SWITCH 

¹² PREOŢII ŞI „JUDECATA DE APOI“?!

1Pet.5.8–11; 4.3–6; 2.4–9; Apoc.20.4,6/5,11–15; Ioan 5.24–27/28,29|30; 3.14–21; 8.50,51; 12.47–49; 9.35–39; Mat.15.13,14; Luc.9.49,50,54–56.

Această pagină este una foarte specială, dedicată unei lămuriri depline a diferenţierii celor două categorii de creştini după speranţa reală de viaţă veşnică, aşa cum este fiecare prezentată în EVANGHELIE, şi nu după diverse păreri. După cum se poate vedea chiar din titlu ea, pagina, este inspirată de declaraţiile făcute de unii preoţi că ei, după moartea trupească se vor prezenta înaintea Tatălui la judecată, deşi după cum se va vedea, nimeni nu-i invită pe ei în mod special, sau dacă vreţi citează, fiind de fapt vorba de o autoinvitaţie, care desigur poate însemna şi o autorecunoaştere implicită a apartenenţei la altă categorie decît cea la care se recomandă a fi părtaşi (Gen.3.8,9)! În această privinţă chiar nu am a-i contrazice, dimpotrivă, chiar am spus că sînt prea mulţi pentru a aparţine primei categorii, nemaipunînd la socoteală învăţătura plină de taine pe care o dau celor care îi urmează pe drumul lor. Prin Isus Cristos, adevărata taină, Dumnezeu Tatăl cheamă de fapt toţi oamenii la judecată în puterea Cuvîntului Său, fără excepţie în timpul vieţii pentru că judecata este de fapt o evaluare, nu ceea ce se ştie din practica judiciară a oamenilor, dar vom vedea şi nişte diferenţieri a acestei evaluări. Deşi scopul vizează fundamentele credinţei creştine, fără de înţelegerea cărora multe confuzii se pot produce, preoţii înşişi pot beneficia de această destăinuire pentru ca viaţa veşnică să nu rămînă în cele din urmă pentru ei o taină … veşnică.

Pentru a parcurge această pagină este nevoie de multă răbdare! Deşi va avea un fir narativ, nu va fi ca un fir de apă pe marginea căruia poţi merge dintr-un loc pentru a ajunge direct în alt loc, ci va fi ca un labirint. Cei care citesc de mai mult timp această mărturie şi au parcurs-o deja în întregime înţeleg mai bine ce spun! Celorlalţi le recomand, dar nu le impun, să respecte ordinea de parcurgere în care paginile au fost scrise pentru a înregistra un beneficiu maxim. Paginile scrise ulterior publicării site-ului sînt numerotate în ordinea apariţiei, iar prin indicarea pe număr se poate afla şi data încărcării lor pe site. Deşi am atins această problemă în mai multe locuri este bine ca tot ce se poate şti important să se afle într-un singur loc pentru a fi mai uşor de găsit în consultările ulterioare, de aceea este situată aici ca legătură la pagina precedentă, ceea ce-mi permite în plus să păstrez bara de navigare prin site lipită de fereastra browser-ului din motive estetice.

Recunoaşteţi versurile lui Andrei Tibi Maria alias Smiley:
„M-am născut, trăiesc şi-o să mor
Şi voi fi judecat după fapte.“
Aceste versuri sintetizează exact declaraţia preoţilor, judecată după moarte! De aici pornim!!!

Aşadar să începem cu o întrebare firească: cine sînt viii şi cine sînt morţii despre care vorbeşte Petru în 1Petru 4.5,6? În context, şi în general în diferite contexte, răspunsul nu este uşor de dat întrucît contextul este cel care stabileşte efectiv nuanţa, iar contextul trebuie înţeles nu presupus ori interpretat, deşi în general EVANGHELIA vorbeşte despre prima categorie, adică viii. Tocmai de aceea, înţelegînd cine sînt viii, va fi mult mai uşor de înţeles cînd se face referire şi la aceştia ca morţi. De ce se face referire uneori şi la ei ca morţi, dar nu numai la ei, ne dezvăluie Romani 5.12. Iar dacă se continuă şi lectura versetelor 18–21 se află cum, prin credinţă, se poate ajunge de la moarte la viaţă. Da, ştiu, nu aici se vorbeşte despre credinţă, dar aveţi deja versetele citate imediat sub titlu. Vom ajunge şi acolo. Labirint, cum vă spuneam! Deci trebuie bine stabilit că ne vom ocupa de două categorii de creştini diferite, sau mai degrabă diferenţiate de anumite criterii, iar momentul în care aceştia sînt judecaţi este unul esenţial şi definitoriu. Cei ce au parcurs deja întreaga mărturie înţeleg bine această diferenţiere din splitarea (despărţirea prin slash) versetelor 4 şi 6 de versetele 5 şi 11–15 din capitolul 20 al Apocalipsei.

