CUVÂNT ÎNAINTE
Luc.22.31,32; Dan.2.44,45; 12.4; Apoc.14.6-13; Hab.2.3,13,14.
STOP:. Nu „arde“ etapele! Acest cuvânt face parte din mărturisirea prezentă, şi vă va ajuta să înţelegeţi mai bine şi mai repede ceea ce veţi citi în capitolele următoare. Este vorba de un stil deosebit de stilul de începător, acela care în prima mărturie voia să încurajeze pe orice începător să pornească la drum. Acest stil va fi descris amănunţit şi se vor trata orice alte subiecte pe care atunci când le veţi întâlni aici să nu vă bateţi capul cu ele, ci să ştiţi dinainte despre ce este vorba pentru a vă putea concentra pe înţelegerea conţinutului spiritual.
Mai întâi despre stil! Majoritatea celor pe care i-a interesat prima mărturie sunt parţial familiarizaţi cu modul meu de expunere, dar nu ştiu prea multe despre… „laboratorul“ în care apar mai întâi descoperirile, apoi pe măsură ce se acumulează, apare şi conştienţa că ele nu pot fi ţinute la secret doar pentru cel care le primeşte, şi astfel apare ideea unei noi mărturisiri, dar şi a unui alt mod de abordare, abordare de pe noua poziţie, diferită de cea de… începător. Cum se numeşte această nouă poziţie veţi afla parcurgând mărturisirea prezentă, şi veţi mai afla şi forţa acestor descoperiri, atent exprimate, care pur şi simplu… spulberă. Ce anume spulberă, veţi afla la timpul oportun, pe lângă multe alte facilităţi, menite să evidenţieze legătura indestructibilă dintre scrierile adunate sub numele, aş zice nu doar neinspirat ci şi deplasat, de Vechiul Testament, cu cele adunate sub şi mai neinspiratul şi deplasatul nume de Noul Testament. Cum ar fi atât corect cât şi inspirat veţi afla amănunţit, însă aici vă dau un indiciu(Luc.24.25-27,32,44-49; Isa.11.9,10; Ier.31.31-37; Dan.2.44,45; 9.23-27; Mat.26.27,28).
Observaţi că, pe lângă comentariu am utilizat şi o ilustrare, un argument scriptural, făcând apel la fragmente atent alese, să le zicem… decupate din textul Bibliei! Este modul meu obişnuit de argumentare a oricărui comentariu pe care-l fac, pentru a se putea înţelege atât ce spun, cât şi ce anume am în vedere. Şi nu îmi este propriu, iar astfel de argumentări abundă în toate scrierile zis nou-testamentare (Mat12.39,40; 15.6-9; 11.11-15). Unul dintre evangheliştii proeminenţi, anterior I-a fost chiar adversar Domnului Isus, dar cu câtă forţă L-a mărturisit apoi (Gal.4.19-24-27-31; 5.1; Evr.3.1-19). Un alt ucenic al Domnului, absolut deosebit, care nici măcar nu L-a cunoscut direct pe Domnul, dar care a fost unul dintre apropiaţii lui Pavel, medicul… aş zice eu de… suflete, şi cercetător atent al fenomenului de evanghelizare, a fost foarte productiv în cele două rapoarte care ne-au rămas de la el, şi care întregesc foarte bine cotextul general. Citatele biblice, numite şi trimiteri sau referinţe, de regulă plasate între paranteze rotunde la sfârşitul unei fraze, însă nu doar aşa, în funcţie de contextul urmărit, pornesc de la unul singur, dar pot fi şi numeroase, scurte sau extinse, după caz, după cât de mult vrei să lărgeşti panorama/orizontul, pentru ca ideea să poată prinde un contur cât mai clar. Orice sursă externă luată ca referinţă şi orice duh străin, duc la blocaje, la haos, la neînţelegere sau înţelegeri greşite numite şi „interpretări“ întrucât nu sunt altceva decât păreri personale, iar părerile sunt multe şi mărunte. Descoperirea şi înţelegerea sunt sâmburele adevărului (Mat.11.25-27-30; 13.1-8-23…43). Cele trei puncte de suspensie înseamnă, atât aici cât şi în altă parte, că în contextul imediat, nu este necesară şi citirea celorlalte versete intermediare. Dar nici interzisă nu este, pentru cine doreşte mai mult.
