mesajul evangheliei: RAIUL ISLAMIC.

RAIUL ISLAMIC!

Raiul Islamic! Dar pînă la Rai, te mănîncă … idolii! Şi ce piedică poate fi mai rea, decît idolatria generatoare de sectarism?

3/15. Spune: „V-aş putea vesti eu un lucru mai bun decât acesta?“ Cei care se tem de Domnul lor vor avea, la El, Grădini pe sub care curg râuri, unde vor veşnici, cu femei neprihănite, în tihna lui Dumnezeu. Dumnezeu este Văzător al robilor Săi.
3/31. Spune-le: „De-L iubiţi pe Dumnezeu, urmaţi-mă, căci Dumnezeu vă va iubi şi vă va ierta vouă păcatele. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.“
3/32. Spune-le: „Daţi ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său. Să ştiţi, voi, cei care întoarceţi spatele, că Dumnezeu nu-i iubeşte pe tăgăduitori.“
   Da! Frumoasă ofertă pentru orice credul! Şi, ceva mai tîrziu, vom vedea şi restul „generozităţii“ lui Allah. Evident prin intermediul „trimisului“ Său („V-aş putea vesti eu“, „eu“ scris cu literă mică, deci evident)! „Urmaţi-mă“, din versetul 3/31, de asemenea scris cu literă mică! Apoi, „Daţi ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său“! Unde mai este aici diferenţa dintre Allah şi trimisul Său, cînd „trimisul“ poate spune orice în Numele lui Allah? Evident, nu este nicio diferenţă atîta timp cît „trimisul“ se legitimează exclusiv cu propriile cuvinte, fără o susţinere minimală din partea Scripturii, pe care tot el spune că o întăreşte. Păi hai să vedem cum o întăreşte, întrucît spune undeva că Allah i-a dat lui David Psalmii, dar nu aduce niciun Psalm ca argument (Psalm 2; 110; Proverbe 30.5,6)!
1. Pentru ce se întărîtă neamurile, şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşerte?
2. Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:
3. „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!“ —
4. Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.
5. Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:
6. „Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.“
7. „Eu voi vesti hotărîrea Lui,“ — zice Unsul — „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.“
8. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!
9. Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.“
10. Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!
11. Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd,
12. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mînia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!

1. Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.“
2. Domnul va întinde din Sion toiagul de cîrmuire al puterii Tale, zicînd: „Stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!“
3. Poporul Tău este plin de înflăcărare, cînd Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.
4. Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.“ —
5. Domnul, dela dreapta Ta, zdrobeşte pe împăraţi în ziua mîniei Lui.
6. El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării.
7. El bea din pîrîu în timpul mersului: de aceea îşi înalţă capul.

5. Orice cuvînt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.
6. N’adăuga nimic la cuvintele lui, ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos. —
   Să ne uităm acum şi la restul versetului 3/32, „Să ştiţi, voi, cei care întoarceţi spatele, că Dumnezeu nu-i iubeşte pe tăgăduitori“, şi să ne întrebăm cine pe cine „tăgăduieşte, întorcînd spatele“? Cel de dinainte, Isus Mesia Cristos, ori cel de după, „profetul“ Mohammed? O fi auzit oare vreodată Mohammed de Melhisedec? Că de Lot a auzit el ceva, dar tot ca lăutarii, după ureche, deşi a fost îndemnat cu „citeşte“! E uşor să te faci Idol într-o comunitate, chiar şi în Numele lui Allah, mai greu e să rezişti! Mai cu seamă cînd eşti confruntat cu Scriptura şi un creştin veritabil, nu cu poveşti şi creştini de duzină! Mohammed, deşi vorbeşte împotriva sectarismului şi a „sectelor“ pentru a se legitima ca închinător (musulman) al Dumnezeului Unic, el însuşi lucrează la construirea unei comunităţi sectare, şi este „părintele“ sectelor care abundă în epoca actuală. Eu am început să-L cunosc pe Dumnezeu în mijlocul unei secte şi ştiu ce spun, ştiu cum se construieşte o sectă, în ce scop, şi ce urmări tragice poate avea uneori activitatea sectelor sub călcîiul unor Guru săriţi de pe fix. Mai ales aceia care stabilesc nişte date anume pentru „sfîrşitul lumii“. Hhmmm! „Asociaţi“, „semeni“! Păi mai asociat al lui Dumnezeu decît un „trimis“ căruia îi vorbeşte Duhul Sfînt ( alias îngerul Gabriel), ar putea fi? Ori „semen“, de vreme ce trebuie ascultat cuvîntul său ca şi Cuvîntul lui Dumnezeu, deşi permanent se eschivează de la o legitimare clară, „limpede“ ca versetele cu care se mîndreşte şi se tot „legitimează“, deşi nimeni nu-i dă crezare, dar unii decid să-l urmeze, mai de frică, mai din interes.

