aveţi dezactivat JavaScript şi totuşi aţi apăsat pe legătura switch reveniţi la pagina anterioară prin butonul back al browser-ului sau legătura afişată în pagina de întîmpinare şi activaţi JavaScript.
Browser-ul recomandat pentru vizualizarea site-ului este indiscutabil Firefox de la Mozilla: http://www.mozilla.org/ro/firefox/new/, legătură pentru cei care nu îl au deja. Motivele le veţi descoperi singuri dacă nu le ştiţi deja, dar cel mai important este că afişează ferestrele noi ca ferestre independente, nu ca taburi care utilizează acelaşi panou al zonei client ca Google Chrome, şi veţi înţelege de ce.
Dacă IE vă semnalează un avertisment de securitate, daţi click pe bara care vă avertizează, apoi pe Allow Blocked Content şi în casetele de avertizare pe butonul Yes, apoi OK, sau apăsaţi tastele A, Y şi Enter. Ameninţarea care vă paşte este aceea de a vedea o pagină set de cadre, set generat dinamic prin cod JavaScript, în locul paginii de întîmpinare sau a unei pagini stinghere la apăsarea pe switch sau în alt mod.
Singura raţiune a generării dinamice a setului de cadre este aceea de a păstra afişarea paginilor indexate de motoarele de căutare în propriul set de cadre.
Avantajul deschiderii paginilor site-ului în modul set de cadre este dublu.
În primul rînd un vizitator care are spaţiul util de afişare a paginii micşorat prin folosirea unui număr mai mare de bare de instrumente, va putea derula cadrul din stînga cu legăturile spre ultimele pagini, care altfel ar rămîne ascunse.
În al doilea rînd textul mărturiei devine disponibil pentru copiere, pagină cu pagină, în cadrul din partea dreaptă prin selectare (click pe cadrul din dreapta, Ctrl+A), copiere în clipboard (Ctrl+C), apoi lipire (Ctrl+V) într-un editor sau procesor de text, fiecare fişier putînd fi salvat (File>Save As) într-un dosar comun, care poate fi creat înainte sau chiar cu ocazia salvării primului fişier. Formatarea pierdută în acest mod poate fi refăcută, evident cu ceva efort pentru cine consideră că merită, şi eu cred că merită.
Textul mărturiei ar putea astfel deveni disponibil fără nici o modificare regretabilă, la un altfel de preluare. În plus prezenţa mea nu mai este necesară sau utilă şi textul poate fi astfel portat pe orice mediu. O carte realizată cu un font Times New Roman de 10 sau 12 puncte, cu o mărime medie a paginii, va avea un număr de pagini în intervalul 200-300.

În final aş dori să informez că steagul pe care îl vedeţi pe pagina de întîmpinare nu reprezintă ceea ce poate părea la prima vedere, adică ţara, respectiv România, ci limba în care poate fi citit textul mărturiei, adică limba română.
Dacă va vrea Dumnezeu şi voi avea zile şi putere, voi sprijini orice iniţiativă de traducere a mărturiei în orice limbă, publicînd în site-ul propriu legătura la oricare alt site de orice limbă folosind o pictogramă (icon) cu steagul în vedere miniaturală, steag reprezentativ pentru limba respectivă, nu pentru vreo ţară anume. De exemplu pentru limba engleză, steagul englez, nu cel american, canadian sau vreun altul. Pentru limba franceză, steagul francez, nu cel canadian, belgian sau altul, ş.a.m.d.
Sper într-o implicare cît mai rapidă a românilor de pretutindeni, ca şi a străinilor care cunosc mai mult sau mai puţin bine limba română.
Modalitatea de comunicare o voi stabili ulterior, şi o veţi găsi tot în această pagină.
Astfel, oricine şi oriunde, poate consulta o singură pagină, la o singură adresă, pentru a afla dacă există o traducere în limba pe care o vorbeşte curent şi o înţelege cel mai bine, avînd totodată şi garanţia unei legături sigure.
Iar pentru eventualii împotrivitori ai acestei mărturii, indiferent cine ar fi, indiferent de unde ar fi şi indiferent ce ar spune ori face, am o singură replică: Fapte 5.38,39.

Soluţia finalului de şah din ANEXĂ pentru cei care au găsit o soluţie sau cei care doar au căutat-o suficient şi totuşi nu-i dau de cap.

^*P.S. Nu doresc să polemizez cu nimeni şi am tot respectul pentru oameni precum Alexandru Ştefănescu sau Şerban Iliescu!