Prin urmare sînt clar diferenţiate cele două categorii atît prin momentul învierii cît şi prin momentul judecăţii şi rezultatul acesteia. Pe de-o parte mai întîi citim despre o judecată dată unora, mai mulţi la număr, care pot fi identificaţi dacă se urmăresc trimiterile şi tot ce am mai spus despre ei în mărturie. Apoi sînt prezentate două categorii ale Israelului spiritual despre care am vorbit, după care se vorbeşte imediat despre înviere, fără vreo judecată. Cînd s-a făcut judecata ne-o spune chiar Petru, el însuşi făcînd parte din acest complet de judecată: 1Petru 4.6,16,17. Ne-o spune şi Ioan, dar rîndul lui încă nu a venit. Să rămînem la Apocalipsă şi să vedem cum stau lucrurile cu a doua categorie şi anume morţii, atît drepţi cît şi nedrepţi (Fapt.24.15; Ioan 5.28,29). Dar ce ne spune Petru despre această categorie, vor sta oare cu Dumnezeu la taclale în timpul judecăţii, ori li se va comunica direct sentinţa ca să ştie ce-au avut şi au pierdut: 2Pet.2.9? Asta se vede foarte clar şi din versetele anterioare 9 şi 10 în care adepţii de-o clipă ai lui Satan, ca şi el căruia i-a venit rîndul deşi a fost judecat încă de la început, şi-au încasat deja pedeapsa. Pentru 11–15 au fost date deja detalii. Deci pentru faptele deja consumate înainte de moartea biologică sau adamică, iar judecata vine ca ultim act de la Un singur scaun de domnie. Atunci despre ce taclale mai vorbim? Dacă te simţi cu musca pe căciulă caută să te îndrepţi înainte de a fi … îndreptat spre pedeapsă. Veşnică! Cărţile după care se face judecată pentru ambele categorii sînt cărţile Bibliei, Cartea vieţii, astfel încît justificare pentru neascultare şi necredinţă pentru cei care nu se judecă singuri la vremea potrivită în Lumina Cuvîntului, nu există! Vezi trimiterea la Daniel 7.[9],10 şi înapoi la Apocalips 20.4,12! Cînd aveţi nelămuriri obişnuiţi-vă să consultaţi trimiterile, chiar dacă metoda pare labirintică, este foarte eficace şi vă veţi obişnui!

Înainte de a vedea cum stăm cu viii să vedem cum stăm cu morţii pentru că, nu-i aşa, „m-am născut, trăiesc şi-o să mor“, ne naştem gata morţi: „te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce“ (Gen.2.7; 3.19). Pe de altă parte uşor de înţeles de aici de ce se face uneori referire diferenţiată la oameni ca pămînt şi mare, aşadar morţi, în opoziţie cu cerul care sînt cei vii (Apoc.12.12). Deşi versetul Ioan 5.25 face referire directă la cei ce trec din moarte la viaţă prin ascultarea de Cuvîntul lui Dumnezeu, cel mai indicat este să pornim de la trimiterile acestui verset pentru a elucida complet ce se înţelege prin „morţi, mari şi mici, stînd în picioare“, atît în capitolul 20 din Apocalips, cît şi în general. Observaţi că versetul 28 nu face nici o referire la condiţia de mort sau viu ci la „toţi cei din morminte“, diferenţierea făcîndu-se abia în versetul următor, ceea ce în Fapte apostolul Neamurilor Pavel numeşte „o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“. Efeseni 2.1,5! O trimitere foarte puternică a mărturiei tăcute a „cerurilor“, care însă va deveni şi mai puternică dacă nu vă veţi limita doar la citirea acestor versete ci o veţi extinde la întregul capitol, şi de ce nu, veţi citi toată scrisoarea în întregime, căci sînt multe, foarte multe lucruri puternice de învăţat (Ps.19). Urmăriţi şi trimiterea Psalmului 19 la Romani 10.18 şi împrejurimile acesteia! Chiar dacă aţi citit deja întreaga scrisoare către Efeseni, reveniţi asupra trimiterii Efeseni 5.14! Coloseni 2.13! O altă trimitere pentru care recomand extinderea lecturii la întregul capitol! Apoi, pentru că aici se vorbeşte mai mult decît în Efeseni despre „taina lui Dumnezeu Tatăl, adică … Hristos“, vă recomand cel puţin extiderea şi la versetele precedente 1.23–29! Ce înseamnă „isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvîntul lui Dumnezeu“ comparativ cu Deuteronom 4.2: „Să n’adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.“? Desigur aici isprăvnicia apostolului constă în completarea sau întregirea Cuvîntului lui Dumnezeu a ceea ce le lipsea celorlalţi din acest Cuvînt, pentru a nu scădea din El, şi nu la vreo adăugare, ceea ce a şi făcut: «învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris“» (1Cor.4.6,7). Desigur în măsura în care ai primit, şi nu se poate spune că Pavel nu a primit (Fapt.9.15,16; Gal.1.11,12; Mat.13.8,23)! Să se vorbească însă despre o evoluţie de-a lungul istoriei a cunoştinţei în EVANGHELIE, este deja prea mult. Domnilor preoţi, uşurel (2Ioan 9)!

