MARIA, veşnic virgină?
Mat.1.24,25; 13.55,56.
Unii au nevoie de tot felul de icoane, de ce nu făcătoare de minuni, şi veşnic vergina Marie cîntată prin colinde este una dintre aceste icoane (1Cor.1.22).
Mai întîi să notăm că însuşi Domnul care şi-a lăsat mama biologică în grija apostolului Ioan, o numeşte în diferite ocazii femeie şi nu fecioară, iar ca fiu pe de-o parte şi ca susţinător al adevărului pe de alta, nu şi-ar fi permis (Ioan 2.4; 19.26,27). Chiar îngerul Gavril (Gabriel, dacă vreţi!), înainte de a primi acordul ei, deci pe cînd era fecioară şi neînsărcinată încă, o numeşte femeie, sau dacă vreţi viitoare femeie prin faptul că i s-a acordat cinstea de a naşte un fiu, Fiul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfînt: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!“ (Luc.1.28,34,35,38). Şi nu a existat nici un protest pentru că Dumnezeu însuşi o numeşte femeie! Oare de ce ni se pare nouă tot timpul că sîntem mai deştepţi, mai cu moţ, pentru a ne dovedi ori poate doar afişa credinţa? Răspunsul nu poate fi decît ignoranţa, dar şi ignoranţa se cultivă! Şi încă „la greu“, căci ce se poate dobîndi, afişa şi accepta mai uşor! Pelerini, îmbulzeală, cozi imense, la pupat de icoane şi moaşte, ca expresie a credinţei, a acestui fel de credinţă, dar nimeni nu se îmbulzeşte să citească şi astfel să cunoască Cuvîntul lui Dumnezeu şi să facă coadă la fapte potrivite Cuvîntului Său! Prezenţa în biserici este şi ea pe acelaşi plan al credinţei de faţadă, adică de ochii lumii, ca şi cum Dumnezeu nu ar avea ochi.
În ziua Cincizecimii printre ucenicii Domnului se numărau Maria, mama lui Isus, şi fraţii Lui (Fapt.1.14: trimitere la Matei 13.55!; Fapt.2.1–4). Am dat deja trimiterile cu privire la fraţii şi surorile Lui, cînd am vorbit despre Iacov şi Iuda (Mat.13.55,56; Marc.6.3; Ioan 7.1–10; 1Cor.9.5: trimiteri la Matei 13.55; Marcu 6.3 şi la Galateni 1.19 de unde se fac iar trimiteri la Matei şi Marcu!).
De ce se roagă unii Maicii Domnului? Pur şi simplu nu înţeleg două lucruri. Există un Singur Mijlocitor între Dumnezeu şi om, Domnul Isus, mijlocitorul noului legămînt, iar Maria oricum nu este încă vie, ci va fi abia la prima înviere împreună cu ceilalţi (1Tim.2.5–7). Rugăciunile se adresează exclusiv Tatălui, prin Isus Cristos, Fiul (Mat.6.6,9; Rom.10.1). Un al treilea lucru care ar trebui înţeles dar mai ales acceptat, ar fi responsabilitatea individuală a fiecărei persoane, despre care am vorbit chiar de la început, prin asumarea credinţei şi speranţei de viaţă eternă, participînd direct, nemijlocit, printr-o implicare totală. Nimeni nu se poate ascunde în spatele nimănui, aşa cum este practica obişnuită, şi venerarea printre alţii a Mariei este un exemplu elocvent în acest sens: dacă o venerăm pe Maria nu putem să nu fim bine văzuţi pentru asta, indiferent ce ne mai permitem să facem, nu-i aşa? Ne rugăm la sfîntă, sfînta se roagă pentru noi la Fiul, Fiul la Tatăl, lanţul slăbiciunilor ca în lume, dar Împărăţia lui Dumnezeu nu este slăbiciune ci putere (1Cor.4.20; 2.4–6; 2Cor.4.7; 12.9,10; 13.3,4).
Ar fi totuşi cazul să ne întrebăm la ce ar fi fost de folos să fie chinuiţi Iosif şi Maria, ca soţ şi soţie, după naşterea Domnului, printr-o abstinenţă totală şi de lungă durată, ei nefiind nişte supraoameni ci oameni obişnuiţi (Judec.13.2-5,12–14). Ori poate nu se ştie că Domnul a avut nu doar o mamă pămînteană ci şi un tată care era soţul Mariei, descendent din Iuda şi regele David! Aşadar perioada sarcinii era importantă, iar ulterior ei nu au trăit separat unul de celălalt, ci au avut copii împreună, care erau desigur mai mici, în anumite împrejurări acordîndu-li-se mai multă atenţie decît Domnului (Mat.1.25,18–24; 19.9–12; Luc.2.41–48).
