ALEGEREA
Luc.22.31,32; Dan.2.44,45; 12.4; Apoc.14.6-13; Hab.2.3,13,14.
DE la alegerea Evei încoace, secondată de Adam, orice alegere a omului este greşită prin moştenirea păcatului atât pe cale biologică cât şi pe cale spiritual-culturală, păcat care duce la moartea pe care o numim adamică/moartea trupului/moartea întâi (cu perspectiva învierii). Semnificaţia cuvântului Adam este aceea de Om, iar Om-ul a făcut în Eden o alegere greşită, dar a făcut-o din iubire pentru „jumătatea“ lui (Gen.2.18,22,23). Motiv pentru care, tot din iubire pentru OM, dar şi pentru a-Şi respecta propriul Cuvânt, propria binecuvântare anterioară, Dumnezeul vieţii a permis naşterea de urmaşi biologici cu perspectiva redobândirii vieţii eterne (Gen.1.27,28; Num.23.19,20; Gen.3.15; Rom.16.20; Apoc.12.9). Dacă cei doi n-ar fi păcătuit prin neascultare, doar Satan/Şarpele ar fi fost condamnat la moarte, iar Adam şi Eva împreună cu urmaşii lor biologici ar fi trăit etern o viaţă adevărată, despre care noi încă nu ştim prea multe, dar ştim că este posibilă prin ascultare, ascultare care ne garantează o libertate de acţiune atât cât permite Dumnezeu, dependenţi de El fiind în totalitate şi tot timpul (1Tim.2.14,15; Rom.6.16; 1Cor.17-19-23; 1Tim.6.18,19-21). Despre ascultare şi neascultare, libertate şi independenţă, smerenie şi umilinţă, prooroci mincinoşi şi ce-i aşteaptă, vom vorbi ulterior mai detaliat!
Ceea ce nu înţeleg mulţi, şi mă refer la cei cu pretenţii, este că primul şi cel mai de căpătâi verset al EVANGHELIEI este Geneza 3.15 (Rom.1.1,2,3_5-7). Despre EVANGHELIE, alegerea corectă, adevărata viaţă, intrarea pe portiţa strâmtă şi parcurgerea căii înguste până la capăt, vom mai discuta în cele ce urmează, şi nu numai, întrucât oamenii continuă să facă multe alegeri greşite, având această predispoziţie prin starea spirituală coruptă moştenită, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu fiind în general şi mai tot timpul ignorată sau respinsă/nesocotită/neluată în seamă (Mat.7.13,14; Apoc.2.10,11; Rom.1.18-25; Gen.4.1-11; Iac.1.12-20). Spre deosebire de „interpreţi“ sau „părerologi“, care nu înţeleg că doar prin ei înşişi nu este posibil să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu, cel care aşteaptă răbdător răspuns la orice întrebare/nelămurire are cu privire la sens/ la semnificaţie/ la context chiar, lovindu-se mereu ca de un zid, zid care uneori dispare ca şi cum nici n-ar fi fost, iar răspunsul vine prompt, este cel care vede calea şi o simte, chiar dacă încă nu prea ştie unde-i portiţa, nici unde-l va duce efectiv calea, ori până unde trebuie să meargă, acela prinde încredere că se poate, că Cineva îi răspunde, şi se naşte în el pas cu pas, răspuns cu răspuns, speranţa că este pe un drum bun, şi că trebuie să-l continuie. Ar putea să pară de necrezut, dar portiţa poate că am intuit-o cumva, dar foarte, foarte târziu am văzut-o clar, foarte clar. Despre asta însă ceva mai târziu! Cei grăbiţi, care se ocupă de teologie, n-au cum să înţeleagă că facultatea creştină, nu se face în câţiva ani, ci toată viaţa, şi habar n-ai dacă şi când o vei termina, sau ce vei face după. Dar nu asta este ceea ce contează, important este să fii „în Cărţi“, în Cărţile lui Dumnezeu (Apoc.2.10,11; 13.8-10).
