CU CĂRŢILE PE FAŢĂ
Isa.54.16,17; 55.1-13; Matei 4.8-10,11; 22.29-31,32; Ps.82; Ps.19.
SPER că aţi citit capitolele indicate din cărţile 1 şi 2Cronici, pentru ca acum să putem vedea şi în ce condiţii şi în ce mod a fost făcut Solomon împărat pentru tot Israelul, precum şi cine s-a opus, şi în ce mod. Aşadar, David la bătrâneţe, după o viaţă tumultuoasă, plină de evenimente nu tocmai favorabile o vreme, şi ca fugar şi ca om de război, fugind apoi şi din calea fiului său Absalom, iar condiţiile de “cazare“ neprielnice, prin câmp, peşteri, munţi, pustiuri, plus rănile în urma luptelor şi condiţiilor de campare, la bătrâneţe era învelit cu haine, şi tot nu se putea încălzi. Atunci slujitorii lui i-au vorbit şi propus să i se caute o fată fecioară care să-l îngrijească, şi să se culce la sânul împăratului, ca să se încălzească de la trupul ei tânăr. Au căutat şi au găsit o fată foarte frumoasă, pe Abişag, Sunamita, şi au adus-o la împărat, iar ea l-a îngrijit şi i-a slujit, şi doar l-a încălzit în patul lui, nimic altceva. Adonia, fiul Haghitei, al patrulea fiu al lui David, fără să vorbească lui David, s-a pregătit să ia el în primire împărăţia. A vorbit cu Ioab şi cu preotul Abiatar, care au trecut de partea lui. Adonia a tăiat oi, boi şi viţei graşi, şi a poftit pe toţi fraţii lui, fiii împăratului, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda din slujba împăratului. Dar n-a poftit pe proorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele său Solomon. Atunci Natan a vorbit Bat-Şebei, mama lui Solomon, şi a învăţat-o ce să spună lui David, apoi el însuşi va veni şi va confirma ştirea că Adonia s-a făcut împărat fără ştirea lui David. Aşa au şi făcut, iar David s-a grăbit să-l facă împărat pe Solomon, chiar în aceeaşi zi, chemându-şi oamenii şi dându-le porunci cum şi ce să facă pentru a-l unge pe Solomon împărat peste Iuda şi Israel, şi apoi a-l instala pe scaunul de domnie al lui David. Bucuria a fost mare şi zarva pe măsură, iar Adonia aude că Solomon este împărat. Toţi cei care erau cu el au fugit care încotro, iar Adonia s-a dus şi s-a apucat de coarnele altarului zicând „Să-mi jure împăratul Solomon azi că nu va omorî pe robul său cu sabia!“ „Dacă va fi om cinstit, un păr din cap nu-i va cădea la pământ, dar, dacă se va găsi răutate în el, va muri.“ A fost capitolul 1. David a simţit că i se apropie clipa morţii, şi a dat fiului său îndrumări să umble doar în căile Domnului, făcând tot ce este scris în legea lui Moise, pentru ca Dumnezeu să împlinească făgăduinţa bună pe care i-a făcut-o, că niciodată nu va fi lipsit de un urmaş pe scaunul lui de domnie. Apoi i-a indicat toţi oamenii care ar putea fi un pericol pentru liniştea împăratului şi a poporului. Primul, Ioab, care a omorât pe Abner şi Amasa, vărsând sânge de război în timp de pace. „Fă după înţelepciunea ta, şi să nu laşi ca perii lui cei albi să se coboare în pace în locuinţa morţilor. Să te porţi cu bunăvoinţă cu fiii lui Barzilai galaaditul, şi ei să mănânce la masă cu tine, căci tot aşa s-au purtat şi ei cu mine când fugeam de fratele tău Absalom. Ai lângă tine pe Şimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim. El m-a blestemat când mă duceam la Mahanaim. Dar a venit înaintea mea la Iordan şi i-am jurat pe Domnul că nu-l voi omorî cu sabia. Acum, tu să nu-l laşi nepedepsit, căci eşti un om înţelept şi ştii cum să te porţi cu el. Să-i cobori perii însângeraţi în locuinţa morţilor.“
Când a murit David, a fost îngropat în cetatea sa, în mormântul părinţilor săi. Adonia vine la Bat-Şeba şi-i cere să se ducă la Solomon să-i dea de nevastă pe Abişag, Sunamita. Bat-Şeba îi spune lui Solomon ce-i cere Adonia, la care Solomon răspunde „Pentru ce ceri numai pe Abişag pentru Adonia? De ce nu ceri şi îmărăţia pentru el, pentru preotul Abiatar şi pentru Ioab, că doar e fratele meu mai mare? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu-l vor costa viaţa pe Adonia cuvintele acestea.“ Şi Solomon a trimis pe Benaia, care l-a lovit şi Adonia a murit. Iar pe Abiatar l-a trimis la Anatot, ca să nu-l omoare. Ioab a aflat, şi s-a dus de s-a apucat de coarnele altarului, iar Solomon a trimis pe Benaia să-l lovească. Benaia i-a zis „Ieşi, căci aşa porunceşte împăratul!“ „Nu! Vreau să mor aici.“ Benaia a spus împăratului „Aşa a vorbit Ioab.