CU CĂRŢILE PE FAŢĂ
Nu evitaţi să citiţi şi recitiţi periodic textul acestor trimiteri: Mat.5.17,18; Gal.4.19,21-31; Isa.40.1-3! Ele vă vor lămuri atât ideea care stă la baza realizării acestor noi pagini, cât şi asupra adevăratelor rădăcini ale EVANGHELIEI, ceea ce vă va uşura înţelegerea adevăratului Spirit al EVANGHELIEI vieţii eterne, în cer sau pe Pământ, după caz.
Isa.54.16,17; 55.1-13; Matei 4.8-10,11; 22.29-31,32; Ps.82; Ps.19; Fapt.13.15-41.
VOM începe acum o carte foarte densă în evenimente petrecute într-o perioadă de timp de patruzeci de ani, domnia lui David, mai întâi şapte ani şi jumătate la Hebron, apoi alţi treizeci şi trei la Iebus, redenumit Ierusalim, aşa cum i-a şi rămas numele pentru veşnicie (2Sam.2.11; 5.4-10; 1Reg.2.11). Ştirea morţii lui Saul şi Ionatan a fost adusă la cunoştinţa lui David, la Ţiclag, la o zi după cele două de când David se întorsese, de un amalecit cu hainele sfâşiate şi ţărână pe cap. David l-a întrebat de unde ştie, iar el şi-a luat asupră-şi responsabilitatea, arătându-i lui David coroana împărătească a lui Saul şi brăţara de la mâna lui. David a poruncit să fie omorât, apoi a făcut un cântec de jale, numit Cântarea Arcului, pe care a poruncit să-l înveţe toată casa lu Iuda. Apoi David a întrebat pe Domnul dacă să se ducă în vreo cetate a lui Iuda, şi în care anume. „La Hebron.“ Şi David a dus în cetăţile Hebronului pe toţi cei şase sute de oameni ai lui, cu familiile lor, şi el însuşi a locuit acolo cu cele două neveste ale sale Ahinoam şi Abigail. Bărbaţii lui Iuda au venit la el şi l-au uns ca împărat al lui Iuda. Aflând că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul, a trimis soli la ei să-i binecuvânteze în numele lui, şi să le spună că el a fost uns împărat peste casa lui Iuda. Abner a luat pe Iş-Boşet şi l-a făcut împărat peste Israel la Mahanaim. Iş-Boşet avea patruzeci de ani, şi a domnit doi ani. Abner şi ai lui au ieşit să meargă asupra Gabaonului. Proastă inspiraţie! Gabaonul era intangibil pentru Israel prin jurământul dat gabaoniţilor în timpul lui Iosua. Cu Ioab, căpetenia armatei lui David, au ieşit şi ei şi s-au întâlnit la iazul din Gabaon, unii deoparte a iazului, ceilalţi de cealaltă parte. Abner a zis lui Ioab „să se scoale tinerii aceştia, şi să se bată înaintea noastră!“ „Să se bată.“ Au înaintat unii către alţii, câte doisprezece de fiecare parte, iar cei din Iuda, şi-au apucat fiecare potrivnicul de cap şi i-au împlântat sabia în coastă. Aşa a început o luptă aprigă între cele două tabere, şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David. Pe lângă Ioab, erau acolo şi fraţii săi Abişai şi Asael. Asael a urmărit pe Abner, şi Abner l-a văzut şi i-a zis să urmărească unul dintre tinerii care fugeau şi ei, dar Asael n-a vrut. Şi i-a zis a doua oară „pentru ce să te lovesc şi să te trântesc la pământ? Cum voi ridica apoi ochii în faţa fratelui tău Ioab?“ Asael n-a vrut şi Abner l-a străpuns cu suliţa, şi a murit pe loc. Toţi cei din Iuda care ajungeau unde zăcea mort Asael, se opreau din alergat. Ioab şi Abişai au urmărit pe Abner. Şi la apusul soarelui, Abner înconjurat de beniamiţi pe vârful unui deal, i-a zis lui Ioab „Oare mereu are să sfâşie sabia? Nu ştii că la sfârşit va fi amar? Până când vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe fraţii lui?“ „Viu este Domnul că, dacă n-ai fi vorbit, poporul n-ar fi încetat până mâine dimineaţă să urmărească pe fraţii lui.“ Şi Ioab a sunat din trâmbiţă încetarea urmăririi, şi a luptei. În această luptă oamenii lui David au pierdut nouăsprezece oameni şi pe Asael, dar au omorât trei sute şaizeci de beniamiţi. Ai lui l-au luat pe Asael şi l-au îngropat în mormântul tatălui său la Betleem, apoi au mers toată noaptea şi în zori au ajuns la Hebron.