23/52. Această comunitate,(63) a voastră, este o singură comunitate, iar Eu sunt Domnul vostru.(64) Deci fiţi cu frică de Mine(65)!
23/53. Însă ei au rupt lucrul lor, [despărţindu-se în] secte(66); fiecare sectă bucurându-se de ceea ce avea ea.(67)
23/54. Deci lasă-i în rătăcirea lor până la un timp!(68)
23/71. Şi dacă adevărul s-ar potrivi cu poftele lor,(79) s-ar fi stricat cerurile şi pământul, precum şi toţi cei care se află în ele. Însă Noi le-am adus pomenirea lor,(80) dar ei de la pomenirea lor se întorc.
   Deşi ar trebui să începeţi să înţelegeţi şi numai din sublinieri, că nu e greu, în afara versetului 23/71, pentru care am dat anterior pilda neghinei şi tîlcuirea ei, din Matei, capitolul 13, sper să nu vă reţin atenţia prea mult timp. Da, o singură comunitate (iniţial de Mekkani), o singură religie, cu pretenţia de extindere la scară planetară (Islamul), un singur Guru (Mohammed), o sectă în toată regula: «54/24. Şi au zis ei: „Oare să urmăm un singur om dintre noi? Atunci noi am fi în rătăcire şi în sminteală!“» sau «48/10. Cei care fac jurământ de credinţă faţă de tine fac jurământ de credinţă faţă de Allah(8); mâna lui Allah este deasupra mâinilor lor. Acela care calcă [jurământul] îl calcă numai în defavoarea lui, iar aceluia care-şi ţine legământul făcut lui Allah El îi va dărui răsplată mare.» Toate sectele au fost iniţiate de un singur om care a venit cu o răsplată mare, chiar dacă a fost ajutat şi de oameni ai săi de încredere, numiţi în general „locotenenţi“, adică locţiitori pentru tot felul de sarcini de rutină, „profeţiile“ fiind singurul atribut nedelegabil! „Lasă-i în rătăcirea lor până la un timp!“ este o ameninţare voalată pentru ceea ce profetul le pregătea în ascuns Mekkanilor în „plan politic“, sub „acoprire“ religioasă! Şi, ca să nu se spună că sînt prea zgîrcit cu citatele din Coran pe această temă a transferului de identitate între Allah şi Profet, ceea ce evident, nu mai este „monoteism“, ci idolatrie, să mai adaug cîteva versete:
4/150. Cei care îi tăgăduiesc pe Dumnezeu şi pe trimisul Său, cei care vor să vadă deosebiri între Dumnezeu şi trimişii Săi spunând: „Noi credem în unii, însă nu credem în ceilalţi“, şi vor să urmeze o cale de mijloc,
4/151. aceştia sunt tăgăduitori şi Noi le-am pregătit tăgăduitorilor o umilitoare osândă.
4/152. Dumnezeu îi va răsplăti pe cei care cred în El şi în trimişii Săi fără să facă vreo deosebire între ei. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
   Versete din care reiese că însuşi Dumnezeu (Allah!) îi consideră pe trimişi drept asociaţi şi semeni ai Săi, pînă la identitate, sub etichetarea celor care nu pot accepta această dublă identitate ca „tăgăduitori“, şi, desigur, atragerea unei „umilitoare osînde“! Evident şi culmea absurdului, ceilalţi, vor fi răsplătiţi!

