Un an de cotitură istorică! Care din două?
Mat.24.14
Luc.22.31,32; Dan.2.44,45; 12.4; Apoc.14.6-13; Hab.2.3,13,14.
„1914-UN AN de cotitură în istorie“?: Mat.24.14! Vi se pare că există aici vreo… cotitură istorică (Mat.23.29-34,35-38,39; 24.1-14; Apoc.5.1-3_10)? Mie mi se pare că există doar o continuitate firească a împlinirii unor profeţii spuse şi scrise cu două milenii în urmă, dar nu toţi pot înţelege această continuitate, şi între noi fie vorba nici măcar nu-i interesează decât propria promovare, propria… imagine (2Tes.2.1-4-8,9-11-17 cu trimiteri foarte grăitoare care nu-mi aparţin dar care-mi confirmă mărturia cu privire la cele două fiare din Apocalips, capitolul 13: Apoc.13.11 etc; Dan.7.25; 11.36; Apoc.13.6; Deut.13.1; Mat.24.24; Apoc.13.13; 19.20). O imagine pe care aş numi-o mai degrabă un tablou aproape complet, dacă mai verificaţi şi alte trimiteri pe care eu le numesc retro, în special de la Mat.24.24! De ce a fost pentru Studenţii Bibliei redenumiţi Martori, 1914 un an de cotitură în istoria lumii, ne arată Martorii cu… dovezi culese din… lume, mai exact din presa vremii. Cum au ajuns Studenţii să-şi spună Martori, puteţi afla din mărturia precedentă!
Acum „argumentele“ lor: «Un popor care împlineşte profeţia». «Biblia a mai prezis şi că „în peroiada finală a zilelor“ oamenii tuturor naţiunilor se vor revărsa, figurat vorbind, „la muntele lui Iehova“, unde el îi „va instrui cu privire la căile sale“. Vorbind despre rezultatele unei asemenea instruiri, profeţia adaugă: „Va trebui ca ele să făurească din spadele lor brăzdare de plug şi din lăncile lor foarfece de grădină (…) nu vor mai învăţa războiul“ (Isaia 2:2-4). Atitudinea bine cunoscută a Martorilor lui Iehova faţă de război constituie în această privinţă o împlinire evidentă a acestei profeţii.» «Deja cu decenii înainte de această dată exista o organizaţie creştină ai cărei membri vorbeau de semnificaţia anului 1914. Iată ce se poate citi, de altfel, în World Magazine din 30 august 1914: „Înspăimântătorul război care a izbucnit în Europa împlineşte o extraordinară profeţie. Timp de un sfert de secol «Studenţii Internaţionali ai Bibliei» [Martorii lui Iehova] au proclamat lumii, prin glasul predicatorilor şi prin presă, că Ziua Mâniei, profeţită în Biblie, avea să se ivească în 1914. «Atenţie la 1914!» era strigătul a sute de evanghelizatori.“»
Sute, sute, dar… evanghelizatori şi încă şi… Internaţionali. Iată că World Magazine nu i-a numărat şi pe Internaţionali. Totuşi războiul a izbucnit în… Europa, nu la Sarajevo! Articolul apare în 30 august şi deja războiul european era unul „înspăimântător“ în America! Ce i-o fi înspăimântat atât de tare pe americani, şi de ce trebuia făcută atâta vâlvă despre „împlinirea unei extraordinare profeţii“ pretinsă de o grupare, la vremea aceea… minusculă, chiar şi internaţională fiind? De ce atenţie în America, de vreme ce războiul era în Europa? A fost ceva cam putred în America în privinţa asta! Într-o altă revistă pe care au văzut-o ochii mei, se prezenta un calcul pe baza căruia fusese dedus anul 1914, ba încă şi luna… octombrie! Dar în 30 august războiul european înspăimânta deja America, ori… spaima trebuia să cuprindă Europa? Ceea ce s-a cam întâmplat, iar America şi-a văzut liniştită de-ale ei. Oricum, am reuşit să înţeleg de ce Martorii erau urmăriţi de securitatea comunistă, ca posibili agenţi străini infiltraţi, şi sub „acoperire“ paşnică, la un ordin venit din afară, maybe from Brooklyn, ar fi putut pune mâna pe arme şi bagaje împotriva comuniştilor. Cam asta se vântura prin presa vremii, ba chiar un ziarist, Teodor Ardelean, a scris o carte intitulată „Fariseii lui Iehova“, dar s-a primit ordin dela cabinetul 1 să fie scoasă din librării, întrucât Ceaşcă nu recunoştea existenţa Martorilor în România, deşi la Brooklyn se ştia exact chiar şi numărul lor din rapoartele lunare ori cele de la Cină. Ceaşcă tot ceaşcă! Publicul la care trebuia să ajungă pentru a fi „montat“ împotriva Martorilor, nici n-a apucat s-o miroasă. Printre Martori însă vestea a circulat repede, iar curiozitatea a dus la achiziţionarea multor exemplare în cele trei zile.