Războiul a ţinut o vreme între casa lui Saul şi casa lui David, şi totul era favorabil lui David. Fiii lui David născuţi la Hebron au fost în număr de şase, Amnon, Chileab, Absalom, Adonia, Şefatia şi Itream (3.1-5). „Mărul discordiei“ a apărut între Iş-Boşet şi Abner, care s-a înfuriat, şi i-a propus lui David să facă legământ cu el „şi mâna mea te va ajuta să întorci la tine tot Israelul.“ „Voi face legământ cu tine, dar îţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa decât dacă-mi vei aduce mai întâi pe Mical, fata lui Saul, când vei veni la mine.“ Şi David a trimis soli la Iş-Boşet să-i spună „Dă-mi pe nevastă-mea Mical, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuţuri ale filistenilor.“ Abner a vorbit cu bătrânii lui Israel şi Beniamin să pună împărat peste tot Israelul pe David, pentru că toţi îl voiau, şi ştiau Cuvântul Domnului „Prin robul Meu David voi izbăvi poporul Meu Israel din mâna filistenilor şi a tuturor vrăjmaşilor lui.“ Abner a ajuns la Hebron împreună cu douăzeci dintre oamenii săi, şi David a dat un ospăţ în cinstea lor. Abner a zis lui David „Voi pleca să strâng tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca să facă legământ cu tine şi să domneşti în totul după dorinţa ta.“ Apoi a plecat în pace. Ioab şi oamenii lui David s-au întors de la urmărirea unei cete, aducând cu ei o mare pradă, şi i s-a spus că Abner fusese la împărat şi a plecat în pace. Ioab a trimis nişte soli pe urmele lui Abner şi l-au adus înapoi. S-a apropiat de el să-i vorbească de aproape, l-a lovit în pântece şi l-a omorât ca să răzbune moartea fratelui său Asael. Când a aflat David, l-a blestemat, apoi l-a plâns pe Abner şi l-a îngropat la Hebron (3.28-39). Chiar şi Iş-Boşet este omorât de doi beniamiţi dintre căpeteniile oştirii sale, în patul lui, şi sunt la rândul lor omorâţi din ordinul lui David (4.1-12). După ce David face legământ cu tot Israelul la Hebron şi este uns împărat, cucereşte Ierusalimul, unde se şi instalează. Hiram, împăratul Tirului, a trimis soli la David, lemn de cedru, tâmplari şi cioplitori în piatră, şi i-au construit lui David o casă. David a înţeles că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel, şi că-i înălţa împăraţia din pricina poporului Său Israel. David şi-a mai luat neveste şi concubine din Ierusalim, şi i s-au născut fii şi fiice. Numele fiilor sunt Şamua, Şobab, Natan, Solomon, Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia, Elişama, Eliada şi Elifelet. Filistenii aflând că David fusese uns împărat peste Israel, s-au adunat toţi să-l caute. Şi David a întrebat pe Domnul „să lupt cu filistenii, îi vei da în mâinile mele?“ „Du-te, căci îi voi da în mâinile tale.“ David s-a dus, i-a bătut, apoi a adunat idolii filistenilor şi i-a aruncat în foc. Filistenii au venit din nou, şi de data asta Domnul i-a spus „Nu te duce înaintea lor, ci ia-i pe la spate, şi mergi asupra lor în dreptul duzilor. Când vei auzi un zgomot de paşi în vârful duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta, ca să bată oştirea filistenilor.“ Şi David i-a bătut pe filisteni de la Gheba până la Ghezer (5.1-25). Capitolul 6 prefer să-l citiţi, pentru că parţial l-am discutat anterior, însă aici este interesantă şi atitudinea Micalei, după aducerea chivotului, instalarea lui în cort, aducerea arderilor-de-tot şi a jertfelor de mulţumire, binecuvântarea poporului în Numele Domnului, împărţirea pentru fiecare a unei pâini, unei bucăţi de carne şi o turtă de stafide, apoi întoarcerea sa pentru a-şi binecuvânta propria casă. Mical se credea probabil împărăteasă, şi şi-a jignit soţul şi stăpânul, aruncându-i în obraz că s-ar fi purtat ca un om de nimic înaintea slujnicelor supuşilor lui, jucând înaintea chivotului Domnului. Atitudine tipic idolatră (1Sam.19.13-17). Terafimii erau nişte idoli, ceea ce nu lipsea din casa lui Saul, şi a fiicei lui, tot aşa cum nu lipseau minciuna, înşelătoria şi agresivitatea.
