ZILELE CREAŢIEI. ZIUA A ŞAPTEA.
La început Dumnezeu a creat universul material (Gen. 1.1; 2.1). Desigur universul creaturilor spirituale era deja creat, dar …, dar mai multe se vor afla pe parcurs (Prov.8.22,23,27).
Apoi s-a ocupat special de pămînt ca să arate aşa cum îl cunoaştem astăzi (în general!): luminat, însorit, înstelat, cu vegetaţie bogată, păsări, şi animale marine şi terestre de tot felul, iar la sfîrşitul zilei a şasea a creat omul, bărbat şi femeie, după chipul şi asemănarea Sa. De notat că chipul semnifică un proiect sau plan de construcţie detaliat a cărui finalitate îmbracă un chip sau înfăţişare, fără a fi doar înfăţişarea, şi reprezintă componenta abstractă (materială) care va defini şi aspectul exterior—înfăţişarea (Exod 25.40; 26.30). Asemănarea este componenta concretă (spirituală), zestrea cu care am fost dotaţi, remarcabile fiind inteligenţa şi capacitatea de a comunica prin viu grai într-un limbaj articulat, zestre care ne deosebeşte de tot ce mişcă pe pămînt, la care ar mai trebui desigur adăugate şi alte caracteristici precum înţelepciunea, dragostea, gîndul veşniciei (Ecl.3.11).
Totuşi ca descendenţi biologici ai lui Adam moştenim chipul şi asemănarea acestuia, după săvîrşirea păcatului, în care pot fi recunoscute cu uşurinţă caracteristici concrete deviante (Gen.5.1,3).
Adam şi Eva au păcătuit la începutul zilei a şaptea întrucît la sfîrşitul zilei a şasea, evaluarea Tatălui arată că toate „erau foarte bune“ atunci cînd au fost create (Gen.1.31).
Spre deosebire de primele şase zile ale Creaţiei, despre ziua a şaptea nu citim că „a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă“—aceasta a fost ziua a şaptea. Citim însă alte informaţii care ne lasă să înţelegem că ne aflăm în ziua a şaptea a Creaţiei. Astfel se spune „În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfîrşit lucrarea pe care o făcuse [în primele şase zile încheiate]“ (Gen.2.2). Putem înţelege astfel mai bine cuvintele din Ioan 5.17,18, numeroasele vindecări făcute în ziua sabatului şi alte luări de poziţie pe care Isus le avea în legătură cu acest subiect, dar şi cuvintele profetice şi împlinirea lor referitoare la cerurile noi şi pămîntul cel nou (Isa.51.16; 65.17; 66.22; Apoc.21.1,5).
Dacă vom cinsti cum se cuvine ziua a şaptea de Creaţie ocupîndu-ne de starea noastră spirituală, va veni şi momentul odihnei! În fond acesta este rolul şi scopul zilei a şaptea (Luc.4.16–20; Fapt.9.19,20; 13.14,15,26,27,42,44; 17.1,2).
© since 2010, Aurel Becheru.
NEXT PAGE PREVIOUS PAGE