Acum pentru că ne-am lămurit pînă şi cu „morţii care stau în picioare“, ba chiar fac încă multe altele, să ne ocupăm puţin şi de cei vii, pentru că şi aici avem două categorii. Din prima categorie fac parte Avraam, Isaac, Iacov, David şi toţi proorocii Tatălui de la Moise pînă la Ioan Botezătorul inclusiv, şi încă mulţi alţii asemenea lor (Mat.22.31,32; Rom.2.10–16). Aceştia intră în primul rînd în categoria celor drepţi!

Abia acum a venit şi rîndul lui Ioan! Ceea ce spune Domnul în Ioan 5.24–30 este o amprentă a ceea ce îi comunică şi în Apocalips 20.4,6/5,11–15, deja comentat! Aşadar mai întîi sînt prezentaţi morţii care trec direct în categoria viilor, fără judecată: „cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Celce M’a trimes, are viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.“! Aşadar ascultarea şi credinţa sînt definitorii, dar nu numai atît, pentru că la judecată şi cei drepţi, care au ascultat şi au crezut vor moşteni viaţa veşnică, nu pedeapsa, aşa cum va fi cazul celor nedrepţi! Caracteristica suplimentară imediată este înţelegerea Cuvîntului lui Dumnezeu prin Duhul Sfînt (Mat.13.8–17,19,23; Ioan 14.26)! Şi pentru că tot sîntem la pilda semănătorului să înţelegem şi ce înseamnă ca cel ce aude Cuvîntul să-l păzească şi să rămînă astfel de neclintit (Ioan 8.51; 1Pet.5.10)! Evident să nu lase ca Cel rău, Satana, să-i fure ceea ce are, să nu se teamă de prigoniri şi astfel să renunţe la credinţă, dar şi să nu lase ca majoritatea celorlalţi ca îngrijorările vieţii de acum şi mirajul bogăţiilor lumeşti să fie puse înaintea Cuvîntului, şi astfel să nu mai producă roade pentru Împărăţie. Asta în primul rînd! Apoi să nu permită alterarea Cuvîntului prin tot felul de intruziuni nepotrivite, ci să-l păstreze intact (Ier.23.27–31,20–24). Şi nu în ultimul rînd, să-l împlinească! Adică să devină o linie de conduită în viaţa lor (Evr.13.7–9). Să devină adică un rod al Împărăţiei, „o piatră vie“ în trupul spiritual al lui Cristos prin Duhul Sfînt (1Pet.2.5; Mat.16.15–18; Rom.7.4; 8.9–11; Efes.1.22,23)!

