EVANGHELIA SFINTELOR LEGĂMINTE/HOLY COVENANTS GOSPEL
Nu evitaţi să citiţi şi recitiţi periodic textul acestor trimiteri: Mat.5.17,18; Gal.4.19,21-31; Isa.40.1-3! Ele vă vor lămuri atât ideea care stă la baza realizării acestor noi pagini, cât şi asupra adevăratelor rădăcini ale EVANGHELIEI, ceea ce vă va uşura înţelegerea adevăratului Spirit al EVANGHELIEI vieţii eterne, în cer sau pe Pământ, după caz.
Isa.54.16,17; 55.1-13.
Introducere
DIN poziţia în care mă găsesc acum, am decis prezentarea EVANGHELIEI sfintelor LEGĂMINTE aşa cum se va vedea din conţinut. Adică într-o înşiruire atât istorică, cât şi logică, ceea ce nu garantează o înţelegere imediată, dar asigură un suport/o susţinere mult mai bun/ă pentru cei dornici de cunoaştere a substratului unei credinţe corect şi serios fundamentate exclusiv pe Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că aceasta este cheia deplinei înţelegeri, cât şi a credinţei, întrucât altceva mai demn de încredere nici nu avem!/ Fapt.20.26-32.
Ca primă idee generală pentru alegerea acestui mod de prezentare, suportul EVANGHELIEI creştine se află în bună măsură în primele cinci cărţi ale lui Moise, continuă în următoarele cinci cărţi pe de-a-ntregul, şi primele douăsprezece capitole din cartea 1Împăraţi, unde împărăţia lui Solomon, constructorul Templului fizic din Ierusalim, a fost divizată între fiul său Roboam şi fostul său slujbaş Ieroboam, fiul lui Nebat, descendent şi acesta al patriarhului Iuda. Restul informaţiilor aduc doar şi alte completări, care pot fi accesate prin trimiteri atât la cărţile vechiului LEGĂMÂNT, care nu-i doar unul singur, dar aşa, grupat, se disting mai bine de noul LEGĂMÂNT, cel creştin, profeţit cu claritate în cartea lui Ieremia, şi instituit de Domnul Isus în prezenţa şi compania celor unsprezece apostoli fideli ai Săi, şi care este literalmente unul singur, dar care le include pe toate, îndeosebi sub aspect spiritual, motiv pentru care niciunul din cele vechi nu poate fi ignorat, aşa cum nu pot fi ignorate nici făgăduinţele sau jurămintele.
Ca o a doua idee specială, spirituală, şi evident de primă importanţă/însemnătate, Cuvântul rostit de Dumnezeu, şi adresat omului, are două caracteristici spirituale complementare, adică se completează şi potenţează reciproc, anume, Cuvântul lui Dumnezeu este lege/legământ pentru om, şi adevăr (Gen.2.15_17; 3.14,15,16_19; 6.18; 8.20_22/ Num.23.19; Tit 1.1_3; 1Sam.15.27_29; 2Tim.2.10_16; 2Sam.7.8_16,28,29; Ps.110.1_4; Ioan 16.32,33; 17.3,17_19,20_24).
De ce este lege? Pentru că El este Dumnezeul Creator al universului spiritual şi al celui material, şi în această calitate unică de stăpân absolut a tot ceea ce a creat, aşadar deţinător al controlului, pentru că totul funcţionează după nişte legi pe care le-a stabilit fără să întrebe pe altcineva—nici nu avea pe cine!—, de la această înălţime a poziţiei Sale universale, El este Cel care spune ce trebuie făcut la un moment dat, şi cum trebuie făcut, pentru ca totul să se armonizeze şi să se integreze, aşadar înglobeze în restul Creaţiei deja existente, şi astfel totul să iasă şi să fie bine, chiar foarte bine, perpetuu (Gen.1.31).
De ce este adevăr? Pentru că El, Creatorul, poate nu doar să proiecteze/planifice acţiuni şi să le prevadă rezultatul, ci are şi puterea şi voinţa de a le îndeplini/împlini, spre deosebire de oricine I s-ar împotrivi, ceea ce ar fi un păcat, şi mai mult de a se împotrivi cu vorba, nu poate face decât să-şi facă rău lui însuşi, dar şi celor prea uşuratici şi superficiali, care i s-ar alătura, devenind ei înşişi împotrivitori. Şi pentru că tot am pomenit şi de împotrivitori, o altă caracteristică, mult mai subtilă şi greu de intuit a Cuvântului Său, dar de care ne vom ocupa la timpul oportun, este aceea că acţiunile Sale sunt… naturale, da naturale! Supranaturalul şi cultivarea supranaturalului, sub orice formă, sunt caracteristici ale potrivnicilor, a celor care vor să pară în ochii altora că ar avea caracteristici de inteligenţă şi putere peste cele ale Creatorului, atât în universul spiritual cât şi în cel material, şi care în cel material induc în eroare foarte mulţi oameni, mulţi chiar de bună-credinţă, dar cam superficiali în pregătirea personală pentru viaţă. Voi dezvolta şi subiectul acestei adversităţi faţă de adevăr şi buna rânduială/organizare, dar din bună rânduială, cei ce trag au prioritate în raport cu cei care se lasă traşi, sau nu, aşa că fiecare lucru la timpul său.
