SWITCH 

Nona Gaprindaşvili — Mateeva, 1974, soluţie final:

Aşadar mutarea a 24-a din partidă 24…Cg3++! este o mutare excelentă care pune, cu tempo, calul negru într-o poziţie ideală, de unde va reveni pe cîmpul e2 cu un atac dublu decisiv.

Răspunsul albului 25.Rg1 este alegerea cea mai bună posibil. La 25.Rg2, în încercarea de a împiedica 25…Df3!!, ar fi urmat 25…De4+, după care matul ar fi fost imediat, sau 26.f2-f3 (f2:g3) De2+ 27.Rg1 Ne3 mat.

25…Df3!! Aşa-i că la prima vedere pare o mutare ciudat de slabă? Tocmai aceasta este frumuseţea şi deliciul mutărilor de excepţie că nu par ceea ce sînt în realitate, în context a doua mutare cu tempo (forţată), o adevărată „bombă cu fragmentaţie“ prin dubla ameninţare cu mat din suita de trei mutări forţate necesare pentru cîştig! Aşadar mutarea Df3 indicată de marea noastră campioană este excelentă în această ordine a mutărilor, după mutarea 24… Cg3++! din partidă, pentru că „taie oxigenul“ albului, sufocînd prin mutări forţate, iar ideea matului pe h1 chiar se va realiza. Din păcate, deşi intuiţia nu a înşelat-o, timpul prea scurt pentru prezentarea unui material documentar atît de bogat nu a permis o analiză „la tablă“ marii noastre maestre internaţionale. Dacă Mateeva ar fi făcut această mutare în partidă campioana mondială ar fi trebuit să se recunoască învinsă şi să cedeze, la un astfel de nivel partidele nejucîndu-se în mod normal pînă la mat. Deşi pionul din f2 nu este legat în apărarea şahului la rege ci teoretic are mutare validă, calul este practic intangibil fiind „apărat“ de matul în două mutări 26.f:g3 Ne3+ 27.Rh2 Df2 mat. Ordinea inversă a celor două mutări dă albului două tempouri succesive cu opţiune prin care îşi poate activa dama, după care nici măcar remiza nu mai este negrului la îndemînă fiind covîrşit atît material cît şi poziţional.

26.Th2, o mutare de apărare a matului cu dama pe h1 care continuă agonia. Dacă s-ar alege 26.Rh2 D:f2 mat, deşi acum turnurile se apără între ele.

26…Ce2+!, lovitura fatală în urma căreia apărarea albului este complet distrusă după capturarea turnului alb rămas fără apărare. Gratis! A treia mutare forţată. Iată că Mateeva a fost la doar două mutări distanţă de cîştigarea partidei. Probabil ceasul de control nu i-a mai permis să „vadă“ excelenta mutare 25… Df3!!, pentru matul oarecum „ascuns“ ar fi trebuit să calculeze trei mutări fără să mişte piesele doar pentru această variantă. Poate că ulterior şi ea a fost dezamăgită că nu şi-a dus opera pînă la capăt. Ei da, acum pot spune că la 26.Rh2, un mat mult mai frumos ar fi fost 26…Ce2 mat, însă albul încă mai are resurse pentru rezistenţă, continuarea firească fiind 26.Th2 în apărarea matului pe h1.

27.Rf1, obligat să părăsească apărarea turnului pentru că altă mutare nu are.

27…N:h2, liniştit, fără emoţii pentru că nici o apărare nu mai este posibilă. Cu un singur tempo cedat de negru sacrificiul damei pe a8 pentru cîştigarea calului din e2 duce la pierdere printr-un mat urît, înghesuit (28.Da8 Cg3+ 29.Re1 De2≠). La 28.Te1 în ideea de a împiedica matul cu dama la h1 după Cd4, regele este complet blocat şi făcut mat cu 28…Cg3. La 28.Cc2 pentru a împiedica 28…Cd4 urmează 28…Cg3+ 29.Re1 De2 mat. Aşadar singura posibilitate în această poziţie pentru regele alb este „fuga ruşinoasă, pentru puţin timp sănătoasă“:

28.Re1 Cd4 29.Rd2 Nf4+ 30.Re1 Dh1 mat.

Prin urmare soluţia fără comentariu este:

25…Df3!! 26.Th2 Ce2+! 27.Rf1 N:h2 28.Re1 Cd4 29.Rd2 Nf4+ 30.Re1 Dh1 mat.