Totuşi am avut şi continui să am un deosebit respect faţă de cei de la care am învăţat carte, atîta cîtă am învăţat. Aparţin unei generaţii din care unii s-au stins deja iar celor rămaşi nu le-a mai rămas prea mult timp la dispoziţie. Motiv pentru care doresc să subliniez inclusiv prin scris apartenenţa la generaţia jumătăţii de secol douăzeci, iar acest drept nu mi-l poate lua nimeni—nu că s-ar intenţiona acest lucru—ci dimpotrivă el trebuie recunoscut, iar persoanele sus-numite ştiu foarte bine la ce mă refer. Acest mod de a scrie mă reprezintă în textele prin care mă exprim!
Însă în texte prin care am de comunicat cu autorităţi ori persoane tinere care nu mă cunosc personal încerc să „ţin pasul“ pentru a nu le încurca! Aceste texte nu apar aici decît atunci cînd aparţin altora, iar eu doar le-am copiat şi le reproduc în citate.

Aşadar nu fac vreo politică anume, şi nici nu am avut în timpul şcolii impresia că tovarăşii ar fi avut intenţia de a vaporiza caracterul şi obîrşia latină a limbii române. Asta chiar dacă au uniformizat în scris folosirea aceluiaşi caracter î din i ca semn grafic unic pentru un sunet unic, aşa cum susţine dl. Alex Ştefănescu, din considerente politice. Comoditatea poate fi o politică generală, nepartizană, partidele politice—trecătoare şi ele—nu pot controla modul cum scriu românii de-a lungul istoriei. Totuşi comoditatea ar putea-o face dat fiind că în procesul istoric de împrumut al cuvintelor din alte limbi limba latină nu mai poate cîştiga în mod natural teren! Nu ştiu dacă acum proporţia cuvintelor de obîrşie latină în care apare „â“-ul interior este în favoarea cuvintelor stindard de latinitate a limbii române pentru străini, însă mă tem că terenul a fost deja pierdut. Dacă nu ne ajunge grafia latină a caracterelor utilizate în scriere şi acel minim, dar foarte reprezentativ „â“ din România, român şi alte derivate similare, s-ar putea să „ne batem singuri cuie în talpă“ cu efect negativ pe termen lung. Cunosc încă din şcoală acea expresie „de la Râm (Roma) ne tragem“, iar în liceu n-am învăţat limba latină nu pentru că nu mi s-a predat ci pentru că nu mi-a plăcut. De gustibus non disputandum! Asta este, am fost mai înzestrat pentru partea reală decît pentru cea umanistă! Tovarăşii au fost totuşi binevoitori, eu n-am fost. Cu limba latină vreau să spun! Cu tovarăşii nici atît, însă abia cînd am mai crescut, şi inevitabil ne-am ciocnit.

Aşadar politică în sesns tradiţional nu fac, dar nici nu pot accepta politica folosirii schemei tastaturii limbii engleze pentru scrierea în limba română dintr-un alt soi de comoditate încurajat de dl. Alex Ştefănescu.
Domnia sa ne dă nişte exemple convenabile precum câmp, cântă şi mână (mai exact „mânuşiţele“ Veronicăi Micle sărutate în scris de Mihai Eminescu). Dacă vom folosi „cimp“ şi nu „camp“, ori „cinta“ şi nu „canta“ sau „mina“ şi nu „mana“ îi vom încurca pe străini, iar aceştia nu vor putea recunoaşte imediat latinitatea limbii române. Nu ştiu cîţi români scriu în română pentru străini, sau pentru recunoaşterea latinităţii limbii române de către străini, dar mă cam îngrozesc citind, culmea, chiar şi acte oficiale scrise fără diacritice. Oare cum i-ar fi sunat Veronicăi sarut manusitele?
Politica noncomodităţii de a scrie cu „â“ interior promovată de dl. Ştefănescu pentru a cînta în struna Academiei se mai loveşte şi de alte inconveniente nonpolitice. Unul din ele este convenţia cunoscută dar nerespectată de Academie a scrierii fonetice, adică se scrie aşa cum se aude cu mici excepţii pentru care nu avem semne grafice corespunzătoare, ori ne este mai uşor să le pronunţăm puţin diferit. Î-ul interior din cuvintele româneşti mai provin prin pronunţie neaoşă şi din alte sunete nu numai din „a“, aşadar folosirea lui â interior exclusiv din a nu se justifică! Mai mult decît atît, folosirea lui „sunt“ este total incorectă pentru că nu respectă modul din limba latină în care se scrie sint, nu sunt! Comuniştii chiar nu aveau ce schimba în acest caz. Aşa s-a scris mereu, sînt. Aici probabil că nişte străini mai buni cunoscători ai limbii latine ne-ar da cu „sunt“ în cap!
Dacă tot am spus că nu mi-a plăcut să învăţ latina poate vă întrebaţi de unde o mai ştiu şi pe asta. Ei, am şi eu „antenele“ mele, tinere, instruite şi de toată încrederea.
Un alt inconvenient nonpolitic este şi exemplul unor cuvinte rămase de la strămoşii închinători ai lui Zamolxe, anume brînză sau mînz pe care nu văd de ce le-am scrie „branza“ sau „manz“. La acestea adăugaţi şi lumînare pe care nu văd de ce l-am scrie „lumanare“ pentru că ar însemna să scriem şi „lumana“ în loc de lumină! Iată că se pot găsi şi cuvinte potrivite ca argumente contra. Pentru asta punct. Deocamdată!

