SWITCH 

HOMOSEXUALII ÎNGĂDUIŢI?

Rom.1.22,24–32; Isa.3.9; Lev.18.22–24; 1Reg.15.12; 2Reg.23.7.

Homosexualii, lesbienele, bisexualii şi alte soiuri de ciudaţi cu tot felul de vicii în raport cu un comportament sexual normal, se consideră DISCRIMINAŢI în societăţile care încă se opun, corect, cererilor acestora de legalizare a legăturilor lor vicioase, şi ACCEPTării rătăcirii care îi animă ca şi cum ar fi normală, de restul celor care în mod natural simt repulsie faţă de persoanele care au şi vor să şi impună astfel de vicii, făcînd presiuni asupra autorităţilor şi societăţii, sprijiniţi din afara graniţelor de statele în care astfel de căsătorii sînt deja legalizate.

Să mă ierte Dumnezeu că întreb ca tîmpitul, cine pe cine DISCRIMINEAZĂ, noi pe ei sau ei pe noi? Şi de ce nu ACCEPTă ei N O R M A L I T A T E A, sau mai în ton cu muzica, de ce o discriminează?

Aşa-zisa democraţie în numele căreia sînt cerute cu insistenţă astfel de drepturi democratice pentru minorităţile sexuale, funcţionează într-un mod foarte ciudat, punînd pe invers democraţia însăşi.

Desigur un principiu ascuns, principiul de sub saltea, atestă că, în democraţie cei puţini cu mulţi bani sub saltea fac adeseori dacă nu întotdeauna legea. Cei ce avem doar saltele nu şi bani, să nu ne mirăm de astfel de derapaje ale democraţiei!

Totuşi, cît de sărac aş fi, cum aş putea accepta ca bărbat să ştiu că un poponar, bogat sau sărac, se poate uita liber şi legal la mine ca la o femeie? Şi chiar la altul, pentru că fiecare avem poate fraţi sau alte rude, prieteni, şi mai presus de orice copii sau nepoţi. Cum aş putea să privesc liniştit relaţia cu o femeie dacă într-o zi aş putea afla că are un gen de legătură amoroasă care m-ar scîrbi?

Dacă ei nu pot ACCEPTa normalul, de ce i-am lua noi de suflet ACCEPTînd anormalul?

Fiind majori şi vaccinaţi, cei ce nu vor să renunţe la viciul lor, ar trebui să-şi asume toate riscurile apucăturilor lor perverse, căsătoria între persoane de acelaşi sex fiind un nonsens (Gen.2.23,24; Mat.19.4–6).

Aşadar o astfel de căsătorie, chiar ACCEPTată de unii oameni, nu este acceptată de Dumnezeu.

ACCEPT este numele asociaţiei din România a acestor nefericiţi răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu, iar lider-a/ul lor spune că Isus a acceptat vameşii şi curvele (1Cor.6.9,10; 1Tim.1.8–10; Apoc.21.7,8; 22.14,15; 20.13–15). Şi mai spune încă multe alte lucruri, declanşînd atacuri verbale violente la adresa oamenilor normali sub masca perfidă a unui comportament paşnic, şi culmea, creştin, pe care nu le poate ascunde unor fini observatori a ieşirilor sale publice veninoase (Prov.17.7,15).

Păi să fim bine înţeleşi, Isus a acceptat vameşii şi curvele care s-au pocăit şi şi-au schimbat comportamentul, nu pe aceia care considerîndu-se discriminaţi au tupeul să ceară, chiar să impună, derogare şi acceptare (Ioan 5.14; Luc. 8.38,39; Ioan 8.10,11; 2Cor.2.6–11; 1Tim.1.8–10). Oricum între poponari şi curvele heterosexuale e o mare diferenţă, dar poate că lider-a/ul ACCEPT ştie mai bine dacă există vreo diferenţă între poponari şi curve, căci gura păcătosului ... Oricum, păcatele sînt iertate doar celor care se pocăiesc sincer şi nu se mai întorc la păcatul lor ci luptă cu sine să scape, oricare le-ar fi păcatul (Mat.5.27–30).

Aşa că băieţii, fetele, sau orice li se pare că sînt, ar trebui să se hotărască într-un fel şi să ne scutească de insistenţele lor de a-i accepta ca normali. Ori la bal, ori la spital, ori cu Dumnezeu, ori cu Satana (Mat.6.24). Creştinismul nu este o pălărie sub care să se cuibărească tot felul de ciudaţi în numele drepturilor şi libertăţilor democratice (Ioan 8.32,34,35).