30/32. Dintre cei care au divizat religia lor şi au devenit secte, fiecare ceată bucurându-se pentru ceea ce are ea!
30/33. Dacă-i atinge pe oameni un rău, atunci Îl cheamă ei pe Domnul lor [n. a. Allah Akbar!], întorcându-se căiţi către El. Apoi, după ce le dă să guste îndurarea Sa(38), iată-i pe o parte dintre ei cum Îi fac Domnului asociaţi,
17/53. Şi zi-le(71) robilor Mei să spună ceea ce este mai frumos; căci Şeitan stârneşte vrajbă între ei, iar Şeitan este un duşman învederat al omului!
   Corect! Şi cine este amăgitorul înverşunat al omului care nu-L cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu, decît „dumnezeul veacului acestuia“, Satan (Şeitan), care este tatăl spiritual sectelor (2 Corinteni 4.2–7):
2. Ca unii, cari am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.
3. Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sînt pe calea pierzării,
4. a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
5. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi sîntem robii voştri, pentru Isus.
6. Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întunerec“, ne-a luminat inimile, pentruca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.
7. Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentruca această putere nemai pomenită să fie dela Dumnezeu şi nu dela noi.
6/155. Aceasta este o Carte binecuvântată pe care Noi am pogorât-o. Urmaţi-o! Temeţi-vă de Dumnezeu! Poate veţi fi miluiţi!
6/159. Tu nu eşti cu nimic vinovat de cei care au fărâmiţat legea lor şi au întemeiat secte. Soarta lor este la Dumnezeu. El îi va înştiinţa de ceea ce au făcut.
6/161. Spune: „Domnul meu m-a călăuzit pe o cale dreaptă: aceasta este legea cea dreaptă, credinţa lui Abraham, un drept credincios.“ El nu a fost dintre închinătorii la idoli.
6/162. Spune: „Rugăciunea mea, jertfele mele, viaţa mea, moartea mea, toate sunt de la Dumnezeu, Domnul lumilor
6/163. ce nu are asemănare! Aşa mi s-a poruncit, iar eu sunt cel dintâi dintre supuşi [musulmani].“
    Mohammed n-a ştiut nici cel mai elementar lucru din creştinism! Jertfa de ispăşire şi răscumpărare din toate păcatele ce pot fi iertate, pentru întregul neam omenesc, este Isus Cristos, şi nicio altă jertfă nu este primită, jertfele de animale fiind anulate prin jertfa Sa de om fără păcat şi singurul care a împlinit Legea mozaică şi Legea creştină (Isaia 1.8–24,31; Ioan 1.29–34; Evrei 2.9,10; 5.1–6)!
8. Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într’un cîmp de castraveţi, ca o cetate împresurată.
9. De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
10. Ascultaţi cuvîntul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Luaţi aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11. „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sînt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sîngele taurilor, oilor şi ţapilor.
12. Cînd veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
13. Nu mai aduceţi daruri de mîncare nefolositoare, căci Mi-e scîrbă de tămîie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare^[], nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14. Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară^[], nu le mai pot suferi.
15. Cînd vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii dela voi; şi ori cît de mult v’aţi ruga, n’ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge!“
16. „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
17. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!“ —
18. „Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna.
19. De veţi voi şi veţi asculta, veţi mînca cele mai bune roade ale ţării;
20. dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.“
21. Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi!
22. Argintul tău s’a prefăcut în zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
23. Mai marii tăi sînt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n’ajunge pînă la ei.
24. De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteală protivnicilor Mei, şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei.

31. Omul tare va fi ca un cîlţ, şi lucrarea lui ca o scînteie; amîndoi vor arde împreună, şi nimeni nu-i va stinge.

29. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!
30. El este Acela despre care ziceam: După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine.
31. Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.“
32. Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorîndu-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.
33. Eu nu-L cunoşteam; dar Celce m’a trimes să botez cu apă, mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul pogorîndu-Se şi oprindu-Se, este Celce botează cu Duhul Sfînt.“
34. Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.“
9. Dar pe Acela, care a fost făcut „pentru puţină vreme mai pe jos decît îngerii“, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste“, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.
10. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sînt toate, şi care voia ca să aducă pe mulţi fii la slavă, să desăvîrşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mîntuirii lor.

1. În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.
2. El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.
3. Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atît pentru păcatele lui, cît şi pentru ale norodului.
4. Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat^[] de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
5. Tot aşa şi Hristos, nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“
6. Şi, cum zice iarăş într’alt loc: „Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.“