În ce priveşte prima motivaţie a domnului Alex Ştefănescu, anume respectarea legii, din cîte ştiu eu nu Academia Română dă legi în România, ci parlamentul. Asta ca să nu spun mai mult, pentru că deja mulţi ştiu sursa iniţiativei şi a modului cum a fost privită în Academie! Însă întotdeauna legile aşa-zis nescrise—şi totuşi sînt, chiar dacă nu aşa cum sîntem noi obişnuiţi—inclusiv cele ale vorbirii şi scrierii în oricare limbă, se impun de-a lungul timpului prin simplul fapt că impun. Direct, nu prin intermediari precum parlamentele!

Acum să trecem la ale domnului Şerban Iliescu „locaţie“ şi „regăsire“!
De la dl. Şerban Iliescu avem mereu cu toţii de învăţat cîte ceva. Uneori însă şi domnia sa ar trebui să accepte că nu le poate şti chiar pe toate, îndeosebi pe cele care exced ştiinţele umaniste. Este mai mult cazul celui de-al doilea cuvînt „regăsire“, însă le voi trata împreună întrucît sînt într-o foarte strînsă legătură.

În primul caz domnia sa susţine un singur înţeles al cuvîntului locaţie, acela de chirie, negîndu-le inexplicabil pe cele de amplasament, loc, adresă, mult mai des folosite, corect folosite, şi mai reprezentative. Simpla deschidere a dicţionarului de engleză al Academiei lămuresc lucrurile instant. În informatică, sau mai actual şi pretenţios IT&C (Tehnologia Informaţiei şi Comunicării), pentru o adresă de memorie—unde pot fi, atenţie, regăsite nu găsite informaţiile, că acolo nu se pierd ci se stochează ori memorează, aşadar cineva le pune intenţionat acolo pentru a putea fi regăsite şi recuperate de oricine are nevoie de ele şi dispune de calea de acces pînă la ele—în limba engleză s-a folosit încă de la început termenul location sau locaţie în română. Drept este că de regulă informaţiile stau la o anumită adresă mai degrabă cu chirie decît permanent, însă sensul este acela de adresă, ori cale directă de acces la informaţia care poate sta acolo, fie chiar şi temporar. Vorba poetului, „rămîi sănătoasă cucoană, că-mi iau geamantanul şi plec“!
Pentru regăsirea şi recuperarea conţinutului adresei, respectiv informaţiei care ne interesează, se foloseşte termenul retrieve nu receive, aşadar foarte aproape de cel menţionat de dl. Iliescu pentru limba germană. Acel flier promoţional care a provocat nedumerirea domnului Iliescu a fost cu certitudine înainte de tipărire tehnoredactat de profesionişti IT&C cărora dl. Iliescu ar fi trebuit să le acorde credit şi să cerceteze mai adînc problema. Dl. Iliescu nu ar fi găsit niciodată acea adresă dacă ea nu ar fi fost mai întîi inscripţionată pe acel flier, ori ar fi putut foarte bine „găsi“ o alta, nu pe cea cu pricina. Deci nu din punctul de vedere al domniei sale se pune problema, primul „vizitator“ al sursei sau adresei fiind întotdeauna furnizorul informaţiei, nu cel care, atenţie, o regăseşte şi recuperează pentru sine de la altcineva, ori, după caz, chiar de la sine însuşi! Cu sau fără voia domnului Iliescu, la acest sens nu se poate renunţa!
Chiar dacă am fost sper suficient de clar, se pot da şi exemple mai la îndemînă cum ar fi neglijarea notării unei adrese obişnuite ori a altei informaţii scurte, în speranţa că va fi memorată pînă la o viitoare notare la loc sigur. Pe parcurs, luat cu alte treburi, se uită întreaga informaţie sau doar o parte a ei, ceea ce conduce inevitabil la pierderea ocaziei de a o mai regăsi notată undeva pentru a fi pusă ulterior la loc sigur. Simplu! De unde nu e nu ai ce recupera pentru că s-a volatilizat şi nu există! Oricît ai căuta nu ai ce „găsi“! Tot aşa cum dacă pe reţea „pică“ tensiunea de 220V, şi nu eşti nici asigurat cu o sursă neîntreruptibilă, nici nu ai salvat pe hard disk sau SS Disk o parte din ceea ce ai lucrat, partea nesalvată se pierde instant şi nu mai poate fi regăsită şi recuperată, ci trebuie refăcută, adică muncit din nou pentru un lucru deja făcut.