Şi iată cum prin Romani 7.4 am ajuns prin mărturia trimiterilor la Galateni 5.22–24. Iată de ce prin ascultare, credinţă, înţelegere şi trăire prin Duhul Sfînt, nu prin duhul lumii, trecem direct din moarte la viaţă: „împotriva acestor lucruri nu este lege“! Desigur, încă în trup de carne fiind şi înconjuraţi permanent de oameni supuşi prin duhul lumii la tot felul ispite şi …, hai să le zic concesii pentru că mulţi se declară credincioşi, nu putem evita tot timpul propriile greşeli, mai mult sau mai puţin conştiente. Ce se întîmplă în astfel de situaţii, sîntem implacabil condamnaţi la lepădare (Evr.6.4–6)? Scriptura ne dezvăluie atît prin profeţii cît şi prin prezenţa Domnului că se aplică mai întîi mustrarea în scop de îndreptare (Prov.17.10; Dan.11.32–35; Luc.9.54–56; Mat.16.22–26; Luc.22.28–34)! De altfel alegerea nu este cu totul întîmplătoare căci Domnul însuşi le-a spus cîndva apostolilor „nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi“! O credinţă reală este caracteristica iniţială, dar şi punctul central în jurul căruia coagulează toate celelalte caracteristici! Care este însă această credinţă reală? Cea catolică? Cea ortodoxă? Una din cele protestante? Întorcîndu-ne la Lumina Neamurilor putem rezuma toate exprimările Sale privitoare la relaţia credinţă-mîntuire într-una singură „credinţa ta te-a mîntuit“, indiferent dacă era Evreu, Roman, Canaanit ori Samaritean (Mat.8.10,13; 15.27,28; Luc.17.15–19). Adausurile catolică, ortodoxă ori altfel sînt exclusiviste şi vin de la oameni. Credinţa simplă, reală nu exclude pe nimeni, dacă nu se exclude el însuşi, şi vine de la Dumnezeu (Efes.2.8,9; 4.5–7). Mai mult decît atît oamenii nu pot exclude realmente pe nimeni, ci mai degrabă se autoexclud (Mat.13.26,30). Dealtfel parazitismul şi caracteristica lui principală distructivă se manifestă în cam toate activităţile umane, iar parazitul doreşte întotdeauna să fie mai cu moţ decît productivul. Totuşi înţelegerea cere muncă în răbdare şi aşteptarea a ceea ce Dumnezeu însuşi ne pune în minte prin Duhul Său, ori asta nu ne-o poate lua nimeni, nici măcar paraziţii! De aceea moţul lor e pleoştit ca al curcanului umflat în „pene“. Chiar dacă par a fi răutăcios, nu încerc altceva decît să fiu o oglindă a realităţii de a cărei stare, bună, rea, cum este, nu pot fi responsabil. Totuşi pot să trag un semnal de alarmă, şi asta nu poate fi decît benefic celor ce pot accepta realitatea şi doresc îndreptarea. Îndreptarea după Cuvîntul lui Dumnezeu, nu după al oamenilor!

Ioan 5.25: „vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd cei morţi* vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta, vor învia.“! Semnificaţia este exact aceeaşi din versetul precedent, cu adaosul că acea trecere din moarte la viaţă avea loc chiar în acel moment: „vine ceasul, şi acum a şi venit“ (Ioan 6.63; 11.25,26)! Versetul 28 nu mai are caracteristica de imediat, se referă la morminte, iar versetul următor 29 completează ca înţeles la cine se face referire. Înţelesul este foarte clar, învierea a doua a celor drepţi şi nedrepţi! Ajunşi în acest punct e limpede că preoţii se autoexclud din categoria celor care trec direct din moarte la viaţă şi au parte de întîia înviere. QED, cum am mai spus! Conform cu Ioan 3.18, nu numai că aceia care cred nu sînt judecaţi, dar cei care nu cred au şi fost judecaţi! Prin urmare la ce „judecată“ se mai aşteptă preoţii atît de obişnuiţi cu repetatele dese spovedanii la propriii duhovnici? Da, Domnul Isus s-a sacrificat pentru toţi, dar nu toţi au credinţa cerută de Dumnezeu, ci fiecare crede după cum îl taie capul, adică după cum „interpretează“ Cuvîntul, după cum ei înşişi se exprimă, ceea ce înseamnă că „au şi fost judecaţi“ defavorabil. Totuşi doar atît cît încă mai sînt în viaţă, acum, în trup, timpul le mai este încă favorabil (Ezec.18.23,32,21,22)! Şi oricum, nu în conformitate cu pretenţiile de acum (Apoc.18.2,4). Aşadar şanse încă există pentru aceia a căror smerenie nu este doar de faţadă, clamată doar în faţa oamenilor. Orice captiv în religia babilonică este recuperabil dacă înţelege şi vrea! Altfel prăpastia de netrecut rămîne (Luc.16.25–31)! Desigur prăpastia se referă la ungerea cu Duhul Sfînt, şi este realmente de netrecut, dar după cum sper s-a văzut deja, nu este cazul multor preoţi să se găsească într-o astfel de favoare, alias har (1Ioan 2.27,28; Mat.7.21–23)! Cît priveşte acel „nu judeca să nu fii judecat“ pe care mi l-a aruncat în obraz acel preot pe un post privat de radio cu mulţi ani în urmă, are un cu totul alt înţeles decît cel foarte clar reliefat în Ioan 12.47–49, înţeles care acelui domn i-a scăpat, altfel nu m-ar fi apostrofat, luîndu-mi astfel cuvîntul pentru a o plesni cu mîntuirea prin har (Mat.7.1–3,5; Rom.2.1–4; Mat.18.15–17,21,22)! Deci judecata spre osîndă aparţine Cuvîntului lui Dumnezeu şi este executorie asupra unora după a doua înviere, la judecata Tatălui. Această judecată trebuie să o avem în vedere, pentru că oamenii se mai pot înşela, ceea ce nu afectează judecata Tatălui pentru cel judecat de oameni! Aşadar o astfel de ripostă chiar nu are rost. Şi nici faptul că atît păstorul cît şi cel păstorit îşi iau reciproc apărarea nu ajută pe vreunul!