Un alt aspect al tehnicii de prezentare, este că orice trimitere la textul cărţilor Bibliei, pentru care textul nu este prezentat şi ca citat în propriul comentariu, ar trebui căutat şi citit în Biblia proprie, în limba română. Trimiterile pentru care voi oferi şi citatele textului, vor fi extrase dintr-o Biblie scrisă în limba engleză, KJV sau NKJV, pentru că acestea stau în principal la baza traducerilor în limba română, şi nu de puţine ori textul în engleză este, din punct de vedere al ilustrării ideii, mult mai potrivit, iar pe cel din limba română îl aveţi oricum la dispoziţie, dacă vă preocupă subiectul. Am găsit destule erori de reproducere sau de traducere! Unele contrariază, altele nu, dar în general vom admite, aşa cum se va vedea din unele exemple, că erorile aparţin exclusiv intervenţiilor oamenilor, neintenţionate sau dimpotrivă, iar cei care au sesizat erori în text, au fost foarte atenţi, semnalizând ei înşişi prin trimiteri la alte texte în ce constă eroarea, şi pe cât posibil, cum este corect. De cele intenţionate sau nu, în general nu ne vom preocupa dacă nu vor avea o importanţă spirituală semnificativă, fiind vorba în general de nume proprii sau ani, indiferent ce ar indica aceştia din urmă în text.
Cam aceasta ar fi, în mare, partea introductivă! Să trecem acum şi la conţinut.
Cursivitatea expunerii EVANGHELIEI/Rom.3.19-30
Parţial, Rom.3.20-23: „Therefore by the deeds of the law there shall no flesh be justified in his sight: for by the law is the knowledge of sin.| But now the righteousness of God without the law is manifested, being witnessed by the law and the prophets;| Even the righteousness of God which is by faith of Jesus Christ unto all and upon all them that believe: for there is no difference:| For all have sinned, and come short of the glory of God;“
Expunerea EVANGHELIEI începe din primele pagini ale Genezei, şi avem multe de învăţat despre căderea omului în păcatul aducător de moarte, iar în continuare despre planul proiectat de Dumnezeu pentru salvarea/răscumpărarea omului de sub robia păcatului şi a morţii/Rom.3.31; 6.23; Isa.55.1-4; Rom.5.12,21:
„Do we then make void the law through faith? God forbid: yea, we establish the law.|; For the wages of sin is death; but the gift of God is eternal life through Jesus Christ our Lord.|; Ho, every one that thirsteth, come ye to the waters, and he that hath no money; come ye, buy, and eat; yea, come, buy wine and milk without money and without price.| Wherefore do ye spend money for that which is no bread? and your labour for that which satisfieth not? hearken diligently unto me, and eat ye that which is good, and let your soul delight itself in fatness.| Incline your ear, and come unto me: hear, and your soul shall live; and I will make an everlasting covenant with you, even the sure mercies of David.| Behold, I have given him for a witness to the people, a leader and commander to the people.|; Wherefore, as by one man sin entered into the world, and death by sin; and so death passed upon all men, for that all have sinned:|; That as sin hath reigned unto death, even so might grace reign through righteousness unto eternel life by Jesus Christ our Lord.“
Încă o precizare: prin „Lege“, scris în română cu majusculă, sau „law“ în engleză, ar trebui să înţelegem şi să definim cu un singur cuvânt, mai degrabă „legislaţie“, adică un ansamblu coerent, un amplu pachet de „porunci, legi şi rânduieli“, în vederea unei bune conduceri a unei societăţi bine organizată, după luarea în primire a ţării promise patriarhilor poporului Israel, Avraam/Abraham, Isaac şi Iacov/Iacob/Israel (Deut.6.1-9; 4.1,2). Într-una dintre Biblii am găsit scris „uşori“ în loc de „uşiori“, adică acele două părţi laterale şi verticale ale cadrului unei uşi, una pentru prinderea uşii în balamale, cealaltă pentru închiderea, eventual şi încuierea uşii, cele orizontale numindu-se praguri. Ei şi acum s-o luăm de la început! Adică de la Geneză.
În general, prin exprimarea „gods“ se înţelege „dumnezei“/„idoli“ confecţionaţi manual de oameni, dar în prima apariţie din Geneză ar trebui să înţelegem „îngeri“, aceasta fiind intenţia de exprimare a Satanei atunci când a ispitit-o pe Eva, oferindu-i o treaptă mai înaltă ca perspectivă de viaţă, după călcarea poruncii Creatorului său/Gen.3.4,5: „And the serpent said unto the woman, Ye shall not surely die:| For God doth know that in the day ye eat thereof, then your eyes shall be opened, and ye shall be as gods, knowing good and evil.“ Satan minţea din nou cu neruşinare, îngerii nu cunoşteau şi binele şi răul, ci doar binele, el însuşi dacă ar fi ştiut că-şi va atrage o condamnare la moarte, ar fi evitat să se lase purtat de propria tentaţie rea, iar asta ni se desluşeşte imediat în versetul 22/Gen.3.22: „And the LORD God said, Behold, the man is become as one of us, to know good and evil: and now, lest he put forth his hand, and take also of the tree of life, and eat, and live for ever:“ Aşadar, „ca Unul dintre noi“! Dar care Unul? Acela care s-a pronunţat când a dat această poruncă omului, pentru a-l pune la încercare, să vadă dacă va asculta glasul Său, porunca Sa, aşadar dacă-şi va onora Creatorul, aşa cum se cuvine oricărei creaturi. Întâmplarea a făcut ca nerespectarea poruncii primite de la Creator, să nu înceteze în mod natural după o suficientă perioadă de timp de încercare, ci, foarte grav, prin intervenţia unei terţe persoane, ceea ce a condus la o permanentizare a păcatului comis, care a trecut inclusiv asupra urmaşilor bioligici a primei perechi de oameni, din generaţie în generaţie. Nu însă fără o speranţă de redobândire a vieţii veşnice pentru omul născut păcătos, dar dispus la credinţă şi ascultare, onorându-şi astfel Creatorul (Gen.3.15!). Dar cui se adresa Dumnezeu atunci când a spus că omul „a ajuns ca Unul dintre noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm acum să mănânce şi din pomul vieţii, şi să trăiască veşnic“ cu păcatul asupra lui? Răspunsul este că Dumnezeu însuşi, atunci când Adam i-a auzit glasul în grădină, şi s-a ascuns, vorbea deja cu un Înger, Arhanghelul Mihail (Dan.12.1; 1Tes.4.15,16,17)/ Îngerul din rugul aprins (Ex.3.1-10)/ Îngerul ocrotitor (Ex.23.20,21), iar mai târziu, Fiul omului, alias Isus Cristos, aşa cum îl cunoaştem, unii mai mult, alţii mai puţin sau deloc (Dan.7.13,14; Mat.26.64,65; Evr.1.1-6). De ce Sfântul Dumnezeu nu vorbeşte El însuşi cu omul păcătos, ci prin Mijlocitor, aflăm din Exod 32.31-35 şi Exod 33.2,3,5.
