AMIN
2Cor.1.12-20-22-24
Luc.22.31,32; Dan.2.44,45; 12.4; Apoc.14.6-13; Hab.2.3,13,14.
AŢI auzit vreodată despre o dispută între preoţimea ortodoxă (clerici, prelaţi etc.) şi… credincioşi sau laici, enoriaşi, mireni, ori altfel de apelative, cum ar fi cel de pelerin? Eu am auzit şi nu doar de una, ba chiar am văzut şi videoclipuri diverse având ca protagonişti diverşi preoţi în diverse contexte, în diverse postúri (nu pósturi!) deloc lăudabile, pentru că orice ar spune „preoţii“ unii în apărarea altora, cum se spune adesea, nu iese fum fără foc, iar clipurile video, dacă nu sunt trucate ori regizate, ceea ce nu-i deloc exclus, n-au cum să mintă. Oricum, nu de clipuri video mă voi ocupa, ci voi discuta aici doar vreo trei dintre cazurile auzite, începând totuşi cu unul aparent pozitiv, pentru că într-o altă situaţie a fost pur şi simplu anulat, desigur fără ca autorii să-şi dea seama că tocmai au dat, cum se spune, cu bâta-n baltă. Oricum, contrastele definesc cel mai bine imaginile de ansamblu, eu doar le-am remarcat şi le expun.
Într-unul din comentariile sale, cu o anumită ocazie, dl. R.R. spunea că în biserici sunt bine primite şi femei cu bijuterii, coafuri şi capul neacoperit, decolteuri mai… generoase, ori vestimentaţie şi încălţăminte care… scandalizează cuvioasele credincioase cu state vechi de prezenţă în biserici, cuvioase care vociferează în sens negativ la adresa nou-venitelor, adevărate intruse, care nu cunosc buna-cuviinţă de prezenţă într-o biserică. Dacă „cuvioasele“ au cunoscut-o de la bun început sau nu, habar n-am, dar se spune că preoţii le explică răbdători că nu aspectul exterior este definitoriu pentru prezenţa într-o biserică a acestor persoane, ci motivaţia interioară de apropiere, motivaţie care nu se vede la exterior, dar pe măsura cultivării acestei motivaţii şi a creşterii credinţei, în timp, şi aspectul exterior se va modifica în sensul unei prezentări cuviincioase, invitându-le pe nemulţumite la înţelegere şi răbdare pentru nou-venitele, care nu trebuie să se simtă criticate sau respinse, şi astfel… îndepărtate de biserică, ci dimpotrivă, să se simtă bine primite, cu blândeţe şi înţelegere, ca-ntr-o mare familie. Ceea ce în principiu este corect, chiar dacă actualele cuvioase au uitat probabil de unde au plecat, ori au prea puţină înţelegere, şi prea mare ostilitate faţă de… împricinatele obişnuite cu un alt mediu, cel exterior bisericii, cu timpul putând deveni ele însele un exemplu de urmat şi chiar sfetnice „ca-ntre fete“ pentru novicele care se vor statornici prin prezenţă. Asta excluzând o motivaţie disimulată a unei posibile rivalităţi, deoarece şi aşa mai sunt uneori „fetele“ între ele.
Relatarea de mai sus este aproximativă, exprimată cu propriile cuvinte, nu un citat, însă corespunde întocmai ideii de atunci, idee evident pozitivă la exterior, încurajatoare pentru cei/cele care ar dori să se apropie în acest mod de Dumnezeu, dacă chiar asta le este intenţia. Nu ştiu de ce spun unii că drumul spre iad e pavat cu bune intenţii, însă e clar că o idee bună nepusă în mod curent în practică, rămâne doar o idee fără rod, nimic mai mult. Acestea fiind zise, să intrăm acum şi în atmosfera contrastelor declaraţiilor sau faptelor preoţilor, unele declaraţii fiind de-a dreptul halucinante.