6/164. Spune: „Voi căuta un alt domn afară de Dumnezeu? El este Domnul tuturor!“ Fiece suflet agoniseşte numai pe socoteala lui. Nimeni nu va căra povara altuia. Apoi la Domnul vostru vă va fi întoarcerea. El vă va înştiinţa atunci de cea asupra căreia vă învrăjbeaţi.
30/35. Sau le-am trimis Noi vreo dovadă care vorbeşte despre ceea ce ei I-au făcut Lui ca asociaţi?(39)
4/157. după cum au mai spus: „Da, noi l-am ucis pe Cristos, Isus, fiul Mariei, trimisul lui Dumnezeu.“ Ei însă nici nu l-au ucis, nici nu l-au răstignit, ci numai li s-a părut aşa. Cei care nu se înţeleg asupra lui sunt în îndoială, căci ei nu au nici o ştiinţă anume şi nu urmează decât o nălucire, fiindcă ei de bună seamă nu l-au ucis,
4/158. ci Dumnezeu l-a înălţat la El, căci Dumnezeu este Puternic, Înţelept.
4/159. Dintre oamenii Cărţii, nimeni nu a crezut în el înaintea morţii sale, iar el va fi martor asupra lor în Ziua Învierii.
   Am spus mai înainte că Dumnezeu, ca „Domn al tuturor“, ceea ce este foarte adevărat, nu lasă lucrurile la voia întîmplării atunci cînd cineva neautorizat vorbeşte în Numele Său. Versetul 30/35 întreabă ce dovadă le-a adus Dumnezeu oamenilor că L-a înviat pe „asociatul“ Său, Isus Cristos? Iar dovada de netăgăduit nu se găseşte numai în Biblie, ci şi în Coranul contestatar! După ce se spune negru pe alb că Evreii nu L-au ucis, sau răstignit pe Isus, ci doar li s-a părut lor pentru că Dumnezeu L-a înălţat la El, versetul 4/159 dă peste cap toate afirmaţiile anterioare susţinînd că „dintre oamenii Cărţii, nimeni nu a crezut în el înaintea morţii sale“! Aşadar, abia după ce a murit răstignit, şi apoi a înviat, iar ei l-au văzut viu după ce fusese mort! Prin urmare le dă peste cap în Coran, dar cu sensul Scripturii evanghelice intact. Într-adevăr, apostolii, cei mai apropiaţi oameni de Isus timp de trei ani şi jumătate cît i-a păstorit, n-au realizat că Mesia, deşi Isus le-a spus de cîteva ori lucrul acesta, trebuie să moară, apoi să învieze, şi abia după ce a înviat, s-a întîlnit cu ei, a vorbit cu ei, a mîncat cu ei, a băut cu ei, s-au convins că Mesia Isus a fost înviat din morţi. Foarte ciudată aici este poziţia Profetului Mohammed în raport cu Învierea pe care o tot propovăduieşte în Coran, dar nu I-o recunoaşte lui Isus, negîndu-I moartea (Matei 20.18,19; Ioan 20.8,9; Faptele apostolilor 1.3–9; 2.27–36)!
18. „Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mînile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte,
19. şi-L vor da în mînile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.“
8. Atunci celalt ucenic, care ajunsese cel dintîi la mormînt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut.
9. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.
3. După patima Lui, li S’a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.
4. Pe cînd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care,“ le-a zis El, „aţi auzit-o dela Mine.
5. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.“
6. Deci apostolii, pe cînd erau strînşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?“
7. El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpînirea Sa.
8. Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.“
9. După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S’a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
27. căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea.
28. Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de faţă.“
// NKJv: «You have made known to me the ways of life; you will make me full of joy in Your peresence.’» „Mă vei umple de bucurie în Gloria Ta“
29. Cît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi.
30. Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,
31. despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, cînd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.
32. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi sîntem martori ai Lui.
33. Şi acum, odată ce S’a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit dela Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.
34. Căci David nu s’a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,
35. pînăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.“
36. Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.“