Când David a locuit în casa lui şi Domnul i-a dat odihnă, izbăvindu-l de vrăjmaşii care-l înconjurau, a vorbit proorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un cort.“ „Du-te şi fă ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.“ În noaptea următoare Cuvântul Domnului a vorbit lui Natan: 7.5_16: „Go and tell my servant David, Thus saith the LORD, Shalt thou build me an house for me to dwell in?| Whereas I have not dwelt in any house since the time that I brought up the children of Israel out of Egypt, even to this day, but have walked in a tent and in a tabernacle.| In all the places wherein I have walked with all the children of Israel spake I a word with any of the tribes of Israel, whom I commanded to feed my people Israel, saying, Why build ye not me an house of cedar?| Now therefore so shalt thou say unto my servant David, Thus saith the LORD of hosts, I took thee from the sheepcote, from following the sheep, to be ruler over my people, over Israel:| And I was with thee whithersoever thou wentest, and have cut off all thine enemies out of thy sight, and have made thee a great name, like unto the name of the great men that are in the earth.| Moreover I will appoint a place for my people Israel, and will plant them, that they may dwell in a place of their own, and move no more; neither shall the children of wickedness afflict them any more, as beforetime,| And as since the time that I commanded judges to be over my people Israel, and have caused thee to rest from all thine enemies. Also the LORD telleth thee that he will make thee an house.| And when thy days be fulfilled, and thou shalt sleep with thy fathers, I will set up thy seed after thee, which shall proceed out of thy bowels, and I will establish his kingdom.| He shall build an house for my name, and I will stablish the throne of his kingdom for ever.| I will be his father, and he shall be my son. If he commit iniquity, I will chasten him with the rod of men, and with the stripes of the children of men:| But my mercy shall not depart away from him, as I took it from Saul, whom I put away before thee.| And thine house and thy kingdom shall be established for ever before thee: thy throne shall be established for ever.“
Sigur că în acest text nu poţi separa întru totul profeţia care se referă la Domnul Isus, apostolii Domnului şi cealaltă parte a Israelului spiritual/casa lui Dumnezeu, şi cea care se referă la Solomon şi urmaşii lui biologici, întrucât cele două profeţii se întrepătrund în text/Cuvânt (Evr.3.1-12). Totuşi sunt şi părţi care sunt bine şi distinct separate! În plus, dacă citiţi şi Fapte 13.33-36, pe lângă ce-i spune Natan lui David, că atunci când i se vor împlini zilele, va adormi lângă părinţii săi, lucrurile sunt clare şi pentru Domnul şi pentru David, întrucât prin jertfa unică a Domnului Isus va învia şi David, iar transferul dinspre David spre Domnul Isus se face prin seminţia lui Iuda, aşa cum a fost înregistrat Domnul încă de la naşterea sa în casa lui Iosif, betleemitul/efratitul. Să trecem acum la rugăciunea lui David (7.17_29).
„According to all these words, and according to all this vision, so did Nathan speak unto David.| Then went king David in, and sat before the LORD, and he said, Who am I, O Lord GOD? and what is my house, that thou hast brought me hitherto?| And this was yet a small thing in thy sight, O Lord GOD; But thou hast spoken also of thy servant’s house for a great while to come. And is this the manner of man, O Lord GOD?| And what can David say more unto thee? for thou, Lord GOD, knowest thy servant.| For thy word’s sake, and according to thine own heart, hast thou done all these great things, to make thy servant know them.| Wherefore thou art great, O LORD God: for there is none like thee, neither is there any God beside thee, according to all that we have heard with our ears.| And what one nation in the earth is like thy people, even like Israel, whom God went to redeem for a people to himself, and to make him a name, and to do for you great things and terrible, for thy land, before thy people, which thou redeemedst to thee from Egypt, from the nations and their gods?| For thou hast confirmed to thyself thy people Israel to be a people unto thee for ever: and thou, LORD, art become their God.| And now, O LORD God, the word that thou hast spoken concerning thy servant, and concerning his house, establish it for ever, and do as thou hast said.| And let thy name be magnified for ever, saying, The LORD of hosts, God of Israel, hast revealed to thy servant, saying, I will build thee an house: therefore hath thy servant found in his heart to pray this prayer unto thee.| And now, O Lord GOD, thou art that God, and thy words be true, and thou hast promised this goodness unto thy servant:| Therefore now let it please thee to bless the house of thy servant, that it may continue for ever before thee: for thou, O Lord GOD, hast spoken it: and with thy blessing let the house of thy servant be blessed for ever.“
Iată o rugăciune, o reverenţă plină de recunoştinţă, o recunoaştere a Unicului Dumnezeu adevărat, şi un îndemn pentru ca Dumnezeu să facă în viitor tot ceea ce a promis slujitorului Său credincios, împăratul David peste tot Israelul. Chiar dacă David nu a realizat atunci adevăratele proporţii ale promisiunii făcute de Dumnezeu poporului Său Israel prin David, Dumnezeu a pus imediat în aplicare partea care-i revenea împăratului David, anume eliberarea poporului din mâna tuturor vrăjmaşilor săi, începând cu filistenii, ceea ce se poate citi în tot capitolul 8. Când s-a mai liniştit poporul şi împăratul, David a căutat să afle dacă mai exista cineva din casa lui Saul, pentru a-i face bine în amintirea legământului făcut cu prietenul şi cumnatul său Ionatan. I-au adus pe un anume Ţiba, şi astfel a aflat că Ionatan mai avea un fiu olog de ambele picioare, numit Mefiboşet. David a trimis să-i fie adus, i-a spus că îi dă în stăpânire toate pământurile tatălui său Saul şi va mânca totdeauna la masa împăratului. Lui Ţiba i-a poruncit ca împreună cu fiii şi slujitorii lui, să muncească pământurile şi să strângă roadele, pentru ca Mefiboşet să aibă totdeauna ce mânca la masa împăratului. Şi Mefiboşet care avea un fiu mic, numit Mica, a mâncat la masa lui David ca unul dintre fiii săi. A fost capitolul 9.