La criticile unora cu privire la apetitul preoţilor pentru maşinile de lux, şi nu doar pentru acest soi de lux material, s-a spus că unii preoţi ar fi… „mai gospodari“, şi de aceea au case şi maşini mai acătării. La apetitul megalomanic privitor la Catedrala mântuirii… neamului, atunci când Dan Teodorescu, trupa Taxi şi alte, dacă nu mă înşel, peste treizeci de persoane publice, au lansat un cântec evidenţiind alt fel de preferinţe pe care Dumnezeu le are din partea oamenilor (2Sam.5.4-9; 7.1,2-5,6,7-11-13,14-16-28,29; 1Cron.16.1; 21.7-30; 22.1), pe care îi primeşte bine şi în spaţii mai modeste, preoţimea ierarhilor a avut reacţii publice de o violenţă verbală de-a dreptul stânjenitoare, având în vedere pretenţiile d-lor în calitate de slujitori ai lui Dumnezeu şi Isus Cristos, cu toată… modestia şi fără a-şi… judeca aproapele, ba mai mult, dispusă fiind chiar să spele literal/fizic picioarele unora, chiar şi aflaţi în detenţie, ceea ce a fost o mare surpriză pentru întemeietorul şi solistul trupei Taxi, care după ce a făcut public declaraţia că altceva şi-a dorit ca reacţie la mesajul piesei proaspăt lansate, şi că dacă altceva s-a înţeles şi a… deranjat, va retrage imediat piesa din circuitul firesc al oricărei piese noi, ceea ce a şi făcut. Astfel militantismul pentru mai multă smerenie din partea preoţimii, care nu ţinea deloc seama la acea dată de starea de sărăcie lucie a foarte multor români cotribuabili la buget, a încetat o dată cu scoaterea acelei piese muzicale din auzul publicului. O acţiune de-a dreptul… umilitoare a „smeriţilor“ la adresa formaţiei, a liderului ei şi a colaboratorilor, chiar la adresa poporului în ansamblu. Ei, dacă ar fi fost doar nişte… nou-venite în biserică… cine ştie, poate ar fi fost ceva mai înţelegători, şi mai puţin… gospodari! E de-a dreptul jenantă ieşirea în public pentru a… măcelări de-a dreptul viaţa personală a unora dintre participanţii care au cotribuit cu prestaţia lor la realizarea acelei piese militantiste pentru bun simţ şi smerenie neprefăcută! N-a existat acolo nici Dumnezeu, nici oaia rătăcită, nici fiul risipitor, nici aşa-zisa… „taină a spovedaniei“, ci doar furia oarbă a unui cuib de vipere, şi n-a fost singurul caz, pentru că nici condamnarea rockerilor de la Colectiv n-am uitat-o!
Ce pretenţie să mai ai din partea celor care, chipurile au meseria de bază de a se ruga pentru păcatele… credincioşilor? Ar face bine mai întîi să se roage pentru propriile păcate, că oricum are Cine-i spovedi şi pe ei! Dar e greu, sunt prea multe lucrurile pe care nu le înţeleg d-lor. Motivele pentru care nu înţeleg sunt multe, dar să ne ocupăm de cel mai important, Duhul Sfânt al Tatălui. În deschidere voi aminti de cuvintele Domnului Isus cu ocazia chemării vameşului Matei, devenit apostol şi evanghelist al Domnului Isus „nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, astfel n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi (Mat.9.9-13). Cel mai disonant, aş zice chiar şi dezonorant, contrast cu mesajul EVANGHELIEI apare la o declaraţie ceva mai veche, cam tot pe vremea „tamponării“ preoţilor cu trupa Taxi & feat., cum că „preoţii nu pot fi mai buni decât… poporul din care provin“. Aceasta spuneam că este declaraţia bulversant de halucinantă. Când faci o astfel de declaraţie, comiţi atât de multe erori dintr-un singur „foc“, un veritabil proiectil cu fragmentaţie, dar şi cu funcţionare de… bumerang, încât observând desele rateuri din învăţătura pe care o dau ei, învăţătură/doctrină care nu ar trebui să se abată de la învăţătura dată de Cristos, este imposibil de a le comenta pe toate/exhaustiv pentru cei mai pretenţioşi. În primul rând este o jignire grosolană adresată celor pe care pretinzi că-i păstoreşti/înveţi. În al doilea rând recunoşti deschis, dar fără a fi conştient de ceea ce spui încercând să te disculpi/dezvinovăţeşti, că aparţii… lumii şi duhului lumii, nu lui Dumnezeu şi Spiritului Sfânt, ceea ce te descalifică automat chiar şi în cazul în care ai fi calificat, însă nu acesta este cazul celor cu facultate de… teologie, adevărata facultate fiind cea de… teofilie, şi pe care trebuie să o faci toată viaţa, abia apoi se va vedea dacă ai absolvit-o sau nu (Luc.1.1-3,4; Fapt.1.1,2).