Una peste alta, singura politică adecvată care poate aduce un real serviciu limbii române, pe lîngă învăţarea gramaticii şi a sensului cuvintelor, mi se pare a fi folosirea la scriere a schemei de tastatură pentru limba română în locul celei pentru limba engleză. Chiar dacă pare greu nu e deloc după ce te obişnuieşti! Toate cele cinci litere cu diacritice se găsesc grupate pe două rînduri la dreapta tastaturii alfanumerice, în timp ce pentru restul literelor corespondenţa are o singură excepţie, anume interschibarea lui „y“ cu „z“. Dacă, la început, vă este greu să învăţaţi mai mult, nici o problemă, puteţi comuta rapid la engleză, apoi desigur înapoi la română, apăsînd cu stînga tastele „Shift“ şi „Alt“! Ulterior veţi dori să învăţaţi şi alte taste ale schemei pentru română dacă veţi fi siliţi să lucraţi mai des cu ele. Oricum, atît punctul cît şi virgula rămîn pe locul lor, iar dacă folosiţi „Shift“, virgula devine „;“ iar punctul „:“. După acestea mai e doar una care apăsată singură vă dă cratima („-“), iar împreună cu „Shift“ vă dă underscore („_“). Pentru început nu-i rău să reţineţi doar cratima.
În ordine, după tasta „P“ urmează „ă“, „î“ şi „â“.
Pe rîndul următor, între „L“ şi „Enter“ le veţi găsi pe „ş“ şi „ţ“.
Desigur pentru majuscule veţi folosi „Shift“, sau la nevoie chiar „Caps Lock“! Cred că nu e chiar aşa mare filosofisticăreală!

Cum găsiţi schema tastaturii limbii române pentru a o adăuga celei anglo-americane („EN-US“)? Depinde de sistemul de operare, dar oricum ar trebui să accesaţi mai întîi „Control Panel“! Pe sistemul meu rulează un „Windows XP“.
Din „Control Panel“ accesaţi „Date, Time, Language, and Regional Options“, apoi „Regional and Language Options“. Se va deschide caseta de dialog cu acest nume. Selectaţi al doilea tab, „Languages“. În prima rubrică, „Text services and input languages“ apăsaţi butonul „Details…“. Se va deschide a doua casetă de dialog cu numele corespunzător rubricii. În primul tab, „Settings“, rubrica „Installed services“, apăsaţi butonul „Add…“. Se va deschide caseta de dialog „Add Input language“. Derulaţi prima listă („Input language“) apăsînd butonaşul albastru cu săgeată din partea dreaptă şi căutaţi cuvintele care încep cu litera „R“, apoi selectaţi „Romanian“. Apăsaţi „OK“ pentru a finaliza operaţiunea şi închide caseta. În caseta „Text Services and Input Languages“, ar trebui să vedeţi acum pe lîngă schema de tastatură „EN English (United States) Keyboard • US“ şi schema de tastatură „RO Romanian Keyboard • Romanian“! Închideţi cele două casete rămase apăsînd butoanele „OK“, apoi şi „Control Panel“. Celor care au alt sistem de operare nu le va fi greu să acceseze calea deschiderii casetelor potrivite prin intermediul cărora vor putea să-şi seteze sistemul pentru folosirea schemei de tastatură prin care unora dintre tastele fizice le sînt atribuite caractere diferite, specifice limbii române. Mai cu seamă celor care şi-au procurat un manual de utilizare a sistemului de operare din dotare! Ei vor găsi, ei da, aveţi tot dreptul să-mi faceţi observaţie, vor regăsi fără probleme în paginile manualului informaţiile care-i vor ajuta. Nu înseamnă că cei care nu au un manual nu vor reuşi, dar nu le va fi la fel de uşor. Oricum, nu vă cramponaţi de termenul regăsi! Dacă aveţi în vedere sensul real în context, puteţi folosi liniştiţi şi găsi, acesta fiind cel uzual. Mult mai important este să nu protestaţi împotriva termenului regăsire în situaţiile în care contextul o impune. Pe „bara de sarcini“, în colţul din dreapta-jos este permanent vizibil butonaşul pe care veţi vedea înscris „EN“. Apăsaţi tastele din partea stîngă „Shift“ + „Alt“ şi „EN“ va deveni acel „RO“ prietenos de care aveţi nevoie. El vă indică activarea schemei de tastatură pentru limba română. Exersaţi, apoi mai schimbaţi de cîteva ori schema de tastatură. Vă veţi obişnui foarte repede! Succes!