În capitolele 10 şi 11 ni se povesteşte despre un război de durată cu amoniţii, dar şi de păcatul lui David, rămas acasă, cu nevasta unui hetit, Urie, numită Bat-Şeba. Femeia a rămas însărcinată şi l-a înştiinţat pe David. David a trimis la Ioab să-i spună să-i trimită pe Urie, hetitul. Urie a venit la David, care l-a întrebat de starea oamenilor şi a războiului, apoi l-a trimis acasă… să-şi spele picioarele. Urie nu s-a dus acasă, ci a dormit la poarta împăratului, şi au venit să-i spună. David l-a chemat şi i-a zis „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai dus acasă?“ Urie îi motivează decizia sa fermă, iar David îi spune „Mai rămâi şi azi aici, şi mâine îţi voi da drumul.“ Apoi l-a îmbătat, dar tot nu s-a dus acasă. Atunci a scris o scrisoare lui Ioab, cu conţinutul: „Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei şi trageţi-vă înapoi de la el, ca să fie lovit şi să moară.“ Şi a dat-o lui Urie să i-o ducă lui Ioab. Ioab a executat ordinul, şi Urie a fost omorât. Un om fidel şi nevinovat! Bat-Şeba a aflat de moartea soţului ei, şi şi-a plâns pierderea. Apoi David a trimis s-o ia, a primit-o în casa împărătească, i-a fost nevastă, şi i-a născut un fiu. O faptă care n-a plăcut Domnului, şi care l-a anunţat prin Natan ce i se va întâmpla în continuare, ca pedeapsă!
12.9-14: „Wherefore hast thou despised the commandment of the LORD, to do evil in his sight? thou hast killed Uriah the Hittite with the sword, and hast taken his wife to be thy wife, and hast slain him with the sword of the children of Ammon.| Now therefore the sword shall never depart from thine house; because thou hast despised me, and hast taken the wife of Uriah the Hittite to be thy wife.| Thus saith the LORD, Behold, I will raise up evil against thee out of thine own house, and I will take thy wives before thine eyes, and give them unto thy neighbour, and he shall lie with thy wives in the sight of this sun.| For thou didst it secretly; but I will do this thing before all Israel, and before the sun.| And David said unto Nathan, I have sinned against the LORD. And Nathan said unto David, The LORD also hath put away thy sin; thou shalt not die.| Howbeit, because by this deed thou hast given great occasion to the enemies of the LORD to blaspheme, the child also that is born unto thee shall surely die.“ (Mal.2.13-16).
Aşa este când te relaxezi excesiv, îţi pierzi controlul/stăpânirea de sine, şi comiţi erori pe care ulterior, se vor găsi destui care să le exploateze, avându-te la mână din pricina unei slăbiciuni pe care n-ai avut puterea s-o stăpâneşti, ci te-a stăpânit. N-avea David destule femei? Şi nu erau ele frumoase? Şi mai ales, nu cunoştea David Legea, nu-L cunoştea pe Dumnezeu? Cărui fapt îl datora că a fost permanent ajutat de Dumnezeu? Iată că până şi unui om ca David i se poate întâmpla să uite pentru un moment cine este, şi cui datorează ceea ce a ajuns să fie! Iar pedepsele care i-au fost aplicate, au fost o mustrare şi un îndreptar pentru el, dar şi un exemplu clar pentru noi creştinii, să nu uităm ce suntem şi cui datorăm ceea ce suntem, ca să nu cădem în păcat, căci ispitele nu lipsesc niciodată într-o lume dominată de păcate. Ceea ce a urmat a fost destul de dureros pentru David! Şi nu putem să nu le trecem în revistă! Mai bine cu ochii deschişi cât cepele, decât cu ei închişi.