Acum să le luăm pe rând, mai întâi Biblia, apoi argumentările pe baza textului biblic a afirmaţiilor făcute în orice comentariu mărturisitor, şi veţi vedea cât de frumos se leagă. Dacă n-aţi văzut deja, dar chiar şi aşa merită să citiţi mai departe prezentarea!
V-aţi întrebat vreodată ce este Biblia, dincolo de faptul că este Cuvântul lui Dumnezeu (Ier.23.20-40)? Evident că nu ştiu ce veţi răspunde fiecare, însă acest aspect îl vom clarifica împreună. În cercetarea fundamentală, în economie şi mai cu seamă în Tehnologia Informaţiei şi Comunicării (IT&C), vorbim în general despre date şi informaţii. În care dintre cele două categorii am putea încadra conţinutul Bibliei? Greu de spus, nu? Sigur că unele pasaje au constituit cândva informaţii, fragmente din viaţa reală a unor persoane reale, care au trăit, printre altele, şi evenimentele selectate din viaţa lor pentru a fi consemnate în textul biblic.
Totuşi un text scris nu poate vorbi ulterior celor vii la un moment dat, aşa cum ar vorbi acele persoane dacă ar fi încă în viaţă, şi faţă în faţă cu cei vii! Astfel, calitatea de informaţie devenită text scris, „îmbracă“ o nouă formă de expresie, aceea de… dată. Biblia este astfel o colecţie sau o bază de date disponibilă pentru… informare, aşadar un tezaur de informaţii care pot fi, în anumite condiţii, reconstituite. Condiţii simple, dar nu la îndemâna oricui de a fi îndeplinite, aşa cum o arată „realitatea din teren“, sau şi altfel spus „materialul clientului“.
În viaţă, prea puţine persoane sunt ori au fost capabile să înveţe prin observaţii proprii în copilărie… să citească, apoi să dea iama printre cărţile adulţilor şi să înveţe ca… autodidacţi, înainte de a ajunge elevi în învăţământul organizat. Apoi societatea pune la dispoziţie nu doar cărţi şi un mod organizat de a învăţa din ele, ci şi… dascăli sau învăţători/profesori, adică oameni vii cu care elevii pot avea o relaţie de… comunicare directă pentru a fi ajutaţi să-şi însuşească din cărţi, într-un ritm cât mai rapid, orice informaţie la care pot avea acces, potrivit vârstei şi nivelului de pregătire dobândit anterior. Asta la modul foarte general, pentru că alte amănunte nu ne interesează aici.
Ce ne facem însă cu Biblia? Cine face oficiul de… comunicare directă şi apreciere/evaluare, sau în limbaj specific spiritual, Cine ne… descoperă informaţia din spatele datelor, Bibliile nefiind cărţi… vorbitoare, şi nici nu pot aprecia în ce măsură ne-am însuşit ceea ce ni s-a comunicat în timpul lecturii (Deut.29.29; 30.11-20; Rom.16.25-27; 10.1_9…21; Mat.23.1-8_12,13)? Informaţia se transmite întotdeauna de le viu la viu, altfel orice scriere ajunge literă moartă din care lipseşte tocmai informaţia iniţială, viaţa care pulsează. Aşadar, pe lângă materialul brut, Baza de date culese la cald, dar care între timp s-au… răcit, avem şi un ajutor suplimentar, ajutor care este foarte complex, şi cu care veţi face cunoştinţă pe îndelete. Înainte de a descrie simbolistica ceva mai elaborată la care am făcut apel până acum pentru a ilustra anumite aspecte pe care am vrut să le accentuez, ori dimpotrivă, într-o primă fază am să vă spun o poveste adevărată din propria mea copilărie, poveste pe care mi-am amintit-o constatând marea diversitate a poveştilor care se pot dezvălui sub ochii şi sufletul fascinate de conţinutul foarte divers şi atrăgător al acestor poveşti, care parcă nu se mai termină, ca şi cum deschizând mereu Biblia, parcă citeşti de fiecare dată… altă Carte, care îţi dezvăluie alte şi alte poveşti, care de care mai minunate.