„Sîntem un popor născut creştin“! Recunoaşteţi desigur această afirmaţie … plină de smerenie ortodoxă! O fi şi asta tot de la comunişti, cum se spune despre „crede şi nu cerceta“? Ne naştem gata morţi, dar şi creştini! Cum aşa, cine ne-a propovăduit EVANGHELIA şi cînd? În realitate, în EVANGHELIE, toţi ne naştem orbi întocmai orbului din naştere vindecat de Domnul, anchetat de Farisei, dat afară şi întîlnit iarăşi de Domnul care îi spune memorabilele cuvinte din Ioan 9.39. Literalmente chiar, dacă nu mă înşel, nu doar puii unor animale se nasc orbi, ci şi puii de om! Însă în timpul scurtei discuţii pe care a avut-o cu orbul din naştere pe care-l vindecase şi acum putea să-L şi vadă, Domnul sugerează această trecere de la vederea literală la cea spirituală, şi legătura puternică a acesteia cu credinţa. Sigur că înţeleg ce vor să sugereze preoţii şi oamenii de cultură prin această zisă, însă o astfel de afirmaţie poate să cufunde în orbire spirituală orice creştin din naştere care se poate considera gata mîntuit, fără a mai avea vreo obligaţie. Ceea ce este cu totul fals! Şi nu se poate spune că mulţi chiar nu se află într-o astfel de confuzie. După roade! După rezultate! După fapte, ba chiar şi după vorbe! Statistic aproape 90% ortodocşi plus catolicii, aproape 100% creştini, din care …, din care …, atenţie, după un sondaj recent 46% şi-ar dori reîntoarcerea comunismului! Ei, ce se întîmplă cînd un orb conduce un alt orb, deja ştim din Matei. Cît despre cei 46%, să ne înţelegem bine, români din România, nici măcar nu înţeleg manevra comuniştilor pentru că ei înşişi nu-şi mai doresc acel comunism ineficient şi neviabil în plan economic. Am spus comuniştilor, nu membrilor de partid, membri de partid or fi fost poate cei 46%! Şi ca să nu-i las în dilemă cu privire la manevră, modelul este acum altul. Nemulţumiţi vor fi întotdeauna, prin urmare lipsă de votanţi nu va fi niciodată! Este suficientă o rotaţie, nu a cadrelor, ci a partidelor la putere! De aceea au şi acceptat pluripartitismul! După ce şi-au umplut sacii prin taxe şi impozite pe economia privată, ori împrumuturi externe şi creşterea deficitului bugetar, başca şpaga, pierd alegerile, vin cei de dreapta, redresează economia privată, plătesc din datoriile externe făcute anterior, sau după caz, cum a fost în criză, ţin corabia pe linia de plutire, aşa cum se poate, şi dreg ceea ce este de dres, apoi cînd sacii sînt iarăşi plini şi economia însănătoşită, cîştigă din nou alegerile ca să-şi umple iar sacii proprii, iar votanţilor le aruncă acolo nişte firimituri, atît cît să-i mulţumească! Şi tot aşa mereu! De ce s-ar mai întoarce la vechiul model, cînd şi aşa ne pot ţine pe toţi în sărăcie şi nemulţumire perpetuă? Ăsta-i idealul lor! Chiar nu ştiu cei 46% cine sînt în majoritate, şi bogaţi, şi influenţi, capitaliştii români de astăzi, şi modul în care s-au îmbogăţit? Atunci ei chiar îşi merită soarta!