Capitolul 12 se încheie cu câteva evenimente, după moartea copilului din flori al lui David. Bat-Şeba i-a născut lui David pe Solomon şi l-a încredinţat proorocului Natan spre educare, iar Natan l-a numit Iedidia/Jedidiah, căci Domnul l-a iubit. Apoi Ioab a cucerit cetatea împărătească Raba şi a trimis soli la David să strângă cealaltă parte a poporului, şi să vină s-o ia el ca împărat, împreună cu toată prada. Din capitolul 13 încep problemele în casa lui David. Amnon, întâiul născut al lui David, o pofteşte pe Tamar, sora lui Absalom, cel de-al treilea fiu al lui David, dar nu ştia cum să procedeze. Amnon era prieten cu Ionadab, fiul unuia din fraţii lui David, Şimea. Acest Ionadab l-a învăţat pe Amnon ce să facă pentru a ajunge la ea, căci era virgină, şi cum să rămână singur cu ea. Amnon a necinstit-o, apoi a izgonit-o. Cam după doi ani Absalom ucide pe Amnon, şi fuge la bunicul său Talmai, împăratul Gheşurului, unde stă trei ani, până când David s-a împăcat cu gândul că pierduse pe Amnon, şi l-a intervenţia lui Ioab printr-o femeie pe lângă David, acesta îl aduce pe Absalom înapoi, şi după încă doi ani în care David i-a interzis lui Absalom să-l vadă, tot prin intermediul lui Ioab l-a chemat şi l-a sărutat în semn de iertare. Iar Absalom s-a pus pe treabă! Adică pe conspiraţie împortiva propriului tată. A fost capitolul 14, urmează 15. Cel puţin capitolele de la 15 la 20 ar trebui citite pe îndelete, dar un scurt rezumat tot voi face. Absalom a pregătit terenul timp de patru ani, apoi cu voia lui David s-a dus la Hebron, acolo a adus jertfe şi s-a proclamat împărat după ce l-a chemat şi pe Ahitofel, prietenul şi sfetnicul lui David, iar acesta a onorat invitaţia. Vestea a ajuns repede la David care a hotărât să fugă din calea lui Absalom, şi foarte mulţi au mers împreună cu el. Când Absalom a ajuns la Ierusalim, David şi cei ce-l însoţeau ajunseseră în câmpia Iordanului, dar încă nu apucaseră să-l treacă. Înainte de plecare a trimis preoţii şi chivotul înapoi la Ierusalim ca iscoade pentru el, şi a stabilit cum să fie informat. Apoi când a venit şi prietenul său Huşai, l-a trimis la Ierusalim cu misiunea de a zădărnici sfaturile lui Ahitofel, ceea ce le-a reuşit, pentru că Absalom, după ce a vorbit Ahitofel, a vrut să ştie şi părerea lui Huşai, iar aceasta li s-a părut mai bună atât lui cât şi slujitorilor lui. David află şi sfatul lui Ahitofel, şi cel al lui Huşai, trece Iordanul şi ajunge la Mahanaim, unde este bine primit de un anume Barzilai, care îngrijeşte de împărat şi de oamenii lui. David era deja la Mahanaim când Absalom şi ai lui au trecut Iordanul, iar căpetenia oştirii lui era Amasa, fiul Abigailei, sora Ţeruei. David însă avea pe Ioab, pe Abişai şi pe Itai din Gat. A făcut numărătoarea poporului şi a pus căpetenii peste mii şi peste sute, apoi a repartizat câte o treime din oameni pentru cele trei căpetenii ale oştirii sale. David a vrut să iasă împreună cu ei la luptă, dar poporul l-a sfătuit să le vină în ajutor din cetate, dacă va fi cazul, căci el este adavărata ţintă pentru Absalom. David i-a ascultat şi a stat lângă poarta cetăţii, dar a poruncit celor trei căpetenii „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!“ Şi tot poporul a auzit porunca.
Bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim, şi oamenii lui David au culcat la pământ cam douăzeci de mii de oameni din Israel. Lupta a fost aprigă şi pe tot ţinutul acela, iar pădurea a înghiţit mai mulţi oameni decât sabia. Absalom însuşi s-a prins între crengile unui stejar, iar catârul său a trecut înainte, şi Absalom a rămas spânzurat de crengile stejarului. Un om care l-a văzut a spus lui Ioab, şi Ioab a luat trei săgeţi şi le-a înfipt în inima lui Absalom, şi alţi zece tineri care duceau armele lui Ioab, l-au lovit pe Absalom. Ioab a sunat din trâmbiţă şi urmărirea a încetat, şi Israel a fugit fiecare în cortul său. Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii, şi au acoperit groapa cu o grămadă mare de pietre. Vestea victoriei ajunge la David prin doi soli, dar abia de la al doilea află de moartea lui Absalom, şi… s-a pus pe jelit. Jalea i-a fost potolită de Ioab, care i-a vorbit aspru spunându-i că „Tu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, care au scăpat azi viaţa ta, a fiilor, fiicelor, nevestelor şi ţiitoarelor tale. Tu iubeşti pe cei ce te urăsc şi urăşti pe cei ce te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii, nici slujitori; şi văd acum că dacă ar trăi Absalom, şi noi toţi am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut. Scoală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămâne un om cu tine în noaptea asta, şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decât toate nenorocirile care ţi s-au întâmplat din tinereţe până acum.“ Şi David s-a dus la poartă, şi poporul a venit să-l asculte. În Israel se vorbea pentru aducerea împăratului David înapoi la Ierusalim. De partea lui, David a trimis să spună preoţilor Ţadoc şi Abiatar „Vorbiţi bătrânilor lui Iuda şi spuneţi-le: ’Pentru ce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui? Voi sunteţi fraţii mei, sunteţi os din oasele mele şi carne din carnea mea. Pentru ce a-ţi fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?’ Şi lui Amasa spuneţi-i aşa: ’Nu eşti tu os din oasele mele şi carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oştirii în locul lui Ioab!’“ şi tot Iuda a trimis vorbă împăratului „Întoarce-te tu, şi toţi slujitorii tăi.“ Înainte ca împăratul să treacă Iordanul, a iertat pe un anume Şimei, care-l blestemase când fugea de Absalom, apoi a spus lui Mefiboşet, tu şi Ţiba veţi împărţi pământurile, ca să fie mulţumire de ambele părţi. David vrea să mulţumească şi lui Barzilai, dar acesta îi propune să-l ia cu el pe mai tânărul Chimham. Îl sărută şi binecuvântează pe Barzilai, apoi trece Iordanul după ce tot poporul trecuse. A fost însă o dispută de prioritate între Israel şi Iuda, ajungându-se la vorbe grele, ba încă un anume Şeba, fiul lui Bicri, beniamit, a sunat din trâmbiţă şi a zis „Noi n-avem nicio parte cu David, nicio moştenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său Israele!“ Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au depărtat de David, urmându-l pe Şeba. Dar bărbaţii lui Iuda i-au rămas credincioşi lui David şi l-au însoţit de la Iordan până la Ierusalim, unde împăratul a intrat din nou în casa lui. David a zis lui Amasa „Cheamă-mi peste trei zile pe bărbaţii lui Iuda, şi tu să fii de faţă aici.“