A mai fost şi un film cu Mircea Diaconu, dar la vremea aia habar n-aveam eu cine putea fi… Iehova. Probabil că nici Diaconu deşi e fiu de popă ☺! Poate nici acum nu are. Oricum mi-a plăcut curajul lor de a-i înfrunta pe comunişti cu orice risc, şi riscuri au fost mari, deşi majoritatea erau femei. „Prietenia“ s-a rupt atunci când ei înşişi au început să facă pe securiştii cu mine, dar n-au avut nicio şansă să mă dea după evanghelia lor.
«Numeroasele evenimente care, de la 1914, împlinesc profeţiile Bibliei arată că foarte curând Regatul ceresc al lui Dumnezeu‚ va zdrobi toate aceste guverne şi le va pune capăt‘. În plus, Dumnezeu doreşte ca acest mesaj să fie larg proclamat, întrucât „semnul“ comportă acest element foarte important: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14). Mai multe milioane de Martori ai lui Iehova, care constituie o familie de fraţi în lumea întreagă, împlinesc astăzi această profeţie.» Toţi cei care au citit mărturia anterioară ştiu ce fel de evanghelie Mat.24.14 împlinesc ei şi cum (Mat.12.36,37; Isa.44.25,26). Cine pretinde că împlineşte vreo anume profeţie, şi încă a priori în mod programatic, nici măcar n-are noţiunea de profeţie. Nu poţi şti în general ce faci şi când faci, pentru că nici nu poţi să-ţi propui, e cu totul absurd, dar făcând şi văzând poţi ajunge în timp la un astfel de nivel de cunoştinţă care-ţi permite să înţelegi mai rapid o descoperire care ţi se face, însă eu ştiu prea multe despre Martori şi despre americani în general. Cam ştiu ce le poate pielea!
Sub săgeata cotită pe care tronează „1914 o cotitură în istorie“, în dreapta sus se poate citi „O dată cu primul război mondial a explodat realmente întreaga lume şi încă nu ştim de ce. (…) Existau aşteptări utopice. Exista pace şi securitate. Apoi totul a explodat. De atunci ne aflăm în stare de comă.“ — Dr. Walker Percy, American Medical News, 21 noiembrie 1977. Aşa e! Când te iei după gura lumii, chiar nu ştii de ce ori despre ce, dar tot te iei şi abia apoi vezi ce iese, ca-n Efes când cu răscoala argintarului Dimitrie (Fapt.19.23-40). Noi ăştia aşa cum suntem, grei de cap, săraci cu duhul, mai „citim“ şi printre rânduri, chiar şi când e vorba de un singur an… profetic. Voi lămuri totuşi de ce nu ştie lumea din care motiv a explodat în 1914, „bomba“ fiind confecţionată cu 55 de ani înainte, iar lumea ştie, chiar toată lumea ştie, dar nu înţelege, neavând o privire de ansamblu, ci fiecare se uită doar în propria proximitate/apropiere. Vorba răposatului al doilea soţ al mamei „înţeleg, da’ nu pricep“!
Putem presupune că acel grup de câteva sute de Studenţi s-a format măcar cu 10 ani înainte de-a începe să „proclame“ acel an de cotitură 1914, pe care nu-l puteau avea la dispoziţie încă de la începutul formării grupului, aşadar cu măcar 35 de ani înainte, ceea ce aritmetic vorbind, pentru a fi în ton cu „muzica“, ne dă anul 1879. Cam pe atunci putem presupune că Studenţii s-au desprins din Baptişti, după unele izvoare documentare. Prin urmare nu putem vorbi despre 1859, cu douăzeci de ani înainte de apariţia Studenţilor, ca despre un an… profetic, ci ca despre un an obişnuit, oarecare, ca toţi anii. Şi totuşi acesta este adevăratul an de cotitură, şi încă ce cotitură, un soi de stânga’mprejur, la 180°, o întoarcere la… origini, mai exact la Originea speciilor, lucrarea evoluţionistă a distinsului habar n-am ce hram poartă, nici nu contează, domn Darwin, Charles Darwin, despre care am mai vorbit la începutul mărturiei de faţă. Atunci a explodat lumea cu originea evoluţionistă în braţe, strângând-o la piept ca pe o… icoană de închinat, la care se tot închină şi nu ştie ce face, şi mai ales de ce explodează. Ăsta-i anul, dăm cu banul, e pe luat sau pe plătit? Şi acum atenţie la o analiză pe care o voi face după tiparul unui comportament lumesc specific, zis şi „scopul scuză…“ ce scuză! Scopul nu-i decât o noţiune, nu poate scuza nimic, iar mijlocul o metodă de…, mă rog, depinde de scop!