După 25…Df3 albul ar fi putut răspunde şi cu 26.Da8, caz în care pierde într-o variantă lipsită de spectacolul şi eficienţa variantei principale pe care am prezentat-o, prin absenţa nărăvaşului cal negru şi a diminuării presiunii asupra poziţiei regelui alb. Se vede sper că după 26…D:a8 27.f:g3 N:g3 albul nu are joc, fiind obligat, dacă poate, să-şi grupeze forţele în apărarea regelui, un cal cu bătaie scurtă ce va ajunge greu lîngă rege, dacă va ajunge, un turn care şi el are nevoie de cîteva mutări şi susţinere pentru a ocupa o poziţie mai bună, cei doi pioni de pe coloanele a şi b fiind practic imposibil de susţinut, dar uşor de atacat şi capturat. Negrul în schimb are o poziţie a regelui practic inatacabilă şi poate susţine tripleta de pioni extrem de liberi şi ameninţători împreună cu dama, iar pionii albi de pe flancul regelui pot fi blocaţi prin înaintarea pionului h6 la h7sau plasarea nebunului pe cîmpul h4, deşi o înaintare a acestora nu este deloc recomandabilă, iar nebunul poate fi schimbat pe unul din turnuri, ceea ce va uşura mult sarcina reginei negre în hărţuirea regelui alb şi astfel prinderea fie a calului fie a turnului pe fondul înaintării pionilor negri pe coloanele centrale d şi e, susţinuţi bineînţeles şi de rege. Această variantă nici nu trebuie să ajungă la mat pentru a se consemna cîştigul negrului, şi evident, în funcţie de mutările alese de alb, pot rezulta multe variante de joc. Totuşi cine crede că albul păstrează măcar vreo şansă de remiză, se poate „distra“ singur încercînd. Eu cred că nu sînt şanse nici pentru remiză.

Avînd în vedere varianta spectaculoasă, dacă astfel s-ar fi desfăşurat partida la ora cînd a fost jucată în concurs probabil că un loc mai bun pentru prezentarea ei ar fi fost cartea „64 premii de frumuseţe în ŞAH“ (de ce nu 65!) a aceleiaşi distinse autoare. Dar istoria deja s-a scris! Ai grijă cum îţi scrii istoria propriei vieţi. Uneori poţi pierde chiar şi după ce ai făcut sacrificii, ca să nu mai spun de cei care pierd prin neacceptarea sacrificării unor avantaje iluzorii. Cum priveşti aşa vei fi privit.

Ştiu, vei spune că noi oamenii jucăm întotdeauna cu negrele, iar Satan cu albele! Aşa este, el are întotdeauna prima mutare şi această regulă a jocului nu poate fi schimbată, dar se poate cîştiga chiar şi respectînd această regulă a jocului, aşa cum a dovedit Domnul Isus care „a jucat“ tot „cu negrele“.

Viaţa este totuşi un „joc“ diferit de jocul de şah. O poziţie bună se poate obţine chiar şi după ce ai făcut greşeli mari, dacă ai învăţat ceva din ele. Mai mult decît atît, deşi aparent singur în „jucarea acestei partide“, în realitate eşti permanent ajutat şi susţinut.

Nu trebuie să-ţi faci probleme dacă alţii te privesc suspicios şi încearcă să te „aducă pe calea cea bună“, considerînd bună calea pe care merg ei. Chiar dacă ei văd la tine un joc ciudat şi încearcă să te împiedice, tu continuă, sacrifică viaţa trecătoare de acum pentru a cîştiga viaţa veşnică viitoare. Priveşte doar spre viitorul luminos al vieţii veşnice! Lasă-i pe cei care consideră că „rădăcina“ arborelui lor genealogic este „materia moartă“ evoluată pînă la ajungerea la „conştiinţa de sine“ să creadă ce doresc. Tu rămîi la „Rădăcina Vie“ a realului arbore genealogic al vieţii, care este Dumnezeu, căci partea lor eternă va fi „rădăcina“ lor spre care se simt irezistibil atraşi, pe cînd partea ta va fi „Rădăcina“ pe care tu o recunoşti şi spre care te simţi atras.

Încă o dată SUCCES!

P.S.
Ideea de a rămîne dator nu mi-a plăcut niciodată. Ştiu, am spus că soluţia este unică, dar am avut în vedere că Mateeva a jucat excelent pînă la mutarea a douăzeci şi patra, lucru pe care nu l-am spus, chiar dacă discret am inserat nişte aprecieri personale pentru mutările 24…Cg3++?[!], adică 24…Cg3++!, şi 25…C:h1[?], adică 25…C:h1?.