Amasa a plecat, dar n-a venit la vremea hotărâtă. David a zis atunci lui Abişai „Şeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decât Absalom. Ia tu însuţi pe slujitorii stăpânului tău şi urmăreşte-l, ca nu cumva să găsească cetăţi întărite şi să se ascundă dinaintea noastră.“ Aproape de Gabaon Amasa a ajuns înaintea lor, Ioab s-a apropiat, l-a întrebat de sănătate, şi i-a străpuns pântecele cu sabia. Apoi şi-au continuat urmărirea lui Şeba, ajungând la Abel-Bet-Maaca, cetate întărită. Au ridicat un val de pământ care atingea întăritura, şi poporul săpa zidul ca să-l facă să cadă. Atunci o femeie a vorbit lui Ioab, şi Ioab i-a spus că nu vrea să dărâme cetatea ci îl vrea pe Şeba, fiul lui Bicri. Femeia a vorbit concetăţenilor săi, iar aceştia au tăiat capul lui Şeba şi i l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trâmbiţă şi tot poporul s-a întors fiecare la cortul lui, iar Ioab la Ierusalim, la David. Aici se termină şi capitolul 20. Restul capitolelor, de la 21 la 24, au un aspect de documentar, rămânând să fie citite de fiecare pe cont propriu. Eu am scris deja foarte detaliat despre aspectele cu adevărat importante pentru creştini, în special despre capitolul 24. Vom trece la 1Împăraţi/Regi, pentru a continua să urmărim un fir narativ util completării cunoaşterii de care avem nevoie pentru o bună înţelegere a EVANGHELIEI creştine. Însă pentru umplerea golurilor din ultimele capitole ale cărţii 2Samuel, recomandabil este ca înainte de a trece la pagina următoare, să citiţi 1Cronici, capitolele de la 20 la 29 şi 2Cronici, capitolele de la 1 la 12. Veţi fi astfel mult mai bine echipaţi din punct de vedere al firului narativ pe care-l urmărim, pentru a reînnoda apoi firul cu evenimentele relatate în cartea 1Regi. Nu poţi fi un bun creştin fără a cunoaşte amănunţit toată istoria poporului evreu, începând de la Avraam până la David, şi apoi Solomon, după care naţiunea a avut în paralel două regate, Iuda şi Israel, Iuda cu două seminţii, cele două seminţii regale Iuda şi Beniamin, Israel cu celelalte zece seminţii, Iosif având o moştenire dublă, Manase şi Efraim.
Anul producţiei, 2023, din primăvară până-n toamnă.
Suplimentar, se-lecţii din Isaia!
Isaia 58.2-11: „Yet they seek me daily, and delight to know my ways, as a nation that did righteousness, and forsook not the ordinance of their God: they ask of me the ordinances of justice; they take delight in approashing to God.| Werefore have we fasted, say they, and thou seest not? wherefore have we afflicted our soul, and thou takest no knowledge? Behold, in the day of your fast ye find pleasure, and exact all your labours.| Behold, ye fast for strife and debate, and to smite with the fist of wickenedness: ye shall not fast as ye do this day, to make your voice to be heard on high.| Is it such a fast that I have chosen? a day for a man to afflict his soul? it is to bow down his head as a bulrush, and to spread sackcloth and ashes under him? wilt thou call this a fast, and an acceptable day to the LORD?| Is not this the fast that I have chosen? to loose the bands of wickedness, to undo the heavy burdens, and to let the oppressed go free, and that ye break every yoke?| Is it not to deal thy bread to the hungry, and that thou bring the poor that are cast out to thy house? when thou seest the naked, that thou cover him; and that thou hide not thyself from thine own flesh?| Then shall thy light break forth as the morning, and thine health shall spring forth speedily: and thy righteousness shall go before thee; the glory of the LORD shall be thy rereward.| Then shalt thou call, and the LORD shall answer; thou shalt cry, and he shall say, Here I am. If thou take away from the midst of thee the yoke, the putting forth of the finger, and speaking vanity;| And if thou draw out thy soul to the hungry, and satisfy the afflicted soul; then shall thy light rise in obscurity, and thy darkness be as the noonday:| And the LORD shall guide thee continually, and satisfy thy soul in drought, and make fat thy bones: and thou shalt be like a watered garden, and like a spring of water, whose waters fail not.“
Iată cum vede Dumnezeu postul, faţă de cum îl vede omul, şi cum răsplăteşte Dumnezeu un post adevărat, nu unul de o zi, ci unul permanent. Cel puţin evreii ar fi trebuit să ştie că nici măcar David n-a impresionat favorabil pe Dumnezeu în legătură cu moartea bastardului său, ba încă a mai avut de suferit şi altele peste această pedeapsă. Sigur David şi-a iubit în general copiii, iar în momentul adulterului nu şi-a prea dat seama ce face, dar mai târziu a înţeles prea bine cât rău făcuse. Astăzi unii ar putea spune „meseria mea e postul şi sărbătoarea“, pe lângă pelerinaje şi alte chinuri trupeşti complet nefolositoare. Iar asta îmi aduce aminte de felul în care vede Dumnezeu unirea nelegiuirii cu sărbătoarea, aşa cu spune lui Isaia încă din capitolul 1, versetul 13!