Ex.33.3,5: „Unto a land flowing with milk and honey: for I will not go up in the midst of tee; for thou art a stiffnecked people: lest I consume thee in the way.| For the LORD had said unto Moses, Say unto the children of Israel, Ye are a stiffnecked people: I will come up into the midst of thee in a moment, and I consume thee: therefore now put off thy ornaments from thee, that I may know what to do unto thee.“ Aşadar, „Nu voi merge cu tine pentru că eşti un popor încăpăţânat, ca să nu te prăpădesc pe drum. O clipă doar să merg cu tine, şi te-aş mistui!“ Încăpăţânarea este mai mult decât neascultarea, este… împotrivire în formă continuată, iar motivul/substratul nici măcar nu contează. Sfinţenia nu face casă bună cu împotrivirea, căci împotrivirea este duşmănie/vrăjmăşie/răscoală/război! Dar într-o destul de mare mulţime de popor, nu toţi oamenii au fost potrivnici, iar pe aceştia din urmă Dumnezeu chiar i-a dus în ţara promisă patriarhilor poporului evreu, le-a împărţit ţara, i-a organizat, i-a condus şi le-a dat… odihnă. Însă „neghina“ încăpăţânării a continuat să existe, ceea ce a condus la împrăştierea lor printre toate popoarele lumii, este şi acum, şi încă va mai fi o vreme de aici înainte, şi nu doar la evrei (Mat.23.34-39; 2Cron.24.20-22).
Mat.23.34-39; 2Cron.24.20-22: „Wherefore, behold, I send unto you prophets, and wise men, and scribes: and some of them ye shall kill and crucify; and some of them shall ye scourge in your synagogues, and persecute them from city to city:| That upon you may come all the righteous blood shed upon the earth, from the blood of righteous Abel unto the blood of Zacharias[Zechariah] son of Barachias[Jehoiada], whom ye slew between the temple and the altar.| Verily I say unto you, all these things shall come upon this generation.| O Jerusalem, Jerusalem, thou that killest the prophets, and stonest them which are sent unto thee, how often would I have gathered thy children together, even as a hen gathereth her chickens under her wings, and ye would not!| Behold, your house is left unto you desolate.| For I say unto you, Ye shall not see me henceforth, till ye shall say, Blessed is he that cometh in the name of the LORD.|; And the Spirit of God come upon Zechariah the son of Jehoiada the priest, which stood above the people, and said unto them, Thus saith God, Why transgress ye the commandments of the LORD, that ye cannot prosper? because ye have forsaken the LORD, he hath also forsaken you.| And they conspired against him, and stoned him with stones at the commandment of the king in the court of the house of the LORD.| Thus Joash the king remembered not the kindness which Jehoiada his father had done to him, but slew his son, And when he died, he said, The LORD look upon it, and require/requite it.“ Trimiterea la 2Cronici 24.20,21 este de la Matei 23.35, dar şi de la Luca 11.51, aşadar modificarea intruzivă este din partea unor superficiali către alţi superficiali! Însă cei atenţi, iau aminte la orice amănunt atunci când sunt pregătiţi, şi evident îşi fac simţită prezenţa şi utilitatea. Varianta requite am introdus-o pentru a corespunde traducerii în limba română „Dumnezeu să vadă şi să judece“, ceea ce nu este greşit ci doar poetic, însă literal este „să ceară“, adică exprimarea consacrată imediat după potop, în legea sângelui, şi aşa este în oricare alt caz ulterior, sau varianta sângele nevinovat să vină/cadă asupra capului celui vinovat de moartea nevinovatului. O traducere foarte literală ar fi foarte greu de înţeles „Dumnezeu să vadă şi să-l ceară“, cu referire la sângele său nevinovat, pentru că ceea ce le spusese era de la Dumnezeu, nu de la sine.
Constatarea păcatului din Eden, şi posibilele lui consecinţe ulterioare, nu a rămas doar la stadiul de constatare, ci imediat Dumnezeu a luat decizia unei interdicţii pe termen lung, decizie asupra căreia se va reveni la momentul potrivit, şi încă foarte îndepărtat/ Gen.3.23,24; Apoc.22.1,2: „Therefore the LORD God sent him forth from the garden of Eden, to till the ground from whence he was taken.| So he drove out the man; and he placed at the east of the garden of Eden Cherubims, and a flaming sword which turned every way, to keep the way of the tree of life.|; And he shewed me a pure river of water of life, clear as crystal, proceeding out of the throne of God and of the Lamb.| In the midst of the street of it, and on either side of the river, was there the tree of life, which bare twelve manner of fruits, and yielded her fruit every month: and the leaves of the tree were for the healing of the nations.“
Am luat deci cunoştinţă şi cu un alt aspect, deosebit însă mai rar, al interdicţiei, utilizat de Dumnezeu în EVANGHELIE, ceea ce mă duce imediat cu gândul la exprimarea apostolului Pavel în scrisoarea sa către Romani, „Do we then make void the law through faith? God forbid, we establish the law“/Rom.3.31, dar şi la cuvintele Domnului Isus din Matei 5.17_20, din care voi cita doar primele două versete: „Think not that I am come to destroy the law, or the prophets: I am not come to destroy, but to fulfil.| For verily I say unto you, Till heaven and earth pass, one jot or one tittle shall in no wise pass from the law, till all be fulfiled.“ Iată aşadar cum cuvintele consemnate de Moise în Deuteronom 4.2, şi reluate în Apocalipsă 22.18,19, orientează corect orice creştin autentic, asupra modului în care trebuie tratat Cuvântul lui Dumnezeu cu folos spiritual maxim, iar îndemnul dat lui Iosua ne ghidează o dată în plus asupra folosului (Iosua 1.8).