Oamenii sunt cofuzi în declaraţii şi au reacţii contradictorii în raport cu pretenţiile pe care le tot flutură pe sub nasul celor care n-au „mirosul“ destul de fin pentru a putea sesiza atât contradicţiile cât şi motivul incoerenţei lor, lipsa ungerii cu Duhul Sfânt, procalamat în doctrina lor… persoană, a treia a trinităţii numită treime, neînţelegând că Spiritul Sfânt este caractristica fundamentală a Persoanei care este însuşi Dumnezeu, şi despre care au declarat că le este greu să şi-L imagineze ca… persoană, vorbind în general despre Dumnezeu ca despre o… forţă/fizic şi matematic… vector (Ioan 4.24; Lev.11.44,45; 19.1,2; 20.7,8; 1Pet.1.15,16; Evr.3.7_12). Aşadar, dacă este să vorbim despre Duhul Sfânt ca fiind o Persoană, acea persoană este însuşi Dumnezeu (Marc.1.1; Luc.1.34,35; Evr.3.7_11). Aşadar Fiul lui Dumnezeu, nu Fiul Duhului Sfânt, aceasta este exprimarea corectă, care nu lasă loc de dubii. Orice bălăbăneală/bâlbâială/incertitudine/nesiguranţă de novice este înlăturată, sau măcar într-o primă fază îndepărtată din sufletul, mintea şi… spritul personal al unui uns cu Spiritul Sfântului Dumnezeu (Luc.9.51-55,56; Ioan 17.11, 14-20; 7.38,39). Iată ce spune Ioan însuşi, mult după întâmplarea povestită de Luca, în urma căreia fraţilor Iacov şi Ioan le-a rămas porecla de fii tunetului. Sub acţiunea Spiritului Sfânt al lui Dumnezeu, spiritul personal al omului, se dă, cum am spune, uşor, uşor, pas cu pas, pe brazdă, şi chiar înainte de a se da cu totul pe brazdă, dobândeşte suficient control de sine astfel încât să nu comită gafe pe care ulterior nu le mai poate îndrepta. Răbdarea şi îndelunga răbdare se constituie în roade ale Duhului Sfânt, şi asta nu doar în beneficiul exclusiv personal (Gal.5.22-26)!
Cum justifică preoţimea „Sfânta Treime“? În primul rând Adevărul n-are nevoie de… justificări! Argumentele, pentru cine le are şi le evidenţiază… sprijină înţelegerea Adevărului, nu-L… justifică. Adevărul este axiomă, n-are nevoie de demonstraţii, pentru că sunt destui care nici măcar cu demonstraţii nu L-ar înţelege, în timp ce alţii îL prind din zbor. Trecând peste formularea aceea dogmatică „trei persoane într-o singură Fiinţă“, ei spun că doar astfel există şi este pusă în evidenţă iubirea în general şi iubirea lui Dumnezeu în special, că o singură persoană adică, nu poate iubi decât o altă persoană. Oare!? Chiar aşa să fie? Şi atunci, înainte de treime, cum a existat şi s-a pus în evidenţă dragostea şi Sfinţenia lui Dumnezeu? Să nu fi existat aceste caracteristici personale ale Tatălui şi înainte de a fi create universul spiritual şi cel material? Atunci ce L-a motivat pe Dumnezeu la aceste gesturi de generozitate, având totuşi grija înţeleaptă de a-Şi păstra, şi apoi afirma statutul de Dumnezeu Creator prin modul în care a realizat Creaţia, astfel încât să poată deţine un control perfect asupra a ceea ce numai El poate crea aşa cum a făcut-o, pentru ca nimeni altcineva să nu-şi poată băga nasul distructiv fără a-şi primi o bine-meritată pedeapsă? Tot ce se poate citi în primele două capitole ale Genezei arată clar dragostea, grija şi aprecierea pentru Creaţie, pe măsură ce planul era pus în operă şi realizat conform dorinţelor Sale. Fără dragostea Lui pentru propria Creaţie, noi n-am fi existat! Chiar merită El ca noi să-i răspundem altfel decât prin dragoste?