Procesul obişnuirii ochiului fizic al noilor născuţi cu lumina zilei pentru a vedea, trebuie să se petreacă în timp, nu instantaneu, pentru a nu deteriora acest „mecanism“ foarte fin de percepţie complexă. Altfel, lumina prea puternică ar putea produce orbirea întrucît imaginile de pe retină sînt proiectate şi prelucrate într-o zonă specializată din creier, ochiul minţii; şi cu acest ochi al minţii vedem! Atît literal cît şi spiritual. Anii de facultate teologică se dovedesc a fi prea puţini pentru acest proces de trecere de la ochiul orb la ochiul care vede, într-un tumult al vieţii cotidiene în care trebuie să asimilezi teologia în cantitatea şi ritmul care ţi se impun. Iar mîndria că într-un timp foarte scurt ai dobîndit o lumină de-a dreptul spectaculoasă în raport cu ceilalţi îi poate realmente orbi spiritual pe unii! Cuvîntul, ca şi sămînţa are nevoie de timp ca să crească şi să rodească. Şi mai are nevoie şi de condiţii prielnice, iar liniştea este una dintre ele. Dacă nu te poţi concentra în linişte meditînd asupra înţelesului a ceea ce citeşti, nu poţi prelua pur şi simplu înţelesul simultan cu lectura. Înţelesul apare de multe ori atunci cînd nici nu te aştepţi. Cu condiţia să fii liber, neînchistat în dogme şi regulamente doctrinare preconcepute. Dumnezeu nu ne-a chemat să ne punem unii altora beţe-n roate, ci să ne elibereze pînă şi de noi înşine! Acesta este ţelul, o eliberare spirituală deplină! Fără teama de a spune adevărul atunci cînd îl ştim, fără teama de necazurile la care sîntem mereu supuşi, fără teama de moarte. Cînd mă gîndesc la cei 46% nu pot să nu-mi amintesc de evreii care doreau să se întoarcă în Egipt, de unde tocmai plecaseră. Dacă Dumnezeu îţi dă o şansă şi tu nu o valorifici, a cui să fie vina oare? EVANGHELIA este o şansă pentru toţi, însă mulţi caută să se întoarcă la ceea ce li se pare sigur şi comod, ca ulterior să constate că nu a fost nici sigur nici comod. Şi trăim aşa într-o văicăreală continuă. Creştină să fie oare văicăreala? Nu e mai degrabă o dovadă a orbecăielii?

Aţi auzit desigur despre ecumenism! Cu alte cuvinte unificare a bisericilor creştine, îndeosebi ortodoxă şi catolică. Dar este Biserica lui Cristos neunitară (Ioan 17.11–26)? Nici n-ar avea cum! „Este un singur Domn (Cuvînt), o singură credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu, Tată al tuturor, care lucrează în toţi şi care este în toţi“! Creştinii nu se luptă între ei, ci se ajută, şi numai Cel rău incită la dezbinare (Mat.12.25)! Însă nu asta vroiam să vă spun. De curînd, pe un pat de spital, am avut ocazia unei discuţii în trei. Mai întîi unul ceva mai tînăr decît mine, dl. P., a abordat discuţia cu unul mai în vîrstă decît mine care citea dintr-o cărţulie „The Gideons International“ „Noul Testament cu Psalmi“, dl. V., după care, asistînd la discuţie, am intervenit şi eu. Dl. V. rămăsese văduv cu un an înainte, deseori plîngea şi de trei ori pe zi se ruga. Eu nu-l observasem, dar în urma unei scurte discuţii cu dl. P. i-a spus „uite cum mă rog eu“, şi a început să se roage cu voce tare. Apoi a început să plîngă şi să spună că ar fi mai bine să fie lîngă soţie, de ce ea să fie singură acolo şi el singur aici. Auzindu-l iniţial l-am fericit în gînd că avea cine să-l aştepte acasă, chiar dacă erau temporar despărţiţi. Ulterior am înţeles cum stăteau de fapt lucrurile. Discuţia s-a legat pînă la urmă pentru că dl. P. ştia multe din Cuvîntul lui Dumnezeu, şi pot spune că în general le înţelegea bine pentru că le trecuse prin filtrul sufletului său, fără să se afilieze la vreo grupare. În schimb dl. V. abia începuse citirea Noului Testament şi era la ultimele capitole ale Evangheliei după Marcu. Cum era şi normal, nu reţinuse mai nimic, dar avea un fix cu „anticristul“ care „se va îmbrăca în haine de preot şi va spune: închinaţi-vă mie“. Nu ştiu de unde o scosese pe asta! Uşor, uşor, discuţia s-a înfiripat! Dl. V. întreba diverse, dl. P. îi spunea cînd ştia, iar eu interveneam în discuţia lor cînd apărea vreun blocaj. Pentru a descîlci lucrurile, şi mai ales pentru a folosi acel Nou Testament al d-lui V. pentru argumentare. În după-amiaza zilei de sîmbătă discuţia s-a prelungit pînă la miezul nopţii. Dl. V. a devenit mai zîmbitor, şi încîntat de ceea ce auzea, m-a întrebat „la ce biserică te duci“? La niciuna i-am răspuns. „Cum, nu se poate, de unde ştii atîtea“. Am învăţat. Şi n-am spus că n-am fost, ci doar că nu mă duc acum. Dar dumneata ce înţelegi prin biserică? „Păi, …“ Ai citit că „acolo unde sînt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sînt şi Eu în mijlocul lor“? Asta este „biserică“! Aici noi am fost trei în Numele Lui. Şi i-am dat clasicul exemplu cu Filip şi famenul Etiopian, unde are loc discuţia între persoane despre o înţelegere a textului citit (Fapt.8.30,31; Ioan 4.23,24; 2Cor.3.5,6). A doua zi, duminică, s-a dus la slujbă, într-un amfiteatru. „N-ai fost la slujbă“, mi-a zis! N-am fost. „De ce“? Pentru că n-aş fi avut ce să învăţ. Dumneata ai învăţat ceva, că ieri erai foarte încîntat de discuţie. „Păi …, m-am simţit aşa mai curat“. Bine, dar de învăţat ai învăţat ceva? „Păi, cum s-a terminat slujba a plecat preotul şi toţi ceilalţi“. Înţeleg. Dar cînd te duci la biserica pe care o frecventezi de obicei, înveţi ceva, discuţi cu alţii care vin la biserică, sau cu preotul, după slujbă? „Cu cine să discuţi, că preotul pleacă, iar ceilalţi cîţiva care vin încalecă pe biciclete şi dispar imediat“. Păi, nea V. asta numeşti d-ta biserică, act de prezenţă să fii văzut, apoi în zi de duminică, fiecare la treburile personale? Din tot ce s-a mai discutat am reprodus doar ceea ce are legătură cu subiectul de faţă, despre care încă ar mai fi multe de spus.

