mesajul evangheliei: APOSTOLII DOMNULUI, CEI DOUĂZECI ŞI PATRU DE BĂTRÎNI.

APOSTOLII DOMNULUI, CEI DOUĂZECI ŞI PATRU DE BĂTRÎNI.

Apoc.4.4,10,11; Mat.19.27,28; Isa.65.17,18; Luc.22.27–30; Dan.7.9,13,14; Apoc.7.4; 20.4.

Cunoştinţa exactă afirmă că cei douăzeci şi patru de bătrîni din preajma scaunului de domnie al Tatălui sînt cei 144000 (Apoc.4.2–4). Mai mult chiar, cei doisprezece apostoli ai Domnului se includ în numărul de 144000. Nu este o afirmaţie pe care să fi citit-o personal în literatura lor, dar am auzit-o din gura cuiva care obişnuia să vorbească numai din literatură, şi chiar făcea expres această recomandare şi altora. Am căutat argumente scripturale şi iată ce am găsit.

Mai întîi în capitolul paisprezece al Apocalipsei, versetul trei, cei 144000 cîntă în prezenţa celor douăzeci şi patru de bătrîni. Apoi cei douăzeci şi patru apar mult înainte de învierea şi înălţarea la cer a celor 144000, lîngă Domnul lor, consemnată în versetul 1 al capitolului 14 (Apoc.4.4,10; 5.11,14; 6.2,9–11). Un alt aspect ar fi acela că nici unul dintre apostoli nu face parte dintre neamuri, ci toţi sînt născuţi evrei, tăiaţi împrejur a opta zi, restricţie neimpusă pentru ceilalţi 144000 de Israeliţi spirituali, legămîntul cu apostolii fiind deja făcut în prima jumătate a săptămînii legămîntului (Mat.15.24).

Capitolul şapte din Apocalips prezintă planul de rodire şi momentul în care se va încheia rodirea pentru Israelul spiritual, o dată cu împlinirea numărului predeterminat. Foarte interesant că deşi Ioan este unul din cei douăzeci şi patru, el vorbeşte cu un alt bătrîn primind o informaţie de la acesta, informaţie pe care el nu o aflase direct, ci o primea acum la pachet cu celelalte, căci nu murise şi nu îşi ocupase locul, rezervat încă (Apoc.7.13,14).

Şi acum să examinăm ce spun Domnul şi Petru în anumite ocazii (Ioan 13.36; 21.19–23; 2Pet.1.13–15—remarcă diferenţa declaraţiei din 1Pet.5.4).

Aşadar Domnul spusese lui Petru, şi nu numai lui ci şi celorlalţi apostoli, că la moarte apostolii vor fi înviaţi fără un timp de aşteptare ca în cazul celor 144000, pentru a judeca cele douăsprezece seminţii ale Israelului spiritual (12000 × 12 = 144000—Apoc.7.4–8—, Mat.19.28; Luc.22.28–30).

Apostolii se numeau simplu bătrîni (1Pet.5.1).

Dar de ce douăzeci şi patru şi nu doisprezece?

În Israelul după trup atît împăraţii cît şi preoţii judecau poporul. Dar tot Israelul spiritual este format din persoane cu dublă slujbă de regi şi preoţi (Isa.61.3,6,7,9,10; Apoc.20.4,6).

Aşadar apostolii ocupă douăsprezece scaune (slujbe, funcţii, calităţi oficiale) de împăraţi şi alte douăsprezece scaune de preoţi, pentru a judeca situaţii deosebite în mod deosebit, atît ca preoţi cît şi ca regi, după caz. Motiv pentru care sînt simbolizaţi ca douăzeci şi patru de bătrîni, fiind primii cărora li se acordă o îndoită cinste, ca împlinire a versetului Isaia 61.7.

Ei împreună cu Domnul Isus constituie un filtru preliminar pentru alegerea restului de 144000, însă decizia finală, alegerea confirmată, aparţine Tatălui şi este ţinută secret, aşa cum se poate înţelege din parcurgerea atentă a capitolului 7 din Daniel, unde se poate remarca şi prezenţa fiarei care se ridică din mare—Apoc.13.1—, ilustrată prin cornul mic dotat cu ochi de om şi gură trufaşă. De aceea cei mai mulţi, deja morţi, îşi vor primi pecetea rezervată prin miracolul învierii (Apoc.6.10,11; 7.3,4; Mat.24.36).

Remarcabil că prima alegere, să-i spunem preselecţia sau agrearea, aparţine Fiului şi apostolilor. Tatăl nu impune Fiului pe cine să aleagă, dar dintre cei agreaţi numai cei care au şi aprobarea Tatălui sînt pecetluiţi ca aleşi siguri şi înviaţi în trup ceresc nemuritor (Dan.7.9,10,13,14; Mat.19.28; 1Pet.4.17; Apoc.20.4).