Deut.4.2; Apoc.22.18,19; Ios.1.8: „Ye shall not add unto the word which I command you, neither shall ye diminish ought from it, that ye may keep the commandments of the LORD your God which I command you.|; For I testify unto every man that heareth the words of the prophecy of this book, If any man shall add unto these things, God shall add unto him the plagues that are written in this book:| And if any man shall take away from the words of the book of this prophecy, God shall take away his part out of the book of life, and out of the holy city, and from the things which are written in this book.|; This book of the law shall not depart out of thy mouth; but thou shalt meditate therein day and night, that thou mayest observe to do according to all that is written therein: for then thou shalt make thy way prosperous, and then thou shalt have good success.“
A considera Legea lipsită de conţinut în general, şi de conţinut spiritual în special, este efectiv o ofensă adusă direct Creatorului, ceea ce iarăşi mă duce cu gândul la una dintre poruncile decalogului, Exod 20.7: „Thou shalt not take the name of the LORD thy God in vain; for the LORD will not hold him guiltless that taketh his name in vain.“ Această desconsiderare a Numelui Său este o grea povară, afişată prin desconsiderarea Cuvântului Său, şi este specifică celor care practică idolatria. De altfel Decalogul chiar aşa începe, cu interdicţia practicării idolatriei, ceea ce iarăşi îmi aduce aminte de un verset din Isa.42.8: „I am the LORD: this is my name: and my glory will I not give to another, neither my praise to graven images.“ Sincer îmi pare rău că nu au pus şi aici Numele personal al lui Dumnezeu, aşa cum au făcut în discuţia pe care a avut-o Îngerul din rugul aprins cu Moise, dar această discuţie, va fi nu doar una mai lungă, ci va implica şi o privire înapoi la legea sângelui dată lui Noe după potop.!
Exod 3.11_15: „And Moses said unto God, Who am I, that I should go unto Pharaoh, that thou mayest bring forth the children of Israel out of Egypt?| And he said, Certainly I will be with thee; and this shall be a token unto thee, that I have sent thee: When thou hast brought forth the people out of Egypt, ye shall serve God upon this mountain.| And Moses said unto God, Behold, when I come unto the children of Israel, and shall say unto them, The God of your fathers hath sent me unto you: and they shall say to me, What is his name? what shall I say unto them?| And God said unto Moses, I AM THAT I AM: and he said, Thus shalt thou say unto the children of Israel, I AM hath sent me unto you.| And God said moreover unto Moses, Thus shalt thou say unto the children of Israel, The LORD God of your fathers, the God of Abraham, the God of Isaac, and the God of Jacob, hath sent me unto you: This is my name for ever, and this is my memorial unto all generations.“
Şi mai mult decât atât, Exod 6.1_6: „Then the LORD. said unto Moses, Now shalt thou see what I will do to Pharaoh: for with a strong hand shall he let them go, and with a strong hand shall he drive them out of his land.| And God spake unto Moses, and said unto him, I am the LORD:| And I appeared unto Abraham, unto Isaac, and unto Jacob, by the name of God Almighty, but by my name JEHOVAH was I not known to them.| And I have also established my covenant with them, to give them the land of Canaan, the land of their pilgrimage, wherein they were strangers.| And I have also heard the groaning of the children of Israel, whom the Egyptians keep in bondage; and I have remembered my covenant.| Wherefore say unto the children of Israel, I am the LORD, and I will bring you out from under the burdens of the Egyptians, and I will rid you out of their bondage, and I will redeem you with a stretched out arm, and with great judgments:“
Mai întâi nişte observaţii pe text! Cel puţin în această ediţie, acolo unde nu vorbeşte Dumnezeu, sau în Numele lui Dumnezeu, se foloseşte exprimarea am I, aşa cum am întâlnit deja aici, sau cum se poate vedea şi din Samuel, atunci când îl chema Dumnezeu, iar el se ducea la Eli şi-i spunea „sunt aici, căci m-ai chemat“ (1Sam.3.1-10). Numele JEHOVAH, pe care şi-L atribuie ulterior, se pare că are tocmai această semnificaţie de Cel Etern (există şi va exista întotdeauna)/Cel ce există prin Sine şi pentru Sine/ şi Cel veşnic viu. Se preferă însă varianta „the LORD God“/DOMNUL Dumnezeu, de aceea am spus că aş fi preferat să fi fost lăsat şi în Isaia 42.8 tot JEHOVAH! Numele Tatălui ceresc, în Numele căruia ne botezăm, adică intrăm în legământul creştin, a fost făcut cunoscut de Domnul Isus încă de la început, şi continuă să-L facă, aşa cum Însuşi a spus/ Ioan 17.6_8: „I have manifested thy name unto the men which thou gavest me out of the world: thine they were, and thou gavest them me; and they have kept thy word.| Now they have known that all things whatsoever thou hast given me are of thee.| For I have given unto them the words which thou gavest me; and they have received them, and have knoun surely that I came out from thee, and they have believed that thou didst send me.“
Acum putem reveni la Moise, pentru că sunt foarte multe lucruri interesante de aflat despre acest profet, ca om! De ce să-l fi ales Dumnezeu tocmai pe el, şi pe ce criterii? Mai întâi însă trebuie spus că după potop, Dumnezeu a permis omului să mănânce şi carne, dar fără sânge, care trebuia lăsat să se scurgă din trup, ocazie cu care a extins legea şi la crime:
Gen.9.1-6: „And God blessed Noah and his sons, and said unto them, Be fruitful, and multiply, and replenish the earth.| And the fear of you and the dread of you shall be upon every beast of the earth, and upon every fowl of the air, upon all the fishes of the sea; into your hand are they delivered.| Every moving thing that liveth shall be meat for you; even as the green herb have I given you all things.| But flesh with the life thereof, which is the blood thereof, shall ye not eat.| And surely your blood of your lives will I require; at the hand of every beast will I require it, and at the hand of man; at the hand of every man’s brother will I require the life of man.| Whoso sheddeth man’s blood, by man shall his blood be shed: for in the image of God made he man.“ Aşadar partea care ne interesează aici este cea ultimă: „dacă varsă un om sângele altui om, şi sângele lui să fie vărsat de om, pentru că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu“!