46%! Creştini sau atei?!!! Dar ce se înţelege, în general, prin ateu? Printr-o exprimare brută ateul este un om fără dumnezeu, însă prin exprimarea mai fin nuanţată de om fără credinţă în Dumnezeu ne apropiem mai mult de realitate, dar şi această exprimare poate fi uneori o exagerare (Rom.2.12–15). Depinde de caz! Iniţial toţi sîntem „atei“! „Atei“ şi „eretici“! Nimeni nu se naşte învăţat, ci doar cu capacitatea pe care o avem de la Dumnezeu de a învăţa, cu condiţia însă de a o folosi, şi nu oricum! Probabil că cea mai extinsă categorie de „atei“ nu s-a „întîlnit“ niciodată cu Biblia. Nu poţi citi măcar o singură dată Biblia fără să te atragă, să te contrarieze, şi să-ţi doreşti să înţelegi ceea ce pare a fi de neînţeles pentru oricine. Nu poţi să nu-ţi pui întrebarea „dar unii cum de înţeleg“? Sau „oare chiar înţeleg“? Desigur sînt multe alte categorii de „atei“, cît despre „eretici“, ce să mai spun!
Care ar fi originea aşa-zişilor „atei“ sau „liber-cugetători“? Rădăcinile caracteristicilor se pierd în negura vremurilor, fiind cum se spune „vechi, antice şi de demult“, însă originea denumirilor pe care şi le-au luat, ori li s-au dat, pentru a fi definiţi ca entităţi distincte, izvorăşte probabil din lupta cu inchiziţia romană cam pe la 1600: „Reorganizată de Sixtus al V-lea, în 1588, inchiziţia romană a devenit un important instrument al Contrareformei, eliminând protestantismul din Italia şi condamnând gândirea filosofică şi ştiinţifică.“ Dacă vreţi să ştiţi de unde este citatul, sau poate chiar să vă documentaţi cu privire la inchiziţie, este suficient să căutaţi pe „Google“! Aşadar izvorul acestor supranume se află în lupta oamenilor mînaţi fiecare de interese care la un moment dat s-au ciocnit. Ciocnindu-se interesele, s-au ciocnit apoi şi oamenii! Şi astfel cei împiedicaţi să-şi împlinească idealurile filosofice şi ştiinţifice au devenit alergici la credinţa religioasă din pricina persecuţiilor la care au fost supuşi de oamenii aşa-zisei Biserici, iar aceştia din urmă au rămas reticenţi la orice presupune cercetare şi progres ştiinţific. Sigur că ortodocşii vor nega orice implicare în actul inchiziţiei, dar mie mi-a rămas în amintire acea încercare de intimidare inchizitorială „nu judeca să nu fii judecat“, care nu este mai puţin periculoasă. Şi de ce să n-o spun acel dicton aruncat în cîrca comuniştilor „crede şi nu cerceta“ parcă tot din motivaţia instituirii inchiziţiei derivă! Cît despre metodele inchizitoriale ale comuniştilor aşa-zişi atei sau liber-cugetători, ce să mai spun? Sînt atît de prezente în actualitate încît nu pot să nu-ţi sară-n ochi, şi mai ales în urechi. Însă omul echilibrat, indiferent sub ce influenţă ar fi, poate găsi drumul spre eliberarea spirituală, şi prin ea spre viaţa veşnică.