Poate că unii nu au observat comentariile mele referitor la mutările sus-menţionate şi s-au concentrat pe găsirea unei soluţii de la o altă mutare decît cea pe care o aveam în vedere, şi chiar există o astfel de soluţie.

Dar înainte de a o prezenta, un scurt comentariu asupra partidei în ansamblu.

Partida în sine este frumoasă şi dinamică. A se observa că niciuna dintre cele două amazoane nu a făcut rocada! Totuşi strict în această partidă, mai degrabă Mateeva pare a fi campioana mondială, în timp ce Nona Gaprindaşvili practică un joc pasiv, aproape absent, cum spun şahiştii fără un „plan strategic“, pierzîndu-şi foarte devreme tempoul, ca avantaj principal al albului, adică la mutarea 4.C:d4. Calul din g1, transformat de Mateeva în „cal de bătaie“ pentru cîştigarea de tempo-uri şi avans în dezvoltare, ajuns la d4 va fi atacat succesiv cu pioni prin 5…e5, 7…a6 şi 9…b5 pregătind „furculiţa“ pentru cei doi cai albi din a3 şi c3. Calul din g1 ajuns la a3 va rămîne acolo pînă la sfîrşitul partidei, deşi va fi din nou atacat prin 15…b4 ca răspuns activ şi foarte agresiv la atacul calului, de data aceasta negru, din d4, extrem de favorabil instalat după cum s-a văzut deja, şi se va mai vedea. Deşi campioana mondială pare să realizeze lovituri tactice care îi asigură un uşor avantaj material ce ar putea fi decisiv în final, Mateeva este la cîrma jocului prin mutări mereu active, fără pas înapoi, realizînd pas cu pas o poziţie cîştigată încă de la mutarea 17…D:b4+, cînd împiedică rocarea regelui alb. După o nouă mutare pasivă a campioanei mondiale 19.h3 urmează schimbul nebunilor de cîmpuri albe pe d3, din nou cu şah, după care poziţia albului este una, cel puţin teoretic, pierdută. A se observa că pionul din c2 este neinteresant pentru Mateeva, deşi ar fi avut atac simultan asupra calului din a3 şi turnului din a1. Se vede clar că în ciuda unor aparenţe de scurtă durată pe tablă, Mateeva a jucat după un „plan strategic“ inspirat construit şi eficace urmărit.

Priviţi acum poziţia după mutarea 21.Rg1.

Alb: Rg1, Da8, Ta1, Th1, Ca3, a2, b2, f2, g2, h3.
Negru: Re7, Dd3, Th8, Nf8, Cd4, d6, e5, f7, h7.

Dispozitivul albului, dama „la cloţ“, un turn, calul şi doi pioni „la colţ“ pe flancul damei, un spaţiu de trei coloane succesive, c, d şi e la discreţia negrului, regele, al doilea turn şi trei pioni „la colţ“ pe flancul regelui. O fragmentare evidentă în deplin contrast cu gruparea şi colaborarea perfectă a dispozitivului negru, care…

Ei, de aici încolo începe prezentarea celeilalte soluţii posibile pe care ar fi putut să o găsească unii care ar fi putut fi dezamăgiţi că soluţia lor nu a fost prezentată.

Care…, ziceam are la dispoziţie nu mai puţin decît două mutări forţate (cu tempo), respectiv 21…Nh6, ca în partidă, sau, de ce nu, 21…Ce2+.

Evident ne interesează a doua variantă, 21…Ce2+! dintr-un motiv foarte simplu. Psihologic vorbind, orice şahist va refuza instinctiv mutarea regelui la f1, punîndu-l pe diagonala damei şi oferind astfel „pe tavă“ un nou tempo pentru negru, care ar putea plasa calul în orice poziţie favorabilă, chiar şi „în gura lupului“ cu şah prin descoperire. Bineînţeles dacă nu se anticipează o alegere şi mai slabă. La cum a jucat Nona această partidă, putem lua în consideraţie şi răspunsul 22.Rh2, altfel ajungem tot la varianta anterioară, deja prezentată.