Nu fiţi dezamăgiţi dacă în diverse aplicaţii în locul unor litere cu diacritice cum ar fi „ş“ sau „ţ“ veţi vedea un pătrăţel, eventual un semn de întrebare! Insistaţi în folosirea schemei pentru limba română, iar specialiştii asaltaţi de texte cu „pătrăţele“ vor rezolva şi această problemă. Senzaţia mea este că celelalte trei, ă, î şi â apar corect prin forţarea unor referinţe caractristice unora din limbile vest-europene, motiv pentru care uneori veţi vedea şi ã (a tildă) sau ä (a tremă/umlaut) în locul lui ă. Recomandarea mea este să insistaţi!

Notă:
Ce altceva îţi poate aduce aminte un amănunt pe care l-ai uitat decît propria eroare! Drept pentru care cer scuze pentru întîrziere.
Dacă observaţi că o scurtătură de la tastatură nu are efect, şi mă refer aici în special la „Undo“ (Ctrl + Z), nu vă impacientaţi ci trageţi cu coada ochiului în colţul din dreapta-jos pe butonul care indică schema de tastatură activă. Cu siguranţă arată „RO“! „Z“ pe „RO“ e de fapt „Y“, însă s-ar mai putea întîlni eventual şi alte cazuri. Comutaţi schema la engleză, apoi veţi fi serviţi fără probleme! Acelaşi lucru s-ar putea întîmpla şi la introducerea parolelor! Dacă o parolă nu este recunoscută, mai întîi uitaţi-vă la butonul din dreapta, apoi continuaţi!
O altă hibă poate interveni uneori imediat după comutarea schemei de tastatură atunci cînd se introduce text, anume, prima literă tastată va fi sărită, adică o veţi pierde! Dacă observaţi imediat, mai tastaţi-o o dată, dacă nu, cînd corectaţi măcar să ştiţi de unde a apărut eroarea. Acest comportament „ciudat“ apare din cauza includerii în scurtătură a tastei „Alt“! Tasta „Alt“ acţionează ca un comutator, nu ca tastele obişnuite a căror funcţie se dezactivează la ridicarea degetului de pe ele. Dacă, de exemplu apăsaţi tasta din greşeală—sau şi intenţionat, pentru experiment—veţi constata că din locul de inserare a textului dispare (uneori devine doar imobil, nu mai „clipeşte“) cursorul de inserare, în schimb apare pe undeva indicatorul mouse-ului. Apăsaţi din nou tasta „Alt“ pentru revenirea cursorului pe locul de inserare, apoi introduceţi text. Altfel orice tastă apăsată pentru a introduce text va reactiva cursorul pe poziţia avută înainte de apăsarea tastei „Alt“ şi dispariţia lui. Cu alte cuvinte litera apăsată după tasta „Alt“ ia locul acesteia în deblocarea curgerii textului. Acest comportament al tastei „Alt“ de menţinere a poziţiei pentru mai multe taste apăsate este necesar la introducerea de coduri pentru diverse caractere care nu se găsesc pe tastatura alfanumerică, dar pot fi introduse prin combinaţia unor coduri numerice de la tastatura numerică, ţinînd apăsată tasta „Alt“. Ghilimelele rotunde, specifice literaturii, pe care le vedeţi destul de des, inclusiv în acest text, sînt introduse în acest mod! Încercaţi! Stînga: „Alt + 0132“. Dreapta: „Alt + 0147“.
Bucurie şi seninătate vă urez!