CALCULATORUL, „UNEALTĂ A DIAVOLULUI“?!!
Sau ca s-o iau puţin în glumă: cine zice ăla e !!!
Nu doresc să insist mai mult decît este necesar asupra prilejului oferit de a aborda şi acest, promit, ultim subiect, indiferent ce enormităţi sau grozăvii voi mai auzi de acum înainte, întrucît importantă este finalitatea sau prinderea ideii şi nu discuţiile interminabile, în care se complac cei care nu prea au nimic de spus, discuţii prin care ceea ce se pierde sau se estompează este tocmai ideea.
Am prins din zbor această declaraţie pe care am pus-o în titlu, absolut buimăcitoare pentru mine, a uneia dintre cele mai apreciate cîntăreţe de muzică populară, cu o voce deosebit de puternică şi specială, un dar divin dublat şi de talent, pe care o ascult aproape de la începutul lansării carierei sale cu o deosebită plăcere, afinitate datorată rădăcinilor mele biologice. Asta îi spusese duhovnicul său despre calculator, dar ce altă unealtă a Diavolului în afară de om există, atît printre femei cît şi printre bărbaţi (Gen.3.4,6; 4.6–8; Ioan 13.2,27; 8.44)?
Dacă problema acelui duhovnic nu ar avea o încărcătură cît se poate de serioasă, ar trebui pur şi simplu să rîd cu gura pînă la urechi, acest gen de comportament de respingere faţă de tot felul de obiecte produse prin tehnologii moderne, era în timpul comunismului pus doar pe seama pocăiţilor, şi apăreau periodic tot felul de comentarii în media scrisă ori audiovizuală pentru a-i înjosi şi marginaliza. Pe atunci însă calculatoarele existente în dotarea centrelor de calcul nu erau personale şi puţină lume ştia de existenţa lor, inclusiv preoţii.
Cum ar putea un lucru neînsufleţit, fără conştiinţă, fără sentimente, fără voinţă proprie, să fie „unealta diavolului“? Cu un cuţit se poate tăia pîine, dar se poate ucide un om, tot aşa cu un topor, droguri, etc. Sînt aceste lucruri unelte ale diavolului, sau cei ce folosindu-le se lasă stăpîniţi de sentimente ucigaşe, ori tentaţii cărora nu sînt pregătiţi sau nu vor să le facă faţă?
Orice unealtă a fost creată iniţial cu intenţia de a fi de folos, şi nu puţine, dacă nu chiar toate, pentru a uşura munca şi a spori productivitatea, avîndu-se deci în vedere un scop bun, pozitiv, ceea ce nu exclude apriori o folosire ulterioară defectuoasă sau abuzivă (idee conţinută în Gen.1.31; 2.17, luate împreună). Aşa şi omul cînd a fost creat de Dumnezeu, nu a fost creat pentru a face rău. Dar atît uneltele cît şi oamenii se pot folosi şi în scopuri rele. Obiectele nu pot fi ispitite, dar oamenii cedînd ispitelor pot schimba întrebuinţarea corectă a obiectelor/uneltelor, sau se pot chiar folosi de alţi oameni (Iac.1.13–15; 4.1–4).
Înainte de a vorbi cu uşurinţă despre calculatoare, ar trebui mai întîi cunoscute, şi desigur cei ce le cunosc mai puţin le utilizează mai prost, sau pozează în cunoscători dacă le ţine trucul. Cît despre utilizare, fiecare îl foloseşte cum îl taie capul, iar dacă unii îl folosesc aşa cum îi taie capul lor de maimuţă evoluată, ceilalţi nu pot fi împiedicaţi să-l folosească în scopuri realmente utile.
În întreaga mea perioadă activă m-am ocupat de calculatoare şi electronică şi aş avea multe de spus, însă neputînd evita un minim de exprimări tehnice aş fi vrut să abordez subiectul într-o anexă la această mărturie. Am şi făcut acest lucru, însă citind ulterior cele scrise am realizat că deşi limbajul tehnic folosit era minimal, totuşi pentru unii ar fi fost prea greu să urmărească şi să înţeleagă, iar alţii s-ar putea declara nemulţumiţi de subţirimea informaţiei. Am însă la dispoziţie suficient timp pentru a lua o decizie dacă vei mai găsi sau nu după încheiere o anexă, al cărei scop ar fi să dea o orientare generală celor pentru care lucrurile par prea încurcate, neadresîndu-se practic celor care au deja o astfel de orientare, ori sînt chiar avansaţi.
© since 2010, Aurel Becheru.
NEXT PAGE PREVIOUS PAGE