Isaia 59.15-21: „Yea, truth faileth; and he that departeth from evil maketh himself a prey: and the LORD saw it, and it displeased him that there was no judgment.| And he saw that there was no man, and wondered that there was no intercessor: therefore his arm brought salvation unto him; and his righteousness, it sustained him.| For he put on righteousness as a breastplate, and an helmet of salvation upon his head; and he put on the garments of vengeance for clothing, and was clad with zeal as a cloke. (Efes.6.11-17)!| According to their deeds, accordingly he will repay, fury to his adversaries, recompence to his enemies; to the islands he will repay recompence.| So shall they fear the name of the LORD from the west, and his glory from the rising of the sun. When the enemy shall come in like a flood, the Spirit of the LORD shall lift up a standard against him.| And the Redeemer shall come to Zion, and unto them that turn from transgression in Jacob, saith the LORD.| As for me, this is my covenant with them, saith the LORD; My spirit that is upon thee, and my words which I have put in they mouth, shall not depart out of thy mouth, nor out of the mouth of thy seed’s seed, saith the LORD, from henceforth and for ever.“
Ideea de aici ar trebui să fie foarte clară, mai cu seamă pentru cei care ştiu vorba românească „după faptă şi răsplată“! Totuşi cum stăm cu insulele, în acest context? Am văzut alte contexte în care insularii erau prezentaţi sub aspect exclusiv favorabil. Aici însă, există o condiţionalitate care trebuie să fie satisfăcută, pentru ca răsplata să fie favorabilă! Şi atunci întrebarea care se pune imediat este, oare mai există şi insule în care lucrurile se întâmplă ca la începutul selecţiei? Aş zice, cu duiumul (Apoc.2.1-23-29; 3.1-6,14-22)! De ce am evidenţiat în mod deosebit Biserica locală din Laodicea? Pentru că acolo se vede clar delăsarea, mulţumirea de sine/autosuficienţa, caracteristică specifică multora astăzi, şi mai cu seamă mă gândesc la cei care critică îndreptăţirea de sine, dar îşi numesc tandemul dogmatică-doctrină, în marea lor smerenie declarată, dreapta cedinţă, raportându-se nu la Cuvântul lui Dumnezeu, ci la populaţia altor… insule. Cine îi va răscumpăra pe aceştia şi va face un legământ cu ei, şi încă pentru eternitate? Şi dacă da, rămâne de văzut, de când! Noi, cei unşi, cu răbdarea nu stăm deloc rău (Gal.5.22-26). Am exclus din exemplificare Biserica din Filadelfia, din motive lesne de înţeles!
Isaia 60.1-5,8-12,14,15,18-22: „Arise, shine; for thy light is come, and the glory of the LORD is risen upon thee.| For, behold, the darkness shall cover the earth, and gross darkness the people: but the LORD shall arise upon thee, and his glory shall be seen upon thee.| And the Gentiles shall come to thy light, and kings to the brightness of thy rising.| Lift up thine eyes round about, and see: all they gather themselves together, they come to thee: thy sons shall come from far, and thy daughters shall be nursed at thy side.| Then thou shalt see, and flow together, and thine heart shall fear, and be enlarged; because the abundance of the sea shall be converted unto thee, the forces of the Gentiles shall come unto thee.| Who are these that fly as a cloud, and as the doves to their windows?| Surely the isles shall wait for me, and the ships of Tarshish first, to bring thy sons from far, their silver and their gold with them, unto the name of the LORD thy God, and to the Holy One of Israel, because he hath glorified thee.| And the sons of strangers shall build up thy walls, and their kings shall minister unto thee: for in my wrath I smote thee, but in my favour have I had mercy of thee.| Therefore thy gates shall be open continually; they shall not be shut day nor night; that men may bring unto thee the forces of the Gentiles, and that their kings may be brought.| For the nation and kingdom that will not serve thee shall perish; yea, those nations shall be utterly wasted. (Apoc.21.1-5,9-12,22-27)!| The sons also of them that afflicted thee shall come bending unto thee; and all they that despised thee shall bow themselves down at the soles of thy feet; and they shall call thee, The city of the LORD, The Zion of the Holy One of Israel.| Whereas thou hast been forsaken and hated, so that no man went through thee, I will make thee an eternal excellency, a joy of many generations.| Violence shall no more be heard in thy land, wasting nor destruction within thy borders; but thou shalt call thy walls Salvation, and thy gates Praise.| The sun shall be no more thy light by day; neither for brightness shall the moon give light unto thee: but the LORD shall be unto thee an everlasting light, and thy God thy glory.| Thy sun shall no more go down; neither shall thy moon withdraw itself: for the LORD shall be thine everlasting light, and the days of thy mourning shall be ended.| Thy people also shall be all righteous: they shall inherit the land for ever, the branch of my planting, the work of my hands, that I may be glorified.| A little one shall become a thousand, and a small one a strong nation: I the LORD will hasten it in his time.“ Habacuc 2.3: „For the vision is yet for an appointed time, but at the end it shall speak, and not lie: though it tarry, wait for it; because it will surely come, it will not tarry.“
Aici fără comentarii! La capitolul 65 ne vom gândi şi la acest capitol şi la capitolul 55.