Acum nebunul din f8 poate ajunge la f4, via h6, evident cu tempo, atacînd dama albă cu turnul neapărat din h8. Albul ar putea acum „să se prindă“ că îl paşte matul, dar e deja prea tîrziu. După 22…Nh6 cele două opţiuni ale albului pot fi 23.D:h8 sau 23.Df3?, propunînd schimbul damelor pentru a salva poziţia regelui.

Să vedem mai întîi varianta pentru 23.D:h8:
23…Nf4+ 24.g3 N:g3+ 25.Rg2 (25.f:g3 D:g3 mat) 25…Cf4+ 26.Rg1 Df3 27.Tf1 (27.f:g3 Ce2+ 28.Rh2 Df2 mat, sau 27…Dg2 mat) 27…Ce2 mat. Mai frumos decît înghesuitul 27…Dg2 mat.

Acum varianta pentru 23.Df3?, care desigur nu-i decît o amăgire, dar care merită să fie văzută:
23…Nf4+ 24.g3 (iată amăgirea!) 24…D:f3 25.Thf1 N:g3+ 26.f:g3 D:g3+ 27.Rh1 D:h3 mat, sau 25…C:g3 26.f:g3 D:g3+ 27.Rh1 D:h3+ 28.Rg1 Ne3+ 29.Tf2 Tg8 mat. Iată cum turnul „iertat“ din h8 finalizează acţiunea!

Jocul cu negrele nu poate fi sinonim cu pierderea, avantajul de a fi primul la mutare pentru alb nefiind nici el sinonim cu cîştigul. Depinde cum se joacă, iar într-o viaţă de om sînt multe de învăţat.

Cînd eram tînăr am avut şansa şi ghinionul să particip la un simultan dat de M.M.I. Elisabeta Polihroniade şi Florin Gheorghiu, fiecare jucînd la 12 mese. Ghinionul meu era că nu ştiam să joc şah şi nici nu prea aveam timp şi nici chef să particip dupăamiezele la „miuţele“ colegilor care mă invitau insistent, dorind să facem un fel de club. Totuşi şansa mea, de fapt prima din vreo trei, celelalte două fiind de a juca în timpul programului în compania unor colegi amatori foarte buni şi foarte rapizi, a fost să accept ideea de a participa la acel simultan mai mult din curiozitatea de a-i vedea de aproape, nu doar prin intermediul televizorului pe cei doi mari campioni ai noştri.

Pe scurt, nu am „rezistat“ asaltului alb decît vreo trei poate chiar patru mutări, pe care mi le-am notat dar prost, astfel că acasă nu am putut reface nimic, şi desigur am cedat pentru că cei doi umblau pe la mese ca pe bulevard, iar eu parcă aveam de urcat Everestul. Nici nu ştiam cînd Florin apărea la masa mea, iar eu conform regulamentului trebuia să mut atunci cînd el apărea în dreptul mesei mele. Am îngîimat un „maistre aţi cîştigat“, el mi-a strîns mîna şi după cam jumătate de oră simultanul era terminat atît de Elisabeta cît şi de Florin. Acum chiar eram contrariat şi desigur m-am întrebat cum de este posibil să ai o astfel de pregătire.

După simultan am arătat unei colege, participantă şi ea la eveniment, cartea după care încercasem să învăţ cîte ceva înainte. A văzut-o şi mi-a zis „nu e bună, cumpăr-o pe asta“, şi mi-a arătat „Şahul pentru toţi“ de Elisabeta Polihroniade. Am cumpărat-o şi ori de cîte ori treceam prin librării, mă uitam şi după cărţi de şah. Nu am multe dar nici puţine, şi nici pînă azi nu am reuşit să parcurg în întregime „Şahul pentru toţi“ al Elisabetei, dar „microbul“ m-a prins, cred că se vede.

Ideea este că nu ştii niciodată ce îţi rezervă viaţa. Poate în drumurile tale vei întîlni cartea numită Biblie, care după mine nici nu este o carte, ci o mărturie şi o lecţie de viaţă deasupra oricărei alte scrieri. Dacă o vei întîlni n-o ocoli! Poate vei învăţa să „joci cu negrele“ şi totuşi să cîştigi! Dar mare atenţie, spuneam că doar aparent eşti singur, însă în realitate susţinut şi la nevoie ajutat, însă doar împotriva Ispititorului şi aliaţilor lui. Împotriva ispitei eşti pe cont propriu şi direct responsabil! Ca şi în şah.

Viaţă veşnică îţi doresc!

© since 2010, Aurel Becheru.