Dumnezeu n-a făcut, nici n-a proiectat de fapt Pământul şi omul de pe el pentru o eră industrială, la un nivel delirant, şi totuşi în continuă expansiune, ci pentru un trai liniştit pe un Pământ care să-l găzdiuască, adăpostească şi hrănească, fără să-i lipsească nimic din cele necesare pentru a fi realmente fericit pentru eternitate. Cu Edenul şi Satana am lămurit-o, dar mai avem şi „sămânţa“ sau zâzania cum am înţeles că s-ar spune în greceşte la… neghină/zizania, şi sursa pare de încredere/Mat.13.24-30,36-43. Cum să scoţi omul din cuibul lui natural, din starea lui de confort ca proprietar al unei suprafeţe de pământ care-l hrănea pe el şi familia lui, să-l deposedezi de pământ pentru că şi de pământ ai nevoie ca industriaş, şi să faci dintr-un proprietar capabil să-şi dea şi viaţa pentru urmaşii lui şi bucata lui de pământ, un sclav umil pe plantaţia de bumbac a industrializării forţate, în schimbul unei slujbe pe care azi i-o dai cu un salariu motivant şi alte… promisiuni tentante pentru viitor, iar mâine poţi schimba macazul, îl pui pe liber—vorba vine… liber!—dacă nu mai face faţă cerinţelor, şi-l laşi să se… descurce singur, cum o şti, ceea ce se întâmplă până în ziua de azi, şi mai ales în ziua de azi? Cum să-l faci pe fermier, cum se spune azi, să lase totul baltă pentru un… salariu/retribuţie/remuneraţie (nu renumeraţie, ăla e Pristanda-ul lui Caragiale, vă rog frumos pe cei care aveţi obiceiul ăsta, iertaţi-l!) pe care azi se poate baza, dar mâine nu se ştie ce-o mai fi, şi nici nu depinde de el să nu rămână pe drumuri? Ei dar întreprinzătorul de-aia-i întreprinzător, pentru că se gândeşte la soluţii în faţa provocărilor! Oare cine-l… provoacă? Cum să faci rost de muncitori, de ce nu şi de pământ, pentru nevoile tale de dezvoltare industrială? Păi cum altfel decât făcând… investiţii profitabile din capitalul deja acumulat.
Te strângi mai mulţi, te sfătuieşti, se găseşte unul care să-ţi… vândă un pont, iar tu îl finanţezi să-şi ducă pontul la bun sfârşit. Omul cu pontul se pricepe în primul rând la oameni şi-l alege pe cel mai potrivit, un om şters, cercetător într-un domeniu, cam orgolios de fel, fire slabă şi influenţabilă. Îl contactezi după ce l-ai studiat bine, şi-i propui să-i finanţezi o cercetare împreună cu alţii pe… insulele Galapagos. Viaţă tată, ce mai! Călătoria, călătorie, peisaje, aer curat, cercetare fără grija banilor, ba încă şi ceva pe deasupra ca să-ţi publici rezultatele cercetării, şi să n-ai grija zilei de mâine. Şi uite-aşa ai şi un însoţitor permanent care te tot laudă şi te vrăjeşte/descântă, băgându-ţi în cap nişte idei fantastice, da’ el nu e crecetător şi nu ţine neapărat la ideile alea ca autor al lor, aşa că ţi le livrează ţie pe simpatie, gratuit şi la pachet, numai bune de publicat ca autor al unei lucrări de descoperiri… ştiinţifice. Şi uite-aşa ajungi şi tu în sfârşit un om mare, un om important în societate. Cam în aceşti termeni îmi imaginez povestea acestui aventurier care, iată cam ce poate spune despre ştiinţa lui evoluţionistă în faţa dovezilor fosile incontestabile: „Mai mulţi paleontologi au prezentat apariţia bruscă a grupuri întregi de specii în unele formaţiuni ca obiecţie decisivă adusă teoriei transformării. Există şi o altă dificultate analoagă dar mult mai gravă. Mă refer la apariţia bruscă a speciilor care aparţin grupelor principale ale regnului animal, în rocile fosilifere cele mai vechi pe care le cunoaştem. Problema rămâne deocamdată inexplicabilă, de nerezolvat şi ar putea continua să servească drept un argument serios împotriva opiniilor prezentate aici. Eu consider documentele geologice ca pe o istorie a globului terestru, incomplet păstrată, incompletă în cel mai înalt grad.“ Să dăm cu „globul“ de Pământ, că n-a fost în stare să păstreze şi fosilele teoretice ale „fosilei“ care a fost acest Darwin, iar pe el cu capul de… teorie!