Cei mai grăbiţi să citească această pagină cred poate că e plină de noutăţi, şi astfel greu de înţeles, dar pentru cei care au parcurs deja întreaga mărturie a fost desigur, aşa cum se spune uneori, „un galop de sănătate“! Va fi la fel şi pentru ceilalţi dacă vor parcurge atent şi răbdător întreaga mărturie. Succes! Să nu uit! Pentru versetele necitate trebuie să aveţi la dispoziţie o Biblie, dacă se poate Biblia cu trimiteri.

P.S. Cît despre salvarea paginilor, mă simt dator să vă spun care sînt avantajele:
a) În primul rînd veţi avea o copie personală de rezervă, disponibilă inclusiv off-line, pe care o puteţi păstra şi pe un mediu extern se stocare, cum ar fi un memory-stick de exemplu.
b) Copia va fi completă, salvînd toate paginile de conţinut cu toate paginile aferente în care dispuneţi de trimiteri. Sigur, nu trebuie să obosiţi încercînd să salvaţi foarte multe pagini la un moment dat, ci treptat, eventual pe măsură ce le citiţi.
c) Accesînd pagina de bază (întîmpinare) „mesajulevangheliei.eu“ direct din bara de adrese a browser-ului, veţi obţine încărcarea paginii direct de pe server-ul gazdă al site-ului! Acelaşi efect îl veţi obţine apăsînd orice legătură de pe bara de navigare prin site, din partea stîngă, aşadar vor fi încărcate pagini actualizate, pentru paginile care au înregistrat modificări ulterioare primei apariţii. Acesta este principalul avantaj, pe lîngă cel al obţinerii tuturor paginilor!
d) De exemplu, această pagină este una în care s-au făcut corecţii în text, şi mai toate paginile site-ului au suferit cel puţin acest proces, chiar dacă nu s-au introdus modificări sau adăugiri în conţinut, cum e cazul acesteia. Este desigur o muncă de care ar trebui să beneficiaţi!
e) Orice pagină salvată prin accesarea în acest mod nu va mai avea nevoie de o nouă salvare decît doar dacă observaţi ulterior modificări apărute, ceea ce reprezintă un alt avantaj. Puteţi face o confruntare cu pagina pe care o aveţi deja! Pentru a putea observa eventuale modificări, folosiţi doar această metodă de acces la paginile pe care le citiţi curent, atîta timp cît site-ul încă mai există. Paginile cu trimiteri ar putea fi completate cu altele doar dacă în conţinut au fost introduse trimiteri noi, altfel nu este nevoie de salvări ulterioare.

Dezavantajul principal al utilizării accesului la pagini prin intermediul motoarelor de căutare este că acestea nu indexează neapărat toate paginile unui site, iar cele indexate nu sînt neapărat ultima variantă actualizată. Semnele de carte oferă şi ele tot pagini indexate, aşadar folosiţi curent accesul tot de pe serverul gazdă al site-ului! Datorită specificului acestui site ar trebui să luaţi în consideraţie avantajele unei munci deja făcute, care vă va sta la dispoziţie doar dacă veţi proceda în sensul avantajelor enumerate. Timpul petrecut cu salvarea paginilor va fi infinit mai mic decît cel pe care-l veţi pierde căutînd singuri după ceea ce v-am oferit deja în site, însă din neglijenţă nu mai puteţi avea la dispoziţie.
Deci nu vă lăsaţi în baza motoarelor de căutare sau a semnelor de carte pentru a avea acces la site şi după dispariţia domeniului „mesajulevangheliei.eu“, găzduit acum pe server! E posibil ca chiar acum să nu aveţi acces la pagini actualizate dacă utilizaţi accesul prin intermediul unui motor de căutare sau a unui semn de carte!
Pentru a nu vă trimite din nou la pagina „Rămas bun“, vă spun şi aici că puteţi salva toate fişierele paginilor într-un dosar nou cu nume sugestiv pentru dv. după o metodă pe care o veţi găsi descrisă la sfîrşitul paginii „npc13Homosexualii2.html“, metoda „C“. Succes!

P.P.S. Pentru ca tema judecăţii să fie tratată pînă la capăt este necesar să mă mai suportaţi încă o pagină.

© 2014, Aurel Becheru.        NEXT PAGE   PREVIOUS PAGE