Momentul împlinirii termenului pentru scoaterea poporului evreu de sub robia egipteană se apropia (Gen.15.7-13-18)! Gen.15.13,18: „And he said unto Abram, Know of a surety that thy seed shall be a stranger in a land that is not theirs, and shall serve them; and they shall afflict them four hundred years;| In the same day the LORD made a covenant with Abram, saying, Unto thy seed have I given this land, from the river of Egypt unto the great river; the river Euphrates:“
Moise crescut de mic sub oblăduirea fiicei lui Faraon, la vârsta de patruzeci de ani a ieşit pe la fraţii săi evrei, a văzut muncile grele la care erau supuşi, şi pe un supraveghetor egiptean bătând un evreu, ceea ce l-a înfuriat. S-a uitat în toate părţile şi n-a văzut niciun alt egiptean de faţă la eveniment. L-a omorât pe egiptean şi l-a ascuns în nisip! A doua zi a fost martor la cearta dintre doi evrei, şi a spus celui ce n-avea dreptate „de ce-ţi loveşti semenul/camaradul?“. Cel ce lovise l-a întrebat „ai cumva de gând să mă omori şi pe mine, cum ai omorât pe egiptean?“, deşi i se vorbise frumos, prieteneşte! Momentul acesta a creat o puternică emoţie de frică, frică de moarte, lui Moise, moment pe care nu-l va uita multă vreme. Apoi a fugit, căci Faraon aflase şi căuta să-l omoare. S-a dus spre răsărit şi a ajuns lângă o fântână din Madian/Midian în engleză, şi a ajuns astfel în casa unui preot din Madian, care i-a dat ca soţie pe una din fiicele lui, Sefora/Zipporah (Ex.2.14-25). Aşa a ajuns Moise, după încă patruzeci de ani, păscând turma socrului său, la Horeb, la muntele lui Dumnezeu, unde i s-a arătat Îngerul în rug (Ex.3.1-3). Dar cine era Madian/Midian (Gen.25.1,2; 1Cron.1.32,33)? Aşadar tot un descendent al lui Avraam, dar nu din Sara!
Aici Dumnezeu îi vorbeşte lui Moise pentru prima dată prin intermediul Îngerului Său! Discuţia este destul de lungă, întrucât Moise căuta să se sustragă, având în minte nu numai motivul pentru care fugise din Egipt, ci şi episodul cu răul care n-a pregetat să dea pe faţă fapta lui, căci aşa sunt răii, gata oricând nu doar să nedreptăţească ci şi să şantajeze, spre a-şi crea mereu avantaje imediate asupra altora. Da, Moise nu dorea să se întoarcă în Egipt, însă Dumnezeu ştia şi acest lucru, ba încă ştia şi cum să îl convingă. Exod 3.10: „Come now therefore, and I will send thee unto Pharaoh, that thou mayest bring forth my people the children of Israel out of Egypt.“ „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon să scot pe fraţii mei din Egipt?“ „Eu voi fi cu tine, şi iată un semn pentru tine, când vei scoate pe Israel din Egipt, Îmi veţi sluji pe muntele acesta“/ Exod 3.12: „And he said, Certainly I will be with thee; and this shall be a token unto thee, that I have sent thee: When thou hast brought forth the people out of Egypt, ye shall serve God upon this mountain.“ După ce Dumnezeu îi face cunoscut şi Numele Său, spune că nici evreii nu-l vor crede. Aici, Dumnezeu îl înzestrează cu primele trei minuni, dintre care, pe prima şi pe a treia le va face şi în faţa egiptenilor. Moise începe să cedeze, dar îşi aduce aminte că de patruzeci de ani nu mai vorbise în egipteană, neavând cu cine. Dumnezeu insistă: „Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.“ Acum Moise refuză, dar diplomatic: „And he said, O my Lord, send, I pray thee, by the hand of him whom thou wilt send.“ Cam aici a vrut Dumnezeu să-l aducă:
Exod 4.14-17: „And the anger of the LORD was kindled against Moses, and he said, Is not Aaron the Levite thy brother? I know that he can speak well. And also, behold, he cometh forth to meet thee; and when he seeth thee, he will be glad in his heart.| And thou shalt speak unto him, and put words in his mouth: and I will be with thy mouth, and with his mouth, and will teach you what ye shall do.| And he shall be thy spokesman unto the people: and he shall be, even he shall be to thee instead of a mouth, and thou shalt be to him instead of God.| And thou shalt take this rod in thine hand, wherewith thou shalt do signs.“ Abia acum i-a atins coarda sensibilă, şi evident, a cedat! „And Moses went and returned to Jethro his father in law, and said unto him, Let me go, I pray thee, and return unto my brethren which are in Egypt, and see whether they be yet alive. And Jethro said to Moses, Go in peace. And the LORD said unto Moses in Midian, Go, return into Egypt: for all the men are dead which sought thy life.| And Moses took his wife and his sons, and set them upon an ass, and he returned to the land of Egypt: and Moses took the rod of God in his hand.“/Exod 4.18-20. Iată, abia acum, după ce Moise şi-a înştiinţat socrul că vrea să plece în Egipt, Dumnezeu îi spune că toţi cei care căutau să-i ia viaţa, au murit, şi prin urmare nu are a se teme acolo de nimeni! Şi cine altcineva poate ierta păcatele omului, decât Dumnezeu? Dar omul acesta a dovedit cu mult înainte de a fi trimis, că-şi iubea poporul, ba chiar şi-a riscat conştient propria viaţă. Totuşi prudenţa i-a jucat şi o festă în pustiu! Dacă asta l-a costat doar interdicţia de a vedea ţara atunci, altfel decât de pe vârful unui munte, rămâne de aflat, iar unii dintre noi chiar vor afla. Oricum, Moise a fost un om absolut remarcabil.