Iar întreprinzătorii au făcut şi încă mai fac vâlvă pentru aprinderea spiritelor atâtor oameni, unii chiar cu scaun la cap, şi deja industria atrage oamenii ca fluturii pe lampă, iar oamenii nici acum nu ştiu, nici nu înţeleg care-i rostul omului în viaţă, deşi li s-a oferit ocazia să se detaşeze o vreme de nebunia industrială care a făcut din oameni simpli roboţi, sclavi pe plantaţia industrializării. Ei luptă împotriva virusului „nenorocit şi ucigaş“, şi aşteaptă ca vaccinul să le redea normalitatea de roboţi umanoizi. Au dreptate, văd, trăiesc, dar nu ştiu şi nici nu înţeleg ce li se întâmplă, fiind total nepregătiţi pentru o viaţă realmente normală. Faptul că cei mai mulţi îmbrăţişează această teorie evoluţionistă conştient şi explicit, însă fără să-i cunoască dedesubturile mobilizatoare, m-a făcut să-mi aduc aminte de o reclamă pentru asigurări auto, pe care am şi notat-o în mod special, iar aici cred că este cel mai potrivit moment şi loc pentru a o reda.
- Dă-i, dă-i, dă-i, dă-i - Mai? - Dă-i dom’le, că mai ai loc… ! - Ok, ok! - Dă-i, dă-i că merge, dă-i, dă-i, dă-i, bum, trosc… Aoleu, ce-ai făcut? Sper că ai asigurare!? - N-am, da’ ai zis că merge! - Lasă asta! Cum să mergi dom’le fără asigurare? N-ai pic de respect… Extraordinar, n-are asigurare! Cam aşa merge şi economia industrializată a lumii sub imperiul evoluţionismului născut mort, fără… asigurare! Ce stă la baza acestui model consumist de economie haotică, dar aparent programată şi ţinută sub control?
Lăcomia unora după marfa cea mai căutată, convertibilă în orice altă marfă cum ar fi şi… progresul ştiinţifico-tehnologic, prin coruperea oamenilor şi chiar a caracterelor, înjugaţi artificial la un efort continuu şi stresant de adaptare, astfel încât întreprinzătorilor cărora le place să aibă orice le trăzneşte prin cap, punând la treabă alţi oameni, ba chiar şi other people money, să nu le rămână prea multe de făcut, ci doar controlul asupra propriilor finanţe şi a unui grup restrâns de oameni, care la rândul lor îi pun la treabă pe alţii în mod… eficient, pentru a nu rămâne fără slujba care le oferă şi lor un… standard de viaţă satisfăcător de înalt, şi tot aşa până la bază, conform pregătirii fiecăruia. Eficient cred d-lor, dar la ora actuală economia care nici nu-şi mai merită numele de… economie, a ajuns un jalnic jaf care geme, scârţâie şi scrâşneşte din toate şuruburile, piuliţele, şaibele, flanşele, curelele, bujiile şi toate celelalte care produc un grad de poluare autodistructiv, pentru că peste… cinci miliarde de ani Soarele nostru nu va mai fi, iar noi trebuie să intensificăm de pe acum eforturile de a ajunge pe o altă planetă, pentru nu se ştie cât timp, ca şi pe aceea s-o distrugem, şi tot aşa. Cam ăsta-i în linii mari scenariul evoluţionist! Toţi pentru unul, şi fiecare pentru el însuşi! Totuşi, cu ce intenţie am spus că din 1859 încoace, lumea s-a întors la 180°? Pentru că pur şi simplu şi-a întors faţa de la Dumnezeu, mai exact I-a întors spatele, şi s-a îndreptat cu faţa spre amăgitorul universal Satan Diavolul, acceptând evoluţionismul darwinist ca normă de conduită socială la nivel mondial, păstrând totuşi faţada de creştinism… idolatru, ceea ce nici nu-i prea greu de făcut. De fapt prin evoluţionism idolatria preexistentă a fost doar întărită. Noi românii avem o vorbă pe care nu ştiu dacă o mai au şi alţii, ori chiar a fost împrumutată şi adaptată de la alţii, ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se îndeplinească!