Despre cele şase zile în care Dumnezeu S-a ocupat de planeta noastră Pământ sau Tera, amănunte într-un capitol ulterior, dedicat.
Revenind la preoţi, cum rămâne cu acel „mă supăr când vreau eu, nu când vrea altul“? Şi dacă tot fac parte din acest popor, cum de nu ştiu că „cin’ se scuză, se acuză“ (Gen.3.6-13; 4.6-12)? Pe toată perioada scrierii cărţilor Bibliei, şi apoi în alte aproape două mii de ani, cine şi când a avut condiţii optime, comode pentru scrierea ori propovăduirea EVANGHELIEI, a Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca d-lor să aibă pretenţia de a nu fi deranjaţi de nimeni în niciun fel (Gen.18.16-19; 20.1-16-18; 21.1-7; 37.1-36; Ex.17.1-7; Lev.9.22-24; 10.1-3-9-11; Num.11.1-35; 12.1-16; 13.1-33; 14.1-23-45; Deut.32.1-6,12,18-21; Isa.9.1,2,6,7; 42.1,6-9; 61.1-4; Mat.16.1-12; 20.17-19; 26.59-68)? Acestea sunt doar o parte din foarte multe, doar pentru a înţelege că pe drumul către adevărata viaţă, nu este întins niciun covor roşu pentru nimeni (1Tim.6.13-21; 1Cor.15.19-22). Ar fi bine să le citiţi pe toate pentru o simplă informare, însă vor fi comentate şi în alte situaţii. Să nu cădem de oboseală, mai cu seamă că din exterior nu suntem grăbiţi. Fiecare în ritmul propriu!
La o primă lectură s-ar putea ca unii să aibă impresia că eu personal aş avea ceva împotriva… „preoţilor“, cum le place d-lor să fie consideraţi, deşi nu sunt aşa ceva. Realitatea este că nu am nimic împotriva… persoanelor care pretind că au o asemenea calitate şi, mai ales… calificare, ci împotriva învăţăturii, dacă chiar au aşa ceva, pe care o dau altora, pentru că cea reală le este total străină. Mai mult decât atât, încerc să-i ajut să înţeleagă, dacă, şi doar pe cei care vor dori să se ajute şi singuri, că sunt pe dinafară, şi insistând, tot pe dinafară vor rămâne. De ce nu pot să fac asta imediat şi în totalitate, este foarte simplu de înţeles. Imaginaţi-vă că aş avea totul într-un sac dolodora, şi că i-aş răsturna tot conţinutul într-o grămadă informă. Ce ar putea vedea cei care se uită la acea grămadă decât o… grămadă. Poate unii mai atenţi, vor zări pe ici pe colo din poziţia în care sunt, unii una alţii alta, doar din ce este la suprafaţă şi în faţa lor. Pentru restul însă, vor trebui să se rotească în jurul grămezii, să poată vedea ce mai este, dacă vor avea loc de alţii; iar mai apoi au nevoie să dea la o parte cele înţelese de deasupra, rând pe rând, strat cu strat, până vor ajunde la fundul grămezii ca să poată vedea şi ce-i acolo. Şi atunci nu-i mai bine să le luăm pe rând împreună? E până la urmă aproximativ acelaşi lucru, deşi nu chiar, pentru că în ideea cu „sacul“ n-aş putea decât să vă pun la dispoziţie un maldăr de trimiteri, şi să vă spun apoi descurcaţi-vă, iată aici tot ce trebuie să ştiţi. Aşa-i că nu prea e o idee bună? Aşadar răbdare! „Cu răbdarea treci şi marea“, spune românul. Şi nu spune rău!