Isaia 61.1-11: „The Spirit of the Lord GOD is upon me; because the LORD hath anointed me to preach good tidings unto the meek; he hath sent me to bind up the brokenhearted, to proclaim liberty to the captives, and the opening of the prison to them that are bound;| To proclaim the acceptable year of the LORD (Luc.4.14-17_19-21-32!), and the day of vengeance of our God; to comfort all that mourn;| To appoint unto them that mourn in Zion, to give unto them beauty for ashes, the oil of joy for mourning, the garment of praise for the spirit of heaviness; that they might be called trees of righteousness, the planting of the LORD, that he might be glorified.| And they shall build the old wastes, they shall raise up the former desolations, and they shall repair the waste cities, the desolations of many generations.| And strangers shall stand and feed your flocks, and the sons of the alien shall be your plowmen and your vinedressers.| But ye shall be named the Priests of the LORD: men shall call you the Ministers of our God: ye shall eat the riches of the Gentiles, and in their glory shall ye boast yourselves.| For your shame ye shall have double; and for confusion they shall rejoice in their portion: therefore in their land they shall possess the double: everlasting joy shall be unto them.| For I the LORD love judgment, I hate robbery for burnt offering; and I will direct their work in truth, and I will make an everlasting covenant with them.| And their seed shall be known among Gentiles, and
Aici trimiterea la Luca este mai bună decât orice comentariu aş fi putut eu face! Sau cum se spune la tir, „punct ochit, punct lovit“. Despre cetate nu cred că este cazul să mai vorbesc, însă până la ea mai sunt şi alte noutăţi pe care Dumnezeu nu mi le dezvăluie! Eu am nişte bănuieli, însă mărturisirile mele se sprijină exclusiv pe descoperiri. Bănuielile le ţin doar pentru mine, şi când va fi cazul, dacă se vor confirma, voi vedea şi voi şti şi ce voi avea de făcut. Buna rânduială spune că fiecare lucru la timpul său!
Isaia 62.1-12: „Zion’s sake will I not hold my peace, and for Jerusalem’s sake I will not rest, until the righteousness thereof go forth as brightness, and the salvation thereof as a lamp that burneth.| And the Gentiles shall see thy righteousness, and all kings thy glory: and thou shalt be called by a new name, which the mouth of the LORD shall name.| Thou shalt also be a crown of glory in the hand of the LORD, and a royal diadem in the hand of thy God.| Thou shalt no more be termed Forsaken; neither shall thy land any more be termed Desolate: but thou shalt be called Hephzibah, and thy land Beulah: for the LORD delighteth in thee, and thy land shall be married.| For as a young man marrieth a virgin, so shall thy sons marry thee: and as the bridegroom rejoiceth over the bride, so shall thy God rejoice over thee.| I have set watchmen upon thy walls, o Jerusalem, which shall never hold their peace day nor night: ye that make mention of the LORD, keep not silence,| And give him no rest, till he establish, and till he make Jerusalem a praise in the earth.| The LORD hath sworn by his right hand, and by the arm of his strength, Surely I will no more give thy corn to be meat for thine enemies; and the sons of the stranger shall not drink thy wine, for the which thou hast laboured:| But they that have gathered it shall eat it, and praise the LORD; and they that have brought it together shall drink it in the courts of my holiness.| Go through, go through the gates; prepare ye the way of the people; cast up, cast up the highway; gather out the stones; lift up a standard for the people.| Behold, the LORD hath proclaimed unto the end of the world, Say ye to the daughter of Zion, Behold, thy salvation cometh; behold, his reward is with him, and his work before him.| And they shall call them, The holy people, The redeemed of the LORD: and thou shalt be called, Sought out, A city not forsaken.“
Iar trebuie să traduc un verset, 10. Nu le prea cade unora bine the highway/calea cea lată! „Deschideţi, deschideţi porţile; pregătiţi calea poporului; înlăturaţi, aruncaţi calea cea lată, strângeţi şi aruncaţi pietrele, ridicaţi un îndreptar/ o normă pentru popor“! De ce steag? Ce să facă cu el? Din şarpele lui Moise nu şi-au făcut un idol?