Existau în vremea copilăriei mele nişte jucării pentru copii numite caleidoscop, jucării pe cît de simple pe atât de fascinante, şi nu ştiu dacă la ora actuală mai face cineva aşa ceva. Erau de forma unor prisme triunghiulare cam de lungimea unui creion, dar nu tot aşa de subţiri, având ceva în ele care produceau un zgomot perceptibil ori de câte ori erau mişcate, şi mai ales învârtite, te puteai uita în interiorul prismei pe la unul din capete spre celălalt capăt. Ce puteai vedea în interior era o adevărată feerie de forme şi culori, care n-am avut senzaţia că s-ar fi repetat vreodată. Erau mereu altele şi altele la cea mai mică mişcare, fie şi involuntară. Eu le-am asemănat cu nişte flori foarte frumoase, divers colorate, şi dacă-mi aduc bine aminte, chiar şi dimensiunile erau diferite. Unele erau atât de frumoase încât îmi părea rău că nu puteam păstra acele forme, ori reveni la ele. Apăreau mereu altele. Aceste caleidoscoape erau accesibile şi celor mai săraci copii, se găseau mai cu seamă la târgurile anuale de moşi, aşa că m-a împins curiozitatea să văd ce-i în interiorul prismelor. Surpriza a fost pe cât de mare pe atât de dezamăgitoare.
Laturile prismei erau trei oglinzi longitudinale egale, aşezate toate cu partea reflectorizantă spre interior, iar pe fundul prismei astfel construite… cam vreo 15 ciobuleţe de sticlă spartă, divers colorată, care se aşezau oricum pe fundul prismei, reflectându-se pe straturile argintate ale celor trei oglinzi. Vă imaginaţi că acele ciobuleţe se poziţionau mereu altfel şi la altă distanţă de fiecare din cele trei oglinzi, pereţii prismei, iar imaginile dintr-o oglindă se reflectau în celelalte două, şi tot aşa. Aşa apăreau acele minunăţii de forme şi culori fascinante, care-mi încântau unele din clipele copilăriei.
Iar acum la bătrâneţe, pardon, la… a doua copilărie, sunt la fel de încântat când pun mâna pe Biblie să citesc, pe cât eram de încântat să mă joc cu caleidoscopul când eram copil. Iar încântarea vine din aceleaşi „ciobuleţe“ şi „oglinzi“, oricât de diverse ar fi poveştile, dar şi foarte puţin diferite ca substrat, fiind privite prin aceeaşi „prismă“, cu aceeaşi optică, optica Adevărului Divin, întrucât oamenii au prea multe „adevăruri“ şi prea antagoniste unele cu altele, dacă le priveşti atent, toate răsuflate după scurt timp, şi fie reluate periodic după un ritual anual în sunet de clopote şi toace, fie înlocuite după scurt timp cu alte „adevăruri“ aparent noi/proaspete, în scopul de a le acoperi pe cele vechi, dovedite ca minciuni, aşadar aşezate pe acelaşi vechi substrat, fiecare în funcţie de categoria din care fac parte. Ambele categorii deocamdată colaborează! Deocamdată.
Feeria poveştilor pe care le trăiesc este tot atât de diversă şi de fascinantă! Iar multe din poveştile pe care le trăiesc eu, le vom trăi împreună prin această mărturisire, decupând date şi construind informaţie. Acest lucru îl vom face ilustrâd comentariile cu argumente biblice, aşa cum am făcut deja anterior. Cine nu este familiarizat/ă cu modul în care se citează anumite pasaje din textul biblic prin intermediul trimiterilor, se poate informa din mărturia precedentă, în capitolul dedicat intitulat „Trimiterile“, pe care îl va găsi aici, întrucât cu mici excepţii, aproape toate paginile mărturiei lansată în octombrie 2011 se află disponibile şi aici. Vor fi şi alte modificări minore, dar nu vreau să le expun aici, în special la bara de legături, care doresc să fie ceva mai aerisită.