2/111. Au zis că nu vor intra în Rai decât cei care sunt iudei sau creştini! Acestea sunt doar dorinţele lor. Răspunde-le: "Aduceţi dovada voastră dacă aveţi dreptate!".   Dovada: https://www.facebook.com/sorinel.nitu/videos/848577981888549/
2/94. Spune: „Dacă voi aveţi casa cea veşnică(60) la Allah numai pentru voi, fără de alţi oameni, atunci doriţi-vă moartea, dacă sunteţi cinstiţi!“.
60) Paradisul.
2/59. Dar au schimbat cei nedrepţi cuvântul cu un altul decât cel care li s-a poruncit şi am pogorât asupra celor care au fost nedrepţi, pedeapsă din cer, pentru că ei au fost nelegiuiţi.
   Iată ce problemă avea Profetul lui Allah! El nu înţelegea, pentru că nici nu ştia, deşi ca Profet ar fi trebuit să ştie că Isus Cristos S-a jertfit pentru întregul neam omenesc, adică pentru toate neamurile, nu doar pentru Evrei! E adevărat că apostolii Domnului şi mulţi dintre primii creştini au fost Evrei, dar ulterior, în special prin lucrarea de evanghelizare încredinţată apostolului Neamurilor, Pavel, toate neamurile lumii aveau acces la creştinism (Matei 28.19,20: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v’am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin.“)! Dar accesul la rai (paradis) aparţine şi celor de dinainte de Avraam, cum ar fi de exemplu Abel sau Noe, însă trebuie să fi avut o credinţă şi o purtare ca a celor doi pe care i-am amintit! Aici nu mă pot întinde prea mult la vorbă pe acest subiect, mărturiei creştine nelipsindu-i niciun detaliu de folos! Asupra versetului 2/94 voi reveni ulterior, arţagul Profetului fiind cu totul deplasat, în caracteristicu-i stil autoritar-distructiv, aici cu evidentă tentă de justiţiar privitor la alţii, ca şi cînd omul păcătos ar putea avea apriori certitudinea că va moşteni Raiul! Dar să mai dăm încă un citat din care, în plus, se va vedea că nu există nicio excludere între calitatea de Fiu şi cea de Rob, căci orice fiu care-şi iubeşte tatăl, îl ascultă şi face tot ce acesta îi cere, precum un rob, iar noi creştinii îI sîntem Tatălui în primul rînd robi (Isaia 49.6). Şi asupra „pedepsei din cer“ voi găsi ocazia de a reveni!
6. El zice: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului.
   Suspiciosul Profet aruncă cu vorbe grele tocmai pentru că nu ştie nimic despre creştinism, şi nu face nimic altceva decît să-şi urmeze propriile porniri, şi să-şi urmărească propriile planuri deloc religioase, a căror îndeplinire necesita o forţă a mai multor oameni, toţi dispuşi să execute ordinele Profetului ca un singur om, ceea ce nu se poate spune că n-a reuşit, deşi uşor nu i-a fost. Interesant este că în Coran—şi nu e prima dată—Mohammed încearcă să se substituie Domnului Isus, atribuindu-şi pînă şi calitatea de „lumină“, deşi chiar şi numai pînă aici s-a văzut deja cam în ce constă „lumina“ Profetului neînvăţat (6/122. Cel ce era mort, şi Noi l-am înviat, dându-i apoi o lumină ca să se călăuzească în mijlocul oamenilor, este oare asemenea celui învăluit de întunecimile din care nu va ieşi? Aşa le-au fost împodobite tăgăduitorilor faptele lor).