Şi cum ar putea o femeie să mai rămînă virgină după naşterea unui copil (Luc.2.21–24: remarcă trimiterile la Levitic 12!; Lev.12.1–8: remarcă trimiterile la Luca!)? Am auzit desigur explicaţii demne mai degrabă de emisiunea lui Ianţu „Copiii spun lucruri trăsnite“, cum ar fi că fraţii Domnului din Evanghelii, Fapte şi unele scrieri ale lui Pavel ar fi fost de fapt veri de-al doilea, sau că aşa îşi spuneau evreii între ei, cum se mai obişnuieşte şi pe la noi, frate. Totuşi Biblia vorbeşte doar despre o concepere (zămislire) miraculoasă şi o păstrare a distanţei între Iosif şi Maria numai pe timpul sarcinii, nu şi despre o naştere miraculoasă, aşa cum se poate vedea din trimiterile de mai sus, sau nu „mai miraculoasă“ decît orice naştere normală, care este un miracol ca şi transformările prin care trec partenerii deveniţi părinţi, copiii fiind un dar de la Dumnezeu!
Maria şi Iosif au fost nişte oameni normali, care după naşterea Domnului au trăit o viaţă normală şi au avut copii, băieţi şi fete (Mat.1.24,25. Interesant că Biblia GBV, fie a împrumutat expresia a cunoscut-o, fie traducătorii sînt mai pretenţioşi: Gen.4.1,17*). Preoţii au nevoie de mituri şi minuni atunci cînd vorbesc despre sfinţenie, motiv pentru care tinerelor fete care vor deveni femei, le este greu să urmeze exemplul Mariei rămînînd virgine pînă la căsătorie şi apoi credincioase toată viaţa soţului ales. Iată un alt rău pe care îl fac aceşti părinţi spirituali sau duhovnici, cum le place să se numească (Mat.23.9,10). Modele imposibil de urmat pentru că sînt sfinte, iar o fată sau o femeie normală nu poate îndeplini acest deziderat, aşa încît se limitează la a se ruga la Sfîntă sau la o icoană care o reprezintă (1Pet.3.5,6; Isa.44.16,17,19).
De aici copii crescuţi fără valori morale care sînt în primul rînd valori spirituale, atît băieţi cît şi fete, cărora nu le pasă decît de ei, dar le pasă într-un stil păgubos chiar pentru ei, calea binelui fiindu-le una empirică, fără baza solidă a educaţiei şi a unui sistem de valori bine conştientizate, legate de o Sursă în afara oricărei suspiciuni (2Tim.3.1–5). Încercăm, vedem cum iese! Dar cînd iese rău, suferinţa şi frustrarea la ce dau naştere? Şi chiar dacă pare bine un timp, rămîne oare trainic acel bine?
Pentru un israelit spiritual, fie chiar şi în devenire, ar fi suficient ceea ce am comentat pînă aici, însă prea sînt numeroşi oamenii care cred cu prea multă uşurinţă aberaţiile susţinute de preoţi, motiv pentru care doresc să detaliez.
Maria a fost pentru Domnul ceea ce numim azi mamă-purtătoare de sarcină, o sarcină miraculoasă care nu era concepută natural împreună cu un partener, ea fiind indiscutabil virgină, cum a şi rămas fizic pînă în momentul naşterii Domnului în Betleem. Doar sarcina a fost miraculoasă prin lucrarea Duhului Sfînt, iar copilul pe care urma să-L nască Maria absolut natural, nu în chip miraculos, a fost numit Sfînt şi Fiul lui Dumnezeu înainte de concepere (Luc.1.35; Mat.1.18,20).
Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu, nu cuvîntul oamenilor, nu vorbeşte despre o naştere miraculoasă, ci despre o naştere absolut obişnuită, firească, naturală (Mat.2.1; Luc.2.6,7). Mai mult, după Lege, Maria a fost necurată timp de patruzeci de zile exceptînd ziua a opta, ziua tăierii împrejur, apoi s-a prezentat la Templu să aducă jertfă pentru arderea de tot şi pentru ispăşire (Luc.2.22–24; Lev.12.1–4,6–8). Abia după aceea s-a cunoscut* cu Iosif ca soţ şi soţie, pierzîndu-şi nu doar mecanic virginitatea ca la naştere, şi au avut evident copii, băieţi şi fete (Mat.1.25; Luc.1.34; Ioan 7.1–10; Mat.13.55,56; Gal.1.18,19; Fapt.1.14).