Modul de argumentare sau de… ilustrare a argumentării nu este esenţial diferit de cel utilizat în mărturia precedentă, şi prin acest mod de ilustrare a comentariilor prin citate grupate şi un context atent ales, am decis să prind/capturez acele poveşti sinonime efemerelor „flori“ din caleidoscopul copilăriei, pentru ca aceste minunate şi fascinante poveşti pe care le trăiesc să nu se piardă, ci să rămână aşa cum le-am văzut, le-am simţit, le-am trăit şi vi le împărtăşesc întocmai. Voi asemăna grupările de citate cu nişte machete grafice digitale (layouts), şi fiecare trimitere individuală cu un strat al machetei (layer), sau dacă este singur, cu macheta însăşi (layout). Acestea fiind zise despre Baza de date şi machetele grafice ilustrative, cu unul sau mai multe straturi, se poate porni la depănarea/derularea/prezentarea minunatelor poveşti biblice pentru… copiii de orice vârstă, dornici să ştie/cunoască din Surse sigure (Gal.4.16-19…31; 5.1…; 1Pet.3.21; „icoană preînchipuitoare“; „icoană de vorbire“; 1Cor.10.1-7,11-13).
Ar mai fi şi alte lucruri de lămurit! Pot să apară în interiorul parantezelor rotunde cu trimiteri, care pot fi şi în interiorul frazelor, nu doar la sfîrşitul acestora, trimiteri de la una din trimiterile grupului, încadrate tot între paranteze rotunde, ba chiar şi comentarii dacă se impun. Totul are rolul de a face tabloul cât mai complet, cât mai clar. În general, versetele a căror evidenţiere se doreşte, apar cu font aldin/îngroşat, eventual combinat cu italic/cursiv. Cratima—eu nu spun nici minus, nici liniuţă de unire sau de despărţire, cum se mai obişnuieşte—pusă între două versete indicate, arată un interval citat în întregime, de la primul până la ultimul verset indicat, iar pentru intervalele evidenţiate aldin, între primul şi ultimul verset se intercalează o liniuţă de subliniere atunci când tot intervalul este evidenţiat, iar dacă versetele sunt doar alăturate, se despart prin virgulă. Versetele care schimbă capitolul se despart prin ; (punct şi virgulă), iar succesiunea de trei puncte (…), urmată sau nu de un ultim verset, indică un context care iniţial poate fi omis din lectură, dar poate fi abordat ulterior pentru o înţelegere mai bună. Când nu se indică şi un verset final după cele trei puncte, limita de interes va fi stabilită de fiecare, individual. Spre deosebire de trimiterile încadrate între paranteze rotunde, cele continuate după intercalarea unui slash (/), se vor citi înaite de a se continua lectura textului!
Cu tot ce am spus până acum, sper că v-aţi făcut o imagine atât despre modul de prezentare, cât şi despre singura Carte care adăposteşte acele minunate informaţii prin care se poate dobândi adevărata viaţă, viaţa veşnică, cea pregătită de Dumnezeu pentru cei realmente credincioşi şi statornici în credinţa lor (1Tim.6.12-19-21; 1Cor.15.12-19,20-29). În Eden atât Adam cât şi Eva erau ca Dumnezeu sub aspectul unei vieţi nesupusă morţii, şi complet liberi cu condiţia minimală a ascultării de glasul Celui care i-a creat, şi nu de… icoane/imagini false. Aveau însă şi toată libertatea alegerii, a deciziei unilaterale neîngrădite, ceea ce astăzi cei mai mulţi oameni n-o mai au, pierdută fiind încă de la început prin ascultarea de un glas străin de al lui Dumnezeu. Iar calea bătătorită a vorbelor amăgitoare a devenit din ce în ce şi mai bătătorită. Am decis alocarea unei pagini prezentării unui astfel de specific, nu de drag, ci pentru a demonstra cât de mult preţ se pune pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu doar ignorându-L în mare parte, ci şi cu intenţia vădită de a-L înlocui cu sumedenie de vorbe goale, sau dacă vreţi, supuse spiritului lumii, acelaşi spirit care a vorbit Evei prin… intermediar/icoană/şarpe, şi care nu acordă libertate, ci doar o înrobire în păcat (Gen.3.1(2.15-17),2-4,5; Evr.2.14,15-17,18; Ioan 8.30-32_36).