Ce anume i-a mai spus Dumnezeu? „And thou shalt say unto the Pharaoh, Thus saith the LORD, Israel is my son, even my firstborn:| And I say unto thee, Let my son go, that he may serve me: and if thou refuse to let him go, behold, I will slay thy son, even thy firstborn.“/Exod 4.22,23. De la bun început, acesta era mesajul care trebuia să ajungă la urechile lui Faraon, un mesaj foarte tranşant! Pe drumul spre Egipt s-a întâmplat un eveniment, care în traducerea în limba română sună foarte aiurea. Din versetul Exod 2.22 aflăm că Sefora a născut lui Moise un fiu căruia el i-a pus numele Gherşom/Gershom, însă Moise pleacă spre Egipt cu doi fii (Ex.4.20). Apoi, la un popas, Moise obosit de drum, a adormit, însă Sefora avea un bebeluş la sân. Atunci i S-a arătat un Înger care… căuta să-l omoare pe Moise. Sefora a înţeles că se lăsase deja spre ziua a opta a bebeluşului, şi acesta trebuia tăiat împrejur, operaţie pe care a făcut-o ea însăşi, apoi Îngerul Domnului a plecat: „And it came to pass by the way in the inn, that the LORD met him, and sought to kill him. Then Zipporah took a sharp stone, and cut off the foreskin of her son, and cast it at his feet, and said, Surely a bloody husband art thou to me.| So he let him go: then she said, a bloody husband thou art, because of the circumcision.“/Exod 4.24-26. Aşadar a… căutat să-l omoare, nu a… vrut să-l omoare, pentru că dacă ar fi vrut, cine ar fi putut să-L împiedice? Vezi Numeri 22.27-33! Sigur că nu l-ar fi omorât, de aceea S-a arătat Seforei, şi nu l-a trezit pe el, ştiindu-l foarte obosit de drum.
Apoi a fost înştiinţat Aaron să se ducă la Horeb pentru a se întâlni cu Moise, după care au ajuns împreună la Faraon (Ex.4.27-31; 5.1). Aici e cazul să ne oprim, dar vom reveni după tratarea altor evenimente importante, care merită toată atenţia.
Anul producţiei, 2023, din primăvară până-n toamnă.
Suplimentar, se-lecţii din Isaia!
Da, selecţii din Isaia, o carte care împleteşte şi face în acelaşi timp o tranziţie de la legământul de bază al celor zece porunci cu evreii în pustiul Sinai—care însă le înglobează şi pe toate celelalte—la noul legământ creştin prin lucrarea şi sacrificiul Domnului Isus Hristos, ceea ce sugerează şi trimiterile notate imediat sub titlul cărţii, la Iermia, 1Petru şi Apocalips, pe care vă recomand să le citiţi, şi chiar să le extindeţi contextul unde este cazul. Eu voi cita selecţiile în engleză, şi unde va fi cazul voi face şi un comentariu, scurt sau lung! Vă voi ajuta astfel să intuiţi sau chiar să vedeţi dinamica planului lui Dumnezeu, desfăşurată în chiar Cuvântul Său profetic, printre prezentările unor episoade desfăşurate în antichitate, asupra cărora nu ne vom apleca, lesne de înţeles de ce, excepţie făcând… împletirile. Totuşi, pentru a intra pregătiţi în această prezentare suplimentară, vă recomand să citiţi cel puţin o dată toate cele unsprezece pagini, în partea lor superioară, până la rândul cu anul producţiei.
Isaia 1.1-7,9-20,28,31: „The vision of Isaiah the son of Amoz, which he saw concerning Judah and Jerusalem in the days of Uzziah, Jotham, Ahaz, and Zedekiah, kings of Judah.| Hear, O heavens, and give ear, O earth: for the LORD hath spoken, I have nourished and brought up children, and they have rebelled against me.| The ox knoweth his owner, and the ass his master’s crib: but Israel doth not know, my people doth not consider.| Ah sinful nation, a people laden with iniquity, a seed of evildoers, children that are corrupters: they have forsaken the LORD, they have provoked the Holy One of Israel unto anger, they are gone away backward.| Why should ye be stricken any more? ye will revolt more and more: the whole head is sick, and the whole heart faint.| From the sole of the foot even unto the head there is no soundness in it; but wounds, and bruises, and putrifying sores: they have not been closed, neither bound up, neither mollified with ointment.| Your country is desolate, your cities are burned with fire: your land, strangers devour it in your presence, and it is desolate, as overthrown by strangers.| Except the LORD of hosts had left unto us a very small remnant, we should have been as Sodom, and we should have been like unto Gomorrah.| Hear the word of the LORD, ye rulers of Sodom; give ear unto the law of our God, ye people of Gomorrah.| To what purpose is the multitude of your sacrifices unto me? saith the LORD: I am full of the burnt offerings of rams, and the fat of fed beasts; and I delight not in the blood of bullocks, or of lambs, or of he goats.| When ye come to appear before me, who hath required this at your hand, to tread my courts?| Bring no more vain oblations; incense is an abomination unto me; the new moons and sabbaths, the calling of assemblies, I cannot away with; it is iniquity, even the solemn meeting.| Your new moons and your appointed feasts my soul hateth: they are a trouble unto me; I am weary to bear them.| And when ye spread forth your hands, I will hide mine eyes from you: yea, when ye make many prayers, I will not hear: your hands are full of blood.| Wash you, make you clean; put away the evil of your doings from before mine eyes; cease to do evil;| Learn to do well; seek judgment, relieve the oppressed, judge the fatherless, plead for the widow.| Come now, and let us reason together, saith the LORD: though your sins be as scarlet, they shall be as white as snow; though they be red like crimson, they shall be as wool.| If ye be willing and obedient, ye shall eat the good of the land:| But if ye refuse and rebel, ye shall be devoured with the sword: for the mouth of the LORD hath spoken it.| And the destruction of the transgressors and of the sinners shall be together, and they that forsake the LORD shall be consumed.| And the strong shall be as tow, and the maker of it as a spark, and they shall both burn together, and none shall quench them.“
Ca idee generală şi pur orientativă, textul evidenţiat priveşte atât Israelul după trup/evreii, cât şi creştinii/Israelul spiritual, iar textul subliniat scoate în evidenţă tot ceea ce priveşte creştinii, fie ei şi închipuiţi, dar mai ales ei când le sunt arătate părţile negative, întrucât rădăcinile idolatriei sunt vechi, antice, de demult, şi încă prezente, iar ca regulă specială trebuie să învăţăm din orice aspect prezentat de Dumnezeu în Cuvântul Său, fiindcă pentru asta a fost scris şi Îl putem avea la dispoziţie.