În România atît bărbaţi cît şi femei s-au opus, pînă acum cu succes, legalizării celei mai vechi meserii din lume şi să acceptăm legalizarea homosexualităţii şi altor comportamente sexuale perverse? Atunci pentru ca balamucul să fie total, nu doar parţial, să legalizăm şi hoţia, tîlhăria, crima, criminalitatea organizată, terorismul şi orice alt tip de nelegiuire, ca să nu se mai simtă discriminaţi bieţii infractori şi să-şi poată face treburile liniştiţi şi la lumina zilei, ca orice om n o r m a l cu drepturi şi libertăţi democratice. Păi nu?

Aceşti debusolaţi care susţin că au doar o altă orientare sexuală, îşi exhibă public această aşa-zisă orientare prin aşa-numitele gay parades. Că aceste gay parades sînt imorale nu am nici o îndoială, sataniste chiar în propria lor opinie, subliniind legătura prin intermediul aşa-zisului număr al Satanei 666 (6.06.2006). Aceste parade subliniază caracterul de poziţie de forţă, paradele fiind în general demonstraţii militare, poziţie pe care se situează în negocierea acceptării lor de majoritatea oamenilor normali. Interesantă poziţie de a negocia şi a ne convinge de bunele şi paşnicele lor intenţii! De ce unii dintre ei poartă peruci, se fardează şi se îmbracă în haine femeieşti, cînd ar trebui să adopte un aspect exterior şi un port vestimentar specific unei alte orientări sexuale, care o fi aceea? Se vede treaba că nici ei nu ştiu bine ce sînt, iar fantezia orientării le lipseşte total, dovedindu-se doar limitaţi şi ridicoli.

Personal nu ştiu ca vreodată heterosexualii să fi ieşit în stradă să ceară tot felul de drepturi în numele orientării lor heterosexuale. Şi cred că nici nu se gîndesc la o asemenea bazaconie tocmai pentru că sînt n o r m a l i. Din toate punctele de vedere!

Spiritul lumii este paradoxal în multe privinţe, iar atitudinea zisă tolerantă faţă de homosexuali şi alte astfel de categorii, nu face excepţie. Americanii, de exemplu, pedepsesc hărţuirea [hetero]sexuală, o atitudine abuzivă, însă de obicei singulară şi discretă, în timp ce tolerează, ba chiar încurajează (scuzaţi, dar aşa sună româneşte!) atitudinea prin care homosexualii îi hărţuiesc pe heterosexuali prin tot felul de manifestări publice, prin care doresc să se impună.

Întrucît, tot în mod paradoxal, unii nu se pot ierta în mod real nici măcar pe ei înşişi, deşi vor să lase în mod ciudat această impresie, un subiect sensibil este cel al iertării creştine.

În calitate de creştini autentici avem datoria de a ierta necondiţionat şi implicit pe aceia care deşi nu cer nimănui iertare, nici chiar lui Dumnezeu prin pocăinţă, se iartă ei pe ei înşişi considerîndu-se nevinovaţi şi astfel liberi să-şi continue nevinovata cale a rătăcirii, chiar să o impună celor care nu o pot accepta?

Desigur NU!

Un creştin autentic va înţelege oricînd că e dator să ierte în anumite condiţii, şi nu pe oricine, aşa cum şi el a fost iertat de orice păcat pe care şi-l cunoaşte sau nu, atunci cînd s-a pocăit (Mat.18.11–18,21–27,28–33,34,35; 6.20–24; Gen.3.15: „Vrăjmăşie voi pune între […] sămînţa ta ⟨«Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru …», Ioan 8.44; Apoc.12.9⟩ şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul“; 1Cor.15.33,34, aceste din urmă două versete stabilind contextul, cadrul, general pentru orice situaţie particulară).

Aşadar va trebui să-i iertăm pe cei pe care şi Dumnezeu îi iartă pentru pocăinţa lor, în nici un caz pe cei care se declară ei înşişi nevinovaţi prin felul în care înţeleg ei Cuvîntul lui Dumnezeu, pe care desigur nu îl cunosc şi nu îl respectă. Şi doar în cazul în care îşi recunosc greşeala şi cer iertare, nu doar pentru că spun „trebuie să (mă) ierţi (în cazul de faţă citeşte accepţi), că aşa scrie în Biblie“ (Mat.4.6,7).

Tocmai în iertarea oricărui nou venit la pocăinţă constă iubirea vrăjmaşilor despre care vorbeşte Domnul în Matei 5.43–48, şi orice creştin autentic are această capacitate.

Cei care nu sînt dispuşi la pocăinţă ar trebui să înţeleagă şi singuri că se autocondamnă, întrucît chiar şi iertaţi de oameni nu vor fi iertaţi de Dumnezeu, iar ceilalţi ar trebui să înţeleagă că boala se ia uşor, dar vindecarea vine greu, dacă mai vine, fiind mai uşor să previi decît să tratezi (Iuda 22,23).

Iniţial această pagină se termina aici, însă au apărut „noutăţi“!

© since 2010, Aurel Becheru.         NEXT PAGE   PREVIOUS PAGE