Astăzi Dumnezeu însuşi dă susţinătorilor evoluţionismului şi economiei… consumiste, o mostră de… evoluţionism de tip darwinist prin războaie la nivel planetar, lipsă de alimente… sănătoase, să fim bine înţeleşi, boli diverse cu duiumul la care oamenii nu se pot… adapta, şi până acum un „mutant genetic“, coronavirusul sars-cov2, generatorul de covid 19, despre care în mod greşit se crede că „nu alege“ la nivel individual, pentru că… statistic s-a constatat că se răspândeşte la orice nivel social, atingând şi pe cel mare şi pe cel mic, şi pe bogat şi pe sărac. Aşa că scapă cine poate adică… cei mai bine adaptaţi! Această mostră le e dată în chiar ei înşişi, dar tot nu înţeleg, tot nu pricep ce li se întâmplă, şi vor să se întoarcă iar la normalitatea lor anterioară, ba încă şi cu ajutorul lui… Dumnezeu, cum mai spun totuşi unii uneori. Nu, aceea nu este normalitate tocmai pentru că oamenii s-au depărtat foarte mult de normalitatea pe care au abandonat-o, şi pentru care nu mai sunt pregătiţi. Ca să poţi fi „adaptat“ în situaţia actuală şi la ceea ce va mai urma, ai nevoie de pregătire spirituală pentru a fi perfect… „adaptat“! Şi nu-i uşor deloc. De ce nu-i uşor?
Dar mai întâi o remarcă! Se spune despre coronavirus—şi nu numai despre el—că ar suferi… „mutaţii“, prin care se adaptează, supravieţuieşte şi devine tot mai agresiv şi bine adaptat pentru noi reinfectări şi mai virulente. Pe de altă parte, evoluţionismul spune că viaţa viruşilor, bacteriilor şi altor microorganisme ar avea un nivel inferior de dezvoltare în raport cu omul, care este la cel mai înalt nivel de dezvoltare biologică. Pentru mine e limpede că toată această terminologie… evoluţionistică este una forţată, iar realitatea este cu totul diferită. Viruşii nu suferă „mutaţii“… întâmplătoare, ci se adaptează, iar oamenii au nevoie de spitale, medici, medicamente şi chiar o tehnologie sofisticată, tocmai pentru că, deşi există acele celule stem şi încă o categorie al cărei nume îmi scapă, plus sistemul imunitar, poate pierde în general lupta cu virusul tocmai din pricina blocării mecanismului biologic care poate activa distrugerea virusului şi reconstrucţia celulelor ţesuturilor afectate. Iar această situaţie există tot prin intervenţia directă a Creatorului. Tu creştine ce părere ai (Ps.91.1-16)? Această remarcă nu se constituie într-un îndemn sau motiv pentru nerespectarea măsurilor sanitare de autoprotecţie impuse de autorităţi la recomandarea medicilor în situaţia actuală, dar categoric nu s-ar fi ajuns într-o astfel de situaţie dacă fiecare dintre noi ar fi ascultat de Autoritatea Supremă!