Isaia 2.2-5,8,12,22: „And it shall come to pass in the last days, that the mountain of the LORD’s house shall be established in the top of the mountains, and shall be exalted above the hills; and all nations shall flow unto it.| And many people shall go and say, Come ye, and let us go up to the mountain of the LORD, to the house of the God of Jacob; and he will teach us of his ways, and we will walk in his paths: for out of Zion shall go forth the law, and the word of the LORD from Jerusalem.| And he shall judge among the nations, and shall rebuke many people: and they shall beat their swords into plowsharers, and their spears into pruninghooks: nation shall not lift up sword against nation, neither shall they learn war any more.| O house of Jacob, come ye, and let us walk in the light of the LORD.| Their land also is full of idols; they worship the work of their own hands, that which their own fingers have made:| For the day of the LORD of hosts shall be upon every one that is proud and lofty, and upon every one that is lifted up; and he shall be brought low:| Cease ye from man, whose breath is in his nostrils: for wherein is he to be accounted of?“
În zilele din urmă muntele casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte dintre munţi, şi înălţat deasupra înălţimilor. Toate neamurile se vor revărsa spre el! Multe popoare se vor duce şi vor spune „Veniţi!“/Apoc.22.17, să mergem la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob. Şi El ne va învăţa căile Sale, şi vom umbla pe cărările Sale, căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim Cuvântul Domnului. El va judeca neamurile şi va mustra multe popoare, încât îşi vor face din săbiile lor brăzdare, şi din lăncile lor unelte de curăţat pomii. Nu vor mai ridica sabia naţiune contra naţiune, nici nu vor mai învăţa vreodată războiul. O, casă a lui Iacob, veniţi să umblăm în lumina Domnului! Ţara este plină de idoli, şi se închină lucrului propriilor lor mâini, făcut cu propriile lor degete. Dar ziua Domnului oştirilor va fi peste cel mândru şi sfidător, şi peste oricine se înalţă, şi va fi smerit. Încetaţi să vă bazaţi pe om, a cărui respiraţie este în nările sale, şi ce valoare poate fi în el?
Aici saltul este evident, şi prevesteşte o tratare a situaţiilor într-o combinaţie progresivă, de la trecutul şi prezentul de atunci la viitorul creştin, eliberator, pe cale spirituală, şi cu multe surprize pe care le vom constata privind cu mare atenţie şi fără grabă textul, cele mai mari surprize fiind legate de descoperiri pe care nici nu le bănuiam. Dar aşa se întâmplă lucrurile când ai şi o variantă KJV a textului! Mare atenţie la exprimări precum zilele din urmă, ziua Domnului şi mai ales ziua Domnului oştirilor, precum şi la „hills“, alias înălţimi sau dealuri! Muntele la care se face referire este Sionul (Apoc.14.1-5), unde şi-a construit David cetatea, iar Jerusalimul trebuie privit mai întâi ca „Ierusalimul de sus/mama noastră“, la care eu fac referire prin exprimarea sfinţii îngeri, sau trimitere la capitolul 54 din Isaia (Gal.4.26-28), şi abia apoi ca Noul Ierusalim, ceresc (Apoc.21.1-7,9,10,22-27). Lumina Domnului ştim foarte bine Cine este, şi cine nu ştie va afla curând!
Isaia 3.5,8-16: „And the people shall oppressed, every one by another, and every one by his neighbour: the child shall behave himself proudly against the ancient, and the base against the honourable.| For Jerusalem is ruined, and Judah is fallen: because their tongue and their doings are against the LORD, to provoke the eyes of his glory.| The shew of their countenance doth witness against them; and they declare their sin as Sodom, they hide it not. Woe unto their soul! for they have rewarded evil unto themselves.| Say ye to the righteous, that it shall be well with him: for they shall eat the fruit of their doings.| Woe unto the wicked! it shall be ill with him: for the reward of his hands shall be given him.| As for my people, children are their oprressors, and women rule over them. O my people, they which lead thee cause thee to err, and destroy the way of thy paths.| The LORD standeth up to plead, and standeth to judge the people.| The LORD will enter into judgment with the ancients of his people, and the princes thereof: for ye have eaten up the vineyard; the spoil of the poor is in your houses.| What mean ye that ye beat my people to pieces, and grind the faces of the poor? saith the Lord GOD of hosts.| Moreover the LORD saith, Because the daughters of Zion are haughty, and walk with stretched forth necks and wanton eyes, walking and mincing as they go, and making a tinkling with their feet:“
Spuneţi celui drept că va fi bine de el, căci se va hrăni cu rodul faptelor sale! O poporul Meu, cei ce te conduc te duc în rătăcire şi-ţi distrug calea cărărilor tale! Prada luată săracilor este în casele voastre! Ce gândiţi voi despre poporul Meu, de vă bateţi pentru bucăţi din el, şi pisaţi feţele celor nevoiaşi? zice Domnul oştirilor!