În plus, având în vedere scopul pe care mi l-am propus, acela de a vă fi de un real folos, şi de a avea o eficienţă maximă pentru o expunere concentrată, coerentă, bine documentată, şi cu o adresabilitate cât mai extinsă, cred că am ales bine. Mai clar şi mai eficient decât atât, nu văd altă cale. Până la urmă „preoţii“ nu se află într-o postură de invidiat, ci dimpotrivă. Poate că mulţi ar fi încântaţi să aibă ei ceea ce mi s-a dat mie, dar să nu piardă nici ceea ce au ei. Aici există însă o incompatibilitate de nedepăşit, aşa ceva nu se… negociază (Luc.16.19-26-31). „Nu vor crede nici chiar dacă ar învia… Cineva din morţi“ (Evr.7.18-28). Aţi înţeles ceva de aici? Ei bine, la timpul potrivit veţi înţelege, dacă aşa nu puteţi. Dumnezeu este Suveran şi alegerea-I aparţine (Mat.20.15,16; 22.13,14; ). Mi-a plăcut şi am adoptat acel termen de părerologi pentru cei care-şi dau cu părerea/presupusul în domenii şi probleme pe care nu le cunosc, însă mai aproape de terminologia biblică pentru cei care au tendinţa de a răstălmăci sensuri ascunse lor, este acela de… răstâlmaci, iar referitor la aşa-zisa… tradiţie, de răspândaci ai răstălmăcirilor, şi ne vom întâlni şi cu aşa ceva pe parcurs. Situaţia generală, cam asta este, şi o voi ilustra aici cu această grupare panoramică de texte biblice, unele dintre ele fiind deja abordate şi în prima mărturie, iar cele care n-au fost deja abordate vor fi tratate aici la timpul potrivit, eventual şi împreună cu unele dintre celelate (Ier.23.29-40; Evr.4.1-13; 2Pet.3.15,16-18; Mat.4.1-11; Ioan 8.40,41-44; 2Cor.11.13-15; Fapt.20.27-29,30-32; 2Pet.2.15,17-21). E bine să le citiţi pe toate pentru a vă face o primă idee despre ceea ce vom discuta, printre altele!
Aceasta spuneam, este situaţia generală/aspectul general, sau dacă vreţi regula! Se mai spune însă şi că „omul sfinţeşte locul“ (nu invers!), ori că „excepţia (sau de ce nu, excepţiile!) confirmă regula“. Să vedem dacă aceste ziceri sunt confirmate şi în Cuvântul lui Dumnezeu (1Reg.19.9,10,15-18; Osea 13.2; Rom.11.1-4,5). Aşadar, iată că există şi excepţii, şi au existat tot timpul, iar confirmarea este dinspre excepţii înspre regulă/generalitate, şi nu invers! Cu alte cuvinte să nu se mai plângă nimeni de popor, ci să-şi plângă fiecare propria situaţie, spre îndreptare, nu spre „îndreptăţirea de sine“/ortodoxie. Însă aici i-am citat chiar pe dumnealor atunci când comentează pilda vameşului şi a fariseului, atribuindu-şi (îndreptăţindu-se!) calitatea de… vameş (nu că la modul real n-ar avea-o, simbolic însă…). Desigur că există excepţii şi printre preoţi, nu neapărat prea bine situaţi material, care nu rămân insensibili la Cuvântul lui Dumnezeu în întregul Său, pun la suflet cea ce pot învăţa, şi acţionează comportându-se în consecinţă în relaţiile cu alţi oameni, îndeosebi cu cei aflaţi în nevoi. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu oamenii simpli care frecventează „slujbele“ bisericeşti, tocmai pentru a auzi mai des Cuvântul, fie şi doar atât cât se îndură „canonul“ ortodox/catolic să fie prezentat public. Şi cu cât rămân în minte şi în suflet, cu aia… defilează, şi nu defilează rău, căci îi conduce şi propriul bun simţ, iar rugăciunile tuturor acestora, încheiate cu AMIN/aşa e DREPT, are ecou acolo Sus! Ale lor, în mod cert, indiferent cât de… păcătoşi i-ar considera… „înalt-prea sfinţiile/fericirile“ lor (Ioan 9.24-29,30,31,32-34). Tuturor, absolut tuturor, sănătate şi credinţă. Amin, Doamne-ajută!
În ciornă, 06.09.20
Digital 10.06.21.