Tot azi (20.05.20, data din ciornă, cam un an în urmă, acum când transpun fiind 28.05.21, şi va trebui să vă obişnuiţi şi cu astfel de date!) am prins o ştire din Republica Moldova, unde popii ortodocşi ameninţă guvernanţii că nu vor mai fi pomeniţi în rugăciunile lor, ceea ce arată că popii înălţimilor au ajuns să pună stăpânire până şi pe… rugăciune, ca şi când ar avea… exclusivitate (Mat.5.6-8; Ioan 4.19-26). De ameninţare ce să mai zic (Ier.23.33-40)! Ortodoxie la… cuţite, cu… „tacâmuri“ luminate de la răsărit, pe rută moscovită. Cei ce au citit mărturia precedentă ştiu de ce le spun popii sau preoţii înălţimilor. Ceilalţi vor afla şi de aici, însă nu imediat.
Cred că ar trebui să vă mai spun şi altceva. Descoperirea şi inspiraţia nu sunt unul şi acelaşi lucru, chiar dacă ambele au aceeaşi susţinere şi acelaşi Izvor sau Sursă. Descoperirea este în primă instanţă un proces cu progres lent, dar şi un test/o probă în acelaşi timp, o probă de anduranţă a răbdării şi statorniciei în răbdare. La început te loveşti de o neânţelegere/neînţelegere—interesant mai arată după noua ortografie, ori nu prea cunosc eu toate regulile!—a mesajului din spatele cuvintelor, ca de un zid! Şi începi să-ţi pui întrebări, oare ce vrea să însemne asta sau cealaltă? Cât despre legături, nici măcar nu bănuieşti că ar putea exista. Va trece mult timp până vei putea înţelege legăturile şi armonia lor. Cât despre răspunsuri, dacă te grăbeşti să ţi le dai singur, sau şi mai rău, accepţi ca bune şi adevărate răspunsurile pe care alţii sunt foarte dispuşi să ţi le dea, chiar şi fără să-i întrebi, ba chiar caută să ţi le bage pe gât, ar trebui să te gândeşti puţin înainte la nişte zise din popor, precum „nu te duce cu sacul la pomul lăudat“, sau mai nou că „îţi dai cu stângu-n dreptu'“, ori că „te duci după fentă“. Răbdare, răbdare, răbdare, că şi Dumnezeu are răbdare cu noi, chiar dacă popii se bagă-n faţă. Dacă te încăpăţânezi să rămâi în „prostia“ ta, mereu „sărac cu duhu'“, cum le place unora să… interpreteze Cuvântul lui Dumnezeu, primeşti răspuns pe negândite şi uneori în împrejurări foarte ciudate, neavând Biblia în mână, şi deschisă acolo unde… arde, sau… doare. Pur şi simplu „îţi cade fisa“ şi-ţi vine tonul. S-a realizat legătura (Ps.127.1,2; Evr.3.1_12; 12.22_24)! Niciodată n-am avut impresia aşa ca în ultimul timp, că legătura deja s-a permanentizat, adică este tot timpul deschisă.
Sigur, nu-i de-ajuns o singură legătură de acest fel, dar atenţie, ai primit gratuit ceea ce fie căutai, fie te punea în nedumerire, ori te frământai neştiind ce să crezi şi cum să înţelegi ceea ce părea de neânţeles (sau neînţeles). Fără efort, doar cu răbdare (Mat.11.28-30). O fi chiar atât de greu să recunoşti că nu ştii ceva atunci când îţi este limpede că nu ştii? E adevărat că atunci când vrei să te dai ştiutor în faţa altora, e mult mai greu să recunoşti ulterior că n-a fost decât o părere personală, una greşită chiar. Aşa că nu-ţi rămâne decât să… te ţii tare pe poziţie. Ce înseamnă să fii sărac cu duhul, găsiţi şi în mărturia precedentă, şi în cea prezentă (Mat.5.3-20).
Cu timpul descoperirile se acumulează, „lumina“ spirituală creşte şi începi să te simţi din ce în ce mai sigur pe tine, şi mai dornic de a împărtăşi altora cunoştinţa acumulată. Cauţi o soluţie, o găseşti şi te pui pe treabă. Eu găsesc această soluţie de a aşterne în scris ceea ce am de spus, şi a prezenta public o mărturie cât mai multor oameni, soluţia cea mai eficientă! Consumul de timp este minim, acurateţea expunerii şi documentării, ca şi „audienţa“, maxim posibile!