Vi se pare că aceste afirmaţii aparţin doar trecutului, fără vreo legătură cu prezentul? Sigur că fiecare persoană poate vedea lucrurile în felul său, însă Dumnezeu le vede într-un singur fel, indiferent de timpul în care s-au întâmplat sau se întâmplă. Şi El este judecătorul tuturor, mai cu seamă ai celor care-i provoacă privirile glorioase!
Isaia 5.1-7,20-24: „Now will I sing to my wellbeloved a song of my beloved touching his vineyard. My wellbeloved hath a vineyard in a very fruitful hill:| And he fenced it, and gathered out the stones thereof, and planted it with the choicest vine, and built a tower in the midst of it, and also made a winepress therein: and he looked that it should bring forth grapes, and it brought forth wild grapes.| And now, O inhabitants of Jerusalem, and men of Judah, judge, I pray you, betwixt me and my vineyard.| What could have been done more to my vineyard, that I have not done in it? wherefore, when I looked that it should bring forth grapes, brought it forth wild grapes?| And now go to; I will tell you what I will do to my vineyard: I will take away the hedge thereof, and it shall be eaten up; and break down the wall thereof, and it shall be trodden down:| And I will lay it waste: it shall not be pruned, nor digged; but there shall come up briers and thorns: I will also command the clouds that they rain no rain upon it.| For the vineyard of the LORD of hosts is the house of Israel, and the men of Judah his pleasant plant: and he looked for judgment, but behold oppression; for righteousness, but behold a cry.| Woe unto them that call evil good, and good evil; that put darkness for light, and light for darkness; that put bitter for sweet, and sweet for bitter!| Woe unto them that are wise in their own eyes, and prudent in their own sight!| Woe unto them that are mighty to drink wine, and men of strength to mingle strong drink:| Which justify the wicked for reward, and take away the righteousness of the righteous from him!| Therefore as the fire devoureth the stubble, and the flame consumeth the chaff, so their root shall be as rottenness, and their blossom shall go up as dust: because they have cast away the law of the LORD of hosts, and despised the word of the Holy One of Israel.“
Nu într-o câmpie, ci pe un munte, într-un pământ roditor, curăţat de pietre şi împrejmuit cu gard, Dumnezeu a plantat o vie de viţă aleasă, a construit un turn în mijlocul ei şi un teasc, şi aştepta să facă struguri de calitate, însă a făcut struguri sălbatici. Acum, locuitori ai Ierusalimului şi oameni ai lui Iuda, judecaţi voi vă rog între Mine şi via Mea! Ce aş fi putut să fac mai mult viei Mele, şi nu i-Am făcut? Fiindcă aşteptam să facă struguri de calitate înaltă, dar ea a făcut struguri sălbatici? Acum unde mă voi îndrepta? Vă voi spune ce voi face viei Mele; îi voi înlătura gardul, îi voi sparge zidul până va cădea, şi o voi lăsa să fie prădată, n-o voi mai îngriji, n-o voi curăţa, n-o voi săpa, va fi invadată de spini şi mărăcini, şi voi comanda norilor să n-o mai plouă. Întrucât via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi oamenii lui Iuda răsadul binefăcător, uitându-Mă după judecată, iată asuprire, după neprihănire, dar iată strigăt. Vai de cel care îndreptăţeşte pe cel păcătos pentru plată, şi desconsideră neprihănirea celui neprihănit. De aceea focul va arde miriştea, şi o flacără neghina, aşa că rădăcina lor va fi ca putregaiul şi floarea lor se va risipi ca praful, pentru că au aruncat departe legea Domnului oştirilor, şi au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel.
Isaia 6.5-9,13: „Then said I, Woe is me! for I am undone; because I am a man of unclean lips, and I dwell in the midst of a people of unclean lips: for mine eyes have seen the King, the LORD of hosts.| Then flew one of the seraphims unto me, having a live coal in his hand, which he had taken with the tongs from off the altar:| And he laid it upon my mouth, and said, Lo, this hath touched thy lips; and thine iniquity is taken away, and thy sin purged.| Also I heard the voice of the LORD, saying, Whom shall I send, and who will go for us? Then said I, Here am I; send me.| And he said, Go, and tell this people, Hear ye indeed, but understand not; and see ye indeed, but perceive not.| But yet in it shall be a tenth, and it shall return, and shall be eaten: as a teil tree, and as an oak, whose substance is in them, when they cast their leaves: so the holy seed shall be the substance thereof.“
Vai de mine, sunt pierdut; fiindcă sunt un om cu buze necurate, şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, şi ochii mei au văzut pe Împăratul, Domnul oştirilor. Apoi unul dintre serafimi a zburat către mine, având în mâna sa un cărbune aprins, pe care l-a luat cu cleştele de pe altar, mi l-a pus pe gură, şi a zis, iată, atingându-ţi buzele cu acesta, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău curăţit. Am auzit glasul Domnului spunând ‘Pe cine voi trimite, şi cine se va duce pentru Noi?’ Apoi am zis ‘Iată-mă, trimite-mă!’ ‘Du-te şi spune poporului acesta: Veţi auzi adevărat, dar nu veţi înţelege, veţi vedea adevărat, însă nu veţi pricepe’ Şi chiar a zecea parte dacă s-ar întoarce, tot va fi distrusă, dar ca şi teiul sau stejarul, a cărui esenţă este în ei când le dau frunzele, tot aşa sămânţa sfântă va fi esenţa poporului acesta.