48/16. Spune arabilor beduini care rămân de obicei în urmă: „Voi sunteţi chemaţi împotriva(15) unui neam de oameni cu mare putere şi vă veţi lupta cu ei sau se vor supune ei. Şi dacă veţi asculta, vă va da Allah răsplată bună(16), iar dacă vă veţi întoarce aşa cum v-aţi mai întors şi mai înainte(17), vă va pedepsi el cu un chin dureros!“
16) Prăzile în această lume şi Paradisul în Lumea de Apoi.
48/18. Allah a fost mulţumit de dreptcredincioşi, când ei au făcut legământ cu tine [acolo] sub pom [să moară în lupta pentru cucerirea Mekkăi](19). El a ştiut ce a fost în inimile lor şi a făcut să pogoare asupra lor liniştea şi i-a răsplătit pe ei cu biruinţă apropiată(20),
48/19. Ca şi cu prăzi numeroase(21), pe care ei le vor aduna. Allah este Puternic [şi] Înţelept [’Aziz, Hakim].
48/20. Allah v-a făgăduit vouă [alte] prăzi numeroase pe care voi le veţi dobîndi şi a grăbit aceasta pentru voi(22). Şi a îndepărtat El mâinile oamenilor de la voi, pentru ca să fie un semn pentru dreptcredincioşi şi pentru ca să vă călăuzească pe voi pe un drum drept.
   Ei, iată cum era cu arabii beduini („needucaţi“!), un fel de, cum se zice pe la noi, „la plăcinte (împărţirea prăzilor) înainte, la război înapoi“! „Răsplată bună“ dacă vă puneţi pielea la saramură, adică dacă luptaţi pînă la moarte, aşa cum se vede din comentariul notei 16—atîta doar că „şi“-ul ăla ar fi trebuit măcar dublat cu un „sau“ (şi/sau, ori sau/şi!)—ori pedepsirea cu „chin dureros“, că oricum, înzestrarea cu arme plus întreţinerea, îl costau ceva pe profet, şi ar fi trebuit să aducă şi ei ceva profit (prăzi), altfel se debarasa de ei! Am mai subliniat încă o dată identitatea dintre Allah şi profet, „el“ cu literă mică, iar nota de subsol 16 este cît se poate de caracteristică pentru activitatea „profetică“ de impulsionare a Islamului ca Religie a Adevărului! Un adevăr al expansiunii prin forţa armelor, nu prin forţa spiritului! A fost o perioadă în care am vizionat de mai multe ori o comedie savuroasă „They call me Trinity!“ (Mi se spune Trinity!), cu Bud Spencer şi Terence Hill! Cei doi fraţi în film, „mîna dreaptă“ şi „mîna stîngă“ „a Diavolului“, aventurieri pistolari ai vestului sălbatic, ajută o sectă de mormoni, sau pe-acolo, să scape de o ceată de bandiţi care-i prăda cu regularitate. La sfîrşitul luptei Gurul sectei pune victoria pe seama credinţei, iar Bud Spencer îi dă o replică memorabilă „dacă o pui pe ţeava puştii“! Cam aşa a procedat Mohammed la început, iar credinţa Islamică în zilele noastre e pusă pe orice, fie că taie, explodează, incendiază, tamponează, şi eu ştiu ce alte acte disperate se mai pot imagina de nişte indivizi care vin de nicăieri, şi habar n-au încotro se îndreaptă, dar sînt mereu prezenţi, atîta timp cît încă mai există picior de musulman care viseză la huriile cu ochii mari care-i aşteptă în Grădinile pe sub care curg rîuri de apă, lapte, vin şi miere! Şi încă altele pe care le vom vedea puţin mai jos! Despre lupte vom mai vorbi, acum însă vreau să continui o idee amînată de la acel verset 2/94, pentru că şi asta este o caracteristică a modului cu dublu înţeles în care îşi exprimă Mohammed „profeţiile“! Să reiau totuşi versetul!
2/94. Spune: „Dacă voi aveţi casa cea veşnică(60) la Allah numai pentru voi, fără de alţi oameni, atunci doriţi-vă moartea, dacă sunteţi cinstiţi!“.
60) Paradisul.
În primul rînd aici el se referă la evrei şi la creştini, fără de care, între noi fie vorba, n-ar fi ştiut niciodată de existenţa Raiului, spunîndu-le că dacă este doar pentru ei, n-au decît să moară cît mai repede pentru a-şi grăbi accesul la rai, ori unui profet nu i se permite să facă extrapolări logice la cuvîntul lui Dumnezeu, întrucît logica omului atît păcătos cît şi ignorant în multe lucruri, este de regulă falsă. Şi este atît falsă, cît şi spusă cu răutate prevestitoare de ceea ce Profetul plănuia! Nimeni nu trebuie să se avînte nesăbuit în ghearele morţii doar pentru a demonstra cuiva ceva, cu atît mai mult cînd este provocat întenţionat, pentru că o moarte toţi sîntem datori, şi n-o putem evita, dar putem face ceva mai bun decît o simplă aventură războinică, lucrînd pentru mîntuire. Pe de altă parte, se referă la „dreptcredincioşii“ musulmani, cărora el însuşi le promite un rai construit pe gustul arabilor, aşa ca să nu se teamă că vor muri în luptele care se vor da, întrucît fie că vor trăi şi se vor alege cu „prăzi“, din prăzi putînd face parte şi femeile, nu doar averile celor ucişi, fie că vor muri, şi atunci vor fi răsplătiţi cu Raiul cel veşnic în care se vor bucura de tot ce se va vedea mai jos. Dar înainte de asta, să examinăm un verset din sura 33, edificator mai cu seamă prin comentariul notei de subsol, unul dintre comentariile lungi:
33/23. Între dreptcredincioşi sunt oameni care au fost sinceri în legământul pe care l-au făcut faţă de Allah,(52) unii dintre ei au pierit,(53) iar alţii dintre ei aşteaptă fără să schimbe nimic [din legământul lor],(54)
53) Au rămas credincioşi legământului făcut şi au luptat alături de Profet până ce au pierit ca martiri. Anas ben An-Nadir a lipsit de la bătălia de la Badr şi a zis el: Am lipsit de la prima bătălie alături de Trimisul lui Allah! Dacă mă va mai lăsa să fiu martor la vreo bătălie, va vedea Allah de ce sunt în stare! În ziua bătăliei de la Uhud, musulmanii au fost înfrânţi şi atunci a zis el: Doamne, eu nu am nici o vină faţă de Tine pentru ceea ce au făcut aceştia – adică politeiştii – şi caut iertarea la Tine pentru ceea ce au făcut ceilalţi – adică musulmanii. Apoi a pornit înainte cu sabia şi i-a ieşit în întîmpinare Sa’d ben Ma’az. Şi a zis el: Jur pe Allah, Sa’d, că eu găsesc vântul Paradisului! Apoi s-a luptat până ce a fost ucis. Atunci a zis Sa’d: O, Trimis al lui Allah! Eu nu am fost în stare să fac ceea ce a făcut el! A spus Anas ben Malik: Şi l-am găsit pe el printre cei morţi cu optzeci şi ceva de răni: lovituri de sabie, împunsături de lance şi de săgeată. Şi nu l-am recunoscut decât când a venit sora lui care i-a recunoscut vârful degetelor. Şi a mai zis Anas: A socotit că acest verset a fost revelat pentru el şi pentru semenii lui.
   Da, iată ce înseamnă să faci parte dintr-o sectă religioasă în care fanatismul este permanent întreţinut de un Guru nemilos! El promite marea cu sarea, în timp ce n-are nimic de oferit în afara propriilor idei, şi sacrifică oameni pentru a şi le pune în practică! De unde aceste oferte antagoniste, dar mai ales unde-i conduc pe aceia care chiar sînt dispuşi să le ia în seamă ca posibilităţi reale? Sursa acestor idei, aşa cum le prezintă Profetul, nu se află exclusiv în Scriptura iudeo-creştină, ci şi în abilităţile de comerciant dobîndite în cei douăzeci şi patru de ani de căsnicie cu Khadijah. Cumpără ieftin şi vinde scump! De aici atît Gheena (Iadul) pentru „tăgăduitorii“ Islamului, cît şi Raiul pentru dreptcredincioşii dispuşi să-şi urmeze Profetul în bătăliile pe care le concepea, finanţa din prăzi, susţinea moral prin propovăduirea Islamului, başca recompensele imediate, şi la care—atipic pentru orice profet vechi sau nou testamentar, cu excepţia lui Moise, care nu participa el însuşi la lupte, ci doar comunica oamenilor de război dacă au sau nu încuviinţare de la Dumnezeu, în drumul lor spre ţara de mult făgăduită, însă pe care abia acum o puteau cuceri, fiind corespunzători atît numeric, cît şi ca pregătire—participa el însuşi, într-una din lupte fiind chiar rănit. Aceste două alternative, Gheena şi Raiul, crea o adevărată teroare în mintea oricărui adept naiv al acestei aşa-zise Religii monoteiste a Adevărului, şi prin imamii extremişti contemporani, creează şi întreţine aceeaşi stare de teroare psihologică, o adevărată furtună în mintea şi sufletul naivilor dispuşi să păşescă spre Raiul Islamic, calea de minimă rezistenţă de la frustrare la fericirea eternă! În realitate oamenii ăştia nu luptă cu vicisitudinile vieţii pe pămîntul pe care l-a blestemat Dumnezeu să nu dea omului decît strictul necesar, pe care să-l obţină foarte greu, ci preferă fuga laşă din faţa acestei adevărate lupte care i-ar căli pe drumul mîntuirii reale, care tot o luptă este, dar aşa cum am mai spus, una spirituală pentru viaţă, nu una armată împotriva vieţii. Iar consecinţele dezastruoase apar frecvent ca ştiri pe toate canalele media! Ei vor aparent să bage groaza în alţii, cînd în realitate ei înşişi sînt îngroziţi şi supuşi permanent groazei şi frustrărilor de tot felul, fără să-şi poată găsi calea spre linişte altfel decît prin sinucidere!
   Privind la Raiul Islamic descris cu lux de amănunte în versetele care vor urma, extrase din mai multe sure, nu poţi să nu mori de rîs la cît de pueril este, şi să nu mori de plictiseală dacă te imaginezi fie şi o singură zi într-un astfel de „rai“ puturos, lipsit de orice activitate, necum o eternitate! Lectură plăcută!