Ei, şi acum intră în funcţiune şi… inspiraţia. Ştiu, la început când descoperirile nu erau la acelaşi nivel ca acum, îmi găseam mai greu cuvintele şi exprimările potrivite, ideile se conturau mai lent, suspiciunea nu lipsea nici ea, cum nici acum nu lipseşte şi verificările erau şi au rămas foarte atente şi amănunţite, apoi, ori de câte ori mă apucam de scris apăreau automat multe alte descoperiri noi, descoperiri pentru care procesul „puricării“ era reluat, în intenţia unei integrări cât mai coerente în firul narativ al expunerii. Ceea ce aş fi putut eventual uita, notam imediat pe bileţele. Chiar şi acum când m-am obişnuit, păstrez acest obicei pentru că-mi uşurează munca. Toată mărturia pe care o vei citi şi de aici înainte, a fost mai întâi scrisă pe hârtie, în special în cursul anului 2020, şi puţin anul acesta 2021. Acum scriu mult mai uşor, ideile se limpezesc mai repede, legăturile îmi apar mai uşor, ştiu şi cum să abordez subiectele pe care mi le propun spre realizare, ba chiar înainte de a mă aşeza la masa de scris, mă gândesc la ce ar trebui să scriu şi cum să scriu. E aşaaaa un fel de pregătire, de… încălzire. Da, dar când sunt la masă în faţa foii albe (aici mă refer la ciornă, dar e valabil şi la transpunerea în digital), eventual şi după lectura a ceea ce scrisesem anterior, pentru a vedea cum trebuie să reiau firul naraţiunii, mă trezesc scriind doar ce îmi trece exact atunci prin cap, nimic altceva sau altcumva, indiferent ce-am gândit înainte. E modul meu de a respecta clipa/prezentul, şi asta este doar o parte din inspiraţie.
Iar a doua se leagă de macheta ilustrativă! Nici nu ştiţi cât de mult ţin la o argumentare care să ilustreze ideea sau ideile expuse… mănuşă. Şi aici inspiraţia mă ajută, şi oricât de greu mi-ar fi, şi oricât de mult timp mi-ar lua, nu cedez până când nu găsesc toate argumentele căutate. Uneori le scriu pe bileţele, şi abia după ce le-am adunat pe toate le adaug la text. Rar, foarte rar, las loc liber scriind expresiile cheie vizate ale unor versete mai dificil de găsit, lăsând completarea pe mai târziu. Cam ăsta este la o privire generală… „laboratorul“ meu. Aşa lucrez eu, aşa îmi expun cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor.
Un alt aspect important care trebuie ştiut pentru a nu pune cititorul în derută, este că nu am scris capitolele/paginile web în ordinea în care vor apare public, şi care sunt aranjate într-un fir narativ, conţinutul iniţial rămânând aproape neschimbat, cu excepţia unor eventuale retuşuri generate de scrierea în grabă (pentru a putea transpune ideea de la gând la cuvântul scris), sub stare de oboseală, ori cu exprimări ceva mai… bolovănoase. Toate acestea vor fi retuşate întrucât prima impresie la citirea textului rămâne cea… artistică, cea care atrage cititorul la o nouă lectură cu plăcere, sau… dimpotrivă. Aşadar se vor observa în text nişte date calendaristice, sau expresii precum „stare de necesitate“, „stare de alertă“ sau ştiri precum cea din Republica Moldova, care par a se potrivi ca nuca-n perete, dar care au fost culese „la cald“ şi poate că rămân inserate. Nu vă cramponaţi de ele, firul narativ al mărturiei este aspectul principal, şi va fi respectat pentru a-şi atinge ţinta.
S-ar putea să mai apară o problemă, pe care dacă nu o voi putea rezolva altfel, voi mai include nişte text aici.
Cam asta ar fi, şi acum sănătate şi succes la răsucit… „Caleidoscopul“ pe oricare parte, pentru a putea vedea cât mai mult din ceea ce vrea Dumnezeu să ne arate. Doamne-ajută şi binecuvântează!
29.05.2021.