Iar cei cu facultate şi slujbe căldicele gata pregătite… să mă scuze, dar sunt foarte pe dinafară, iar surogatele sărbătoreşti nu sunt de natură să lumineze spiritual pe nimeni, nici măcar cu „lumina de la Ierusalim“ pusă pe… lumânări. Nu ştiam eu când eram copil de ce i se aprindea o lumânare la cap unui om care trăgea să moară. Iată că m-am lămurit! Poate că de aceea sunt unii care aşteaptă să îmbătrânească, şi abia apoi să se pocăiască! Dar câte nu spun unii ca să nu moară… de plictiseală. Alţii mi-au prevestit că dacă nu rămân cu ei, voi slăbi spiritual, iar înainte de starea de urgenţă i-am văzut uneori păzind vreo două ore nişte stative pe care era expusă spiritualitatea în culori de la Brooklyn, pe care tocmai o pierdusem. Să ajungi un Martor mut, asta da spiritualitate, asta da libertate! Nici acum n-am văzut încă pe careva dispus să facă sportul ăsta. Cum dragilor, nici măcar aşa ca să puteţi da raportul la Societate, nu mai faceţi figuraţie? Ori au dat şi ăia faliment şi nu mai aveţi spiritualitate de expus. Dumnezeu ştie într-adevăr să facă surprize din cele mai încântătoare celor pe care-i iubeşte. Nu numai că n-am ajuns atât de rău cum mi s-a prevestit, poate chiar cum mi s-a dorit, ci dimpotrivă, nici singur n-am rămas pe cale, iar nivelul spiritual pe care l-am atins deja, este unul despre care nici prin cap nu mi-a trecut că l-aş putea atinge vreodată. Iar cei care mă vor lua ca ghid spiritual, vor constata pe parcursul expunerii că au făcut o alegere nu doar bună, ci chiar inspirată.
Spuneam anterior că oamenii mint întotdeauna pentru a obţine ceva de la cei pe care-i înşeală. Eu nu vreau decât să vă ofer ceea ce am dobândit deja, iar vouă probabil vă lipseşte. Şi asta fără a vă cere ceva în schimb pentru mine. Ceea ce deţin eu spiritual pentru a oferi nu are niciun echivalent valoric aici pe pământ! Şi chiar dacă ar avea, tot n-aş pretinde nimic, pentru că nici eu n-am plătit nimic pentru ceea ce am obţinut (Mat.10.5-8). De la mine nu numai că nu scade atunci când ofer şi altora, ci dimpotrivă creşte (Mat.13.8-12,13,23; Marc.4.20-22-24-29). Aşa am ajuns la nivelul de înţelegere la care am ajuns, pentru că n-am păstrat acel foarte puţin care mi-a fost descoperit la început, doar pentru mine. Cuvântul lui Dumnezeu pe care-L înţelegi şi-L împărtăşeşti şi altora, este ca sămânţa plantată în pământ care ajunge să rodească, aducând rod cu sămânţă în el. Aşa apare creşterea, dar şi răspândirea! Iar despre creştere chiar voi avea o observaţie foarte interesantă despre ziua a şaptea/ziua de odihnă (odihnă materială, nu spirituală) şi creştere (Evr.3.6-11; Dan.12.1,4).
Nu voi pune punct înainte de a vă face o recomandare, poate două.
Unii se grăbesc din obişnuinţă, însă graba strică treaba se spune, şi nu se spune rău. Eu obişnuiesc să spun că dau pe foc precum laptele, care pe cât de repede se umflă pe atât de repede dă pe foc, iar vasul rămâne aproape gol şi un miros persistent de afumat îţi… mută nasul. Latinii antici aveau şi ei o vorbă chibzuită, festína lente, grăbeşte-te încet, ceea ce vă şi recomand, ca şi revenirea ori de câte ori simţiţi nevoia asupra unui text, fie scurt fie lung, pentru că şi repetiţia este mama… înţelegerii, nu doar a învăţăturii, iar un lucru înţeles este mult mai uşor de reţinut/memorat, şi oricând disponibil ulterior. Cine-şi doreşte performanţă pe calea spirituală, să procedeze ca-n activitatea sportivă, unde antrenamentele fac diferenţa (1Cor.9.23-25). Antrenamentele dese, cheia marilor succese! Antrenaţi-vă pentru viaţă, aveţi toată libertatea de alegere la orice vârstă şi în orice condiţii. Eu care am început în comunism n-am avut condiţiile pe care le aveţi acum, şi totuşi s-a dovedit că am ales bine. Cine sunt cei ce se grăbesc, cum şi la ce, precum şi în ce situaţie au ajuns, veţi înţelege pe parcurs şi pe deplin. În plus, dacă vă veţi achiziţiona acea Biblie cu trimiteri pe care v-am recomandat-o, veţi constata treptat valoarea trimiterilor ai căror autori au rămas anonimi, dar care prin acele trimiteri arată munca depusă de ei pentru înţelegerea EVANGHELIEI, cât şi faptul că mărturia lor astfel înregistrată este în linii mari identică cu cea pe care o găsiţi aici, ceea ce înseamnă că au fost călăuziţi de acelaşi Duh, şi au rămas sub aceeaşi îndrumare (Ioan 17.1-26; Mat.11.27).
În rest, vă urez multă sănătate, şi dacă veţi face alegerea corectă, lectură plăcută şi binecuvântată de Dumnezeu, Tatăl nostru al tuturor. Doamne-ajută!
05.06.21.