37/37. Ba nu! El a venit cu Adevărul şi i-a mărturisit ca drepţi pe cei trimişi înaintea sa.
37/38. Veţi gusta osânda cea dureroasă,
37/39. însă nu veţi fi răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făptuit,
37/40. afară de robii credincioşi ai lui Dumnezeu
37/41. care vor avea o înzestrare cunoscută,
37/42. fructe, şi vor fi cinstiţi
37/43. în Grădinile Plăcerii,
37/44. pe paturi faţă-n faţă.
37/45. Printre ei va umbla un pocal de la izvor
37/46. limpede şi desfătător pentru băutori,
37/47. care nu dă ameţeală şi nici nu se termină.
37/48. Cele cu ochi mari şi cu priviri neprihănite vor sta lângă ei,
37/49. şi vor fi asemenea ouălor ascunse.

44/51. Cei temători vor sta într-un loc tihnit,
44/52. în grădini, la izvoare.
44/53. Vor fi înveşmântaţi în mătase şi brocart şi aşezaţi faţă în faţă.
44/54. Noi le vom dărui drept soţii hurii cu ochii mari.
44/55. Acolo, vor cere în tihnă fructe de tot soiul.
44/56. Ei nu vor mai gusta moartea, după moartea lor dintîi, căci Dumnezeu i-a ferit de osânda Iadului.
44/57. Har Domnului tău! Aceasta este fericirea cea mare!
47/15. Grădina care a fost făgăduită celor temători este astfel: în ea sunt râuri de apă care nu se strică, râuri de lapte cu gust neschimbător, râuri de vin întru desfătarea celor care-l beau, râuri de miere curată. Ei vor afla acolo fructe de tot soiul, precum şi iertarea Domnului lor. Sunt ei oare asemenea celor care vor veşnici în Foc, unde vor fi adăpaţi cu apă clocotindă care le va sfâşia măruntaiele?

56/12. În Grădinile Plăcerii
56/13. vor fi mulţime dintre primii
56/14. şi puţini dintre ultimii,
56/15. pe paturi împletite,
56/16. întinşi pe ele faţă în faţă.
56/17. Flăcăiandri nemuritori vor umbla printre ei
56/18. cu potire şi ibrice, şi un pocal de la izvor
56/19. de care nu-i va durea capul şi nici nu se vor îmbăta;
56/20. fructele vor fi pe alese
56/21. şi carnea de pasăre după poftă.
56/22. Vor avea acolo hurii cu ochi
56/23. asemenea mărgăritarelor ascunse
56/24. drept răsplată a faptelor lor.
56/25. Şi nu vor auzi acolo vorbe deşarte şi nici învinuiri de păcate
56/26. ci numai un singur cuvânt: „Pace!… Pace!“
56/27. Cei de-a dreapta! Ce va fi cu cei de-a dreapta?
56/28. Ei vor sta sub lotuşi despinaţi,
56/29. sub salcâmi frumos înşiraţi,
56/30. sub umbră întinsă,
56/31. lângă apă curgătoare, cu fructe din belşug
56/32. neculese dinainte şi neoprite,
56/33. pe aşternuturi înălţate.
56/34. Noi le-am făcut pe ele chip deosebit,
56/35. Noi le-am făcut fecioare,
56/36. iubitoare, însoţitoare
56/37. celor de-a dreapta.
56/38. Mulţi vor fi dintre cei dintâi
56/39. şi mulţi vor fi dintre cei de pe urmă.

76/12. El îi va răsplăti pentru răbdarea lor cu o grădină şi cu mătase.
76/13. Culcaţi pe paturi de nuntă nu vor suferi nici soarele arzător şi nici gerul pişcător.
76/14. Umbra se va lăsa peste ei, iar fructele se vor apleca să fie culese.
76/15. Printre ei vor umbla vase de argint şi pocaluri de cleştar,
76/16. de cleştar şi de argint, umplute cu măsură.
76/17. Vor bea dintr-un pocal un amestec de ghimbir,
76/18. şi dintr-un izvor numit acolo Salsabil.
76/19. Flăcăiandrii nemuritori se vor învîrti în jurul lor – văzându-i vei credea că sunt mărgăritare neînşirate!
76/20. Când vei privi în jur, vei vedea desfătare şi o mare împărăţie.
76/21. Ei vor purta veşminte verzi, de satin şi de brocart şi vor fi împodobiţi cu brăţări de argint.
76/22. „Toate acestea vă vor fi vouă răsplată a trudei voastre drept mulţumire!“

78/31. Cei temători vor avea un loc fericit:
78/32. grădini şi podgorii,
78/33. fete cu sânul împlinit, lor însoţitoare,
78/34. pocale ce se revarsă.
78/35. Nu vor auzi acolo deşertăciuni ori minciuni.
78/36. Aceasta este răsplata de la Domnul tău, un dar bine socotit,
78/37. de la Domnul cerurilor şi al pământului şi a ceea ce este între ele; al Milostivului ce nimănui nu-i este dat să-i vorbească.   [n. a. Presupun că nici să-i pretindă!]

Şi pe mai departe vom avea încă alte ocazii de a vorbi despre tot felul de inadvertenţe cuprinse în Coran, nepotriviri flagrante, exprimări încîlcite şi interpretabile, dar şi de mult hulitele în Coran născociri, aceea cu Solomon şi împărăteasa din Saba fiind practic o cunună a fabulaţiilor Profetului! Nu înainte însă de a face şi nişte incursiuni prin luptele sale pentru cucerirea Mekkăi, iar apoi pentru recucerirea Yathrib-ului, devenit între timp Medina (al Madinat al-Nabi, Oraşul Profetului!), pînă la incursiunile pentru cucerirea Imperiului Roman de Răsărit, devenit creştin, Imperiul Bizantin, urmele persistînd încă şi astăzi.