Orice comentariu contradictoriu în legătură cu naşterea Domnului sau inexistenţa surorilor şi fraţilor Săi, pentru a susţine teza virginităţii perpetue a Mariei, şi n-am auzit puţine, contrazice Cuvîntul lui Dumnezeu, nu cuvîntul oamenilor, şi dă naştere la o serie întreagă de inadvertenţe. Cuvîntul lui Dumnezeu spune fără urmă de îndoială sau posibilitate de interpretare că Domnul, pe pămînt, a fost echivalentul lui Adam cel de dinainte de a păcătui, o jertfă perfectă ce nu a păcătuit, deşi a fost ispitit la fel ca oricare alt om, şi la fel ca oricare alt om a suferit de sete, foame, şi orice altceva mai simte un om oarecare precum frigul sau arşiţa, oboseala, ori altele asemenea, chiar tristeţea chinuitoare în aşteptarea morţii (1Cor.15.21,22,45; Evr.4.15; 2.14,15; Isa.53; Ioan 4.6,7; Marc.11.12; Mat.26.37–39).
În timpul sarcinii s-a creat natural acea relaţie intimă mamă fiu, căci virginitatea Mariei avea ca unic scop doar conservarea sfinţeniei fătului pînă la naştere, necunoaşterea emoţiilor unor anume trăiri ale mamei, nu o răceală distantă între Isus şi Maria. Desigur Adam a fost creat direct adult, fiind primul om, însă Isus, al doilea Adam, trebuia să se nască din femeie prin lucrarea aceluiaşi Duh, ca descendent al lui David, descendent al lui Iuda, conform profeţiilor (Mat.2.4–6; Mica 5.2; Ioan 7.42).
Cui şi la ce ar putea servi perpetuarea virginităţii Mariei, care nu poate fi în nici un caz veşnică, fiind doar o caracteristică a unui trup de carne care înevitabil a cunoscut moartea? Celelalte femei cărora nu li se păstrează o astfel de caracteristică, au dobîndit cumva un grad de sfinţenie inferior?
Şi ar mai fi o întrebare de maximă generalitate! Dacă EVANGHELIA este atît de tainică, de mistică, de nepătruns, ca şi cum n-ar fi adresată oamenilor, de ce mai umblă domnii popi cu explicaţii interminabile şi ce explică de fapt?
Credinţa este oricum suficient stimulată deja prin acea parte rămasă în mister, minimală totuşi, inutil de a fi extinsă şi amplificată artificial, şi care nu intră în sfera limitată a percepţiei umane, sau poate că mai degrabă nu intră încă (Evr.11.1–3; Ioan 3.12,13; 1Cor.13.8–12; 1Ioan 3.1–3). Tatăl Ceresc a avut cu Adam o relaţie directă, nu una mistică, iar „poarta misticismului“ a deschis-o Satan pentru neamul omenesc. Dumnezeu însă va pune capăt misticismului.
Cuvîntul lui Dumnezeu ne îndeamnă să răscumpărăm vremea, şi acest lucru se poate face eficient dacă punem la suflet cuvintele Domnului adresate cărturarilor şi fariseilor—pentru că iniţial toţi sîntem o apă şi un pămînt, orbi şi robi ai păcatului—care ne îndeamnă să spălăm partea dinăuntru a paharului pentru ca şi cea de afară să fie curată (1Tes.5.21; Efes.5.10,11,16,17; Colos.4.5; Mat.23.26). Aşadar pentru toate problemele pe care le avem există o singură soluţie! Dacă însă, conform tiparului un nebun aruncă o piatră-n baltă şi zece cuminţi nu pot s-o scoată, încercăm să găsim cîte o soluţie pentru fiecare problemă pe care o avem în viaţa de acum, nu vom face altceva decît să acordăm timp Satanei în detrimentul timpului nostru, ceea ce numai lui ar trebui să-i convină, nu şi nouă (1Cor.15.16–20,22).
Rugăciuni la sfinţi, Maica Domnului, icoane! Pe cînd colindul Maica noastră care eşti în ceruri (Fapt.14.11–18; Mat.6.5–10; 4.10; Ioan 17.1–26; Mat.23.8–10)?
*Şi Adam a cunoscut-o pe soţia sa, Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain [Căpătat]. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!“
*Şi Cain a cunoscut-o pe soţia sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. […] Back
© since 2010, Aurel Becheru.
NEXT PAGE PREVIOUS PAGE