Când eram elev ni se spunea la unele ore că în comunism se va trăi ca în… comuna primitivă, unde toţi oamenii erau egali, însă, ei aici e aici… la un nivel de dezvoltare industrială superioară, şi fiecare va avea de toate după principiul de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după… nevoi! Poate că cei mai tineri, acum după aproape treizeci şi doi de ani, nu mai ştiu că cel mai iubit cuplu al patriei socialiste era şi cel mai nevoiaş! Toată ţara era o latifundie/proprietate a lor, aveau la dispoziţie în toată ţara case de… odihnă, pentru că se surmenau muncind, dotate la ultimul răcnet tehnologic occidental, totul plătit în valută forte adunată cu multă grijă de la cei cu… posibilităţi, care trebuia s-o declare sub ameninţarea puşcăriei. În Bucureşti s-a demolat un cartier întreg cu tren de fotbal cu tot pentru construirea „Casei poporului“—sună cam în stilul Catedrala Mântuirii Neamului!—, actualul palat al parlamentului! În Braşov a făcut o a doua uzină/sau fabrică de tractoare, special pentru satisfacerea unei comenzi din Iran. Investiţii mari pe împrumuturi externe, oameni specializaţi şi plătiţi să gestioneze şi să producă tractoare pentru Iran, însă concurenţa nu dormea, dormea doar al nostru „cel mai iubit“! Iranienii şi-au anulat comanda, şi „N. Priceputu“, rămas cu fabrica şi salariaţii pe cap, a decis să mai şi plătească datoria externă a… poporului în zece ani. Şi a făcut-o! Aşa am scăpat de priceputul la toate, şi evident la nimic, dar am rămas cu o sumedenie de belele, nimeni neînţelegând cum s-ar putea trece de la economia de comandă la economia zisă de piaţă liberă, pentru că nu mai exista nicio experienţă în domeniu, toată concurenţa internă a comuniştilor la… „păcănelele“ economiei fiind anihilată cu brutalitate, în stil bolşevic.
Şi dacă consideraţi că asta-i doar o chestiune subiectivă pentru că s-a întâmplat la noi, hai să ne uităm şi în exterior! Iar asta poate vedea şi tânăr şi bătrân deopotrivă. Cine n-a auzit până acum de ţările cu economii „emergente“, în plină expansiune industrială, printre care şi ţări cu economie de comandă şi regim politic comunist, care fac o concurenţă acerbă capitaliştilor cu tradiţie, loială sau neloială nici nu mai contează? Sper că nu e cazul să dau exemple concrete! Totuşi sloganul comunist deja răsuflat proletari din toate ţările uniţi-vă! a fost şi a şi rămas realizat de capitalişti, este cunoscut ca globalizare, sau mai jurnalistic „Pământul este plat“ prin intermediul tehnologiei digitale şi a internetului, ceea ce le permite să-şi atragă forţă de muncă, de multe ori gata pregătită fără să mai cheltuiască ei cu pregătirea, sau dacă plătesc, o fac pe contracte cu obligaţii a celor şcolarizaţi, indiferent de nivel, că de-aia sunt… capitalişti. Aşa că şi capitaliştii şi comuniştii sunt angajaţi pe aceeaşi cale a industrializării unii de frica altora, doar metodele de abordare diferă, cum spunea chiar Putin dacă nu mă înşel, ori al rus înaintea lui într-o discuţie probabil cu un american. Aici sunt de acord, ruşii&comp mai sălbatic şi distructiv, direct cu un pumn de fier, occidentalii mai diplomatic, şi-au acoperit pumnul de fier într-o mănuşă de catifea, dar tot de fier este! Dacă încă nu este clar cum e cu anul de cotitură istorică 1859, voi reveni şi cu o altă pagină, însă aceea va fi mult mai greu urmărit, mai cu seamă de cei care nu se prea împacă nici cu matematica nici cu fizica. Până atunci însă, mai am încă o pagină de realizat, una care iniţial nu era în proiect, şi veţi vedea de ce! E o pagină dedicată, dar o poate urmări oricine.
Lumea oamenilor a fost încă de la început în război cu Dumnezeu prin idolatrie, însă din 1859 încoace s-a ajuns chiar la negarea existenţei Creatorului, deşi calităţile nevăzutului Dumnezeu se văd limpede în chiar creaţia Sa din care facem şi noi parte, creaţie care încă ne susţine şi ne înconjoară, dar care este permanent agresată şi distrusă de câteva minţi iresponsabile şi fără suflet care angrenează întreaga societate pe drumul lor (Rom.1.19,20,21,25). Ce pretind evoluţioniştii? Creaţia spun ei este un proces dinamic autoevolutiv, controlat strict şi exclusiv de legile naturii, pe care omul trebuie să le cunoască pentru a putea dirija/controla el însuşi acest proces evolutiv în direcţia dorită de om. Acesta este paradoxul credinţei evoluţioniste, sau cum se mai spune „una cântăm şi alta dansăm“. Dacă cred atât de mult într-o evoluţie de la sine, de ce n-o lasă să fie de la sine, fără control/dirijare din exterior?
21.07.21
ş