“ „Fă cum a zis, loveşte-l şi îngroapă-l, şi ia astăzi de peste mine şi de peste casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără temei. Sângele lui să cadă asupra capului lui, pentru că a lovit cu sabia doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decât el, fără ştirea tatălui meu, pe Abner şi Amasa.“ Şi Benaia s-a dus şi l-a lovit. Şi Solomon a pus căpetenie a oştirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi preot pe Ţadoc. Mai rămăsese Şimei, cel cu blestemele şi aruncatul cu pietre, căruia Solomon i-a ordonat un domiciliu forţat în Ierusalim. „Nu te poţi duce într-o parte sau alta; în ziua în care vei trece pârâul Chedron, vei muri, şi sângele tău va cădea asupra capului tău.“ Şimei a uitat jurământul pe care l-a făcut lui Solomon, iar Benaia a împlinit o simplă formalitate, şi împărăţia s-a întărit în mâinile împăratului Solomon. A fost capitolul 2. Solomon şi-a luat nevastă pe fata lui faraon, şi a adus-o în cetatea lui David, până şi-a zidit casa lui, Casa Domnului şi zidul care împrejmuia Ierusalimul. Poporul aducea jertfe numai pe înălţimi, cea mai însemnată fiind cea a Gabaonului, unde Solomon a adus o mare mulţime de arderi-de-tot pe altar. Domnul i S-a arătat noaptea în vis! „Cere ce vrei să-ţi dau.“ „Doamne, Tu ai arătat mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, şi ai pus în locul lui un fiu tânăr şi neîncercat, iar poporul pe care l-Ai ales, este astăzi în număr foarte mare, şi greu de condus. Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să poată judeca poporul Tău, deosebind binele şi răul.“ Cererea a plăcut Domnului, care i-a zis „Fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci pricepere ca să poţi face dreptate, voi face după cuvântul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a mai fost nimeni înaintea ta, şi nu se va ridica niciodată cineva ca tine. Dar îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât, în tot timpul vieţii tale, nu va fi niciun împărat ca tine. Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.“ Solomon s-a trezit, s-a întors la Ierusalim şi s-a înfăţişat înaintea chivotului legământului Domnului, să aducă arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire, dând apoi un ospăţ tuturor slujitorilor săi. Atunci au venit două femei curve, înfăţişându-se înaintea împăratului. Judecata lui Solomon poate fi citită în ultimele versete ale capitolului 3, de la 16 la 28. Şi tot Israelul a văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.
Capitolul 4 trebuie desigur citit în întregime, dar, pentru versetul 4, evident că Abiatar fusese trimis la Anatot, şi în locul său era Ţadoc/2.27,35, iar pentru versetele 22 şi 23, evident că nu Solomon… „mânca“ toată acea cantitate de hrană, care era doar o raţie dinainte stabilită pentru consumul zilnic la masa împăratului şi înalţilor săi slujbaşi. Versetele de la 29 la 34, ultimele ale capitolului 4, ne vorbesc foarte pe scurt despre faima înţelepciunii lui Solomon printre popoare şi toţi înţelepţii contemporani lui, şi toate lucrările pe care le-a făcut de-a lungul vieţii. Am ajuns şi la capitolul 5, unde încep pregătirile pentru zidirea Templului pe muntele Moria/2Cron.3.1; 1Cron.22.1; 21.18; Gen.22.2,10_18; Exod 34.22_28; Deut.16.5,6,16.
1Regi 5.1-12: „And Hiram king of Tyre sent his servants unto Solomon; for he had heard that they had anointed him king in the room of his father: for Hiram was ever a lover of David.| And Solomon sent to Hiram, saying,| Thou knowest how that David my father could not build an house unto the name of the LORD his God for the wars which were about him on every side, until the LORD put them under the soles of his feet.| But now the LORD my God hath given me rest on every side, so that there is neither adversary nor evil occurrent. And, behold, I purpose to build an house unto the name of the LORD my God, as the LORD spake unto David my father, saying, Thy son, whom I will set upon thy throne in thy room, he shall build an house unto my name.| Now therefore command thou that they hew me cedar trees out of Lebanon; and my servants shall be with thy servants: and unto thee will I give hire for thy servants according to all that thou shalt appoint: for thou knowest that there is not among us any that can skill to hew timber like unto the Sidonians.| And it came to pass, when Hiram heard the words of Solomon, that he rejoiced greatly, and said, Blessed be the LORD this day, which hath given unto David a wise son over this great people.| And Hiram sent to Solomon, saying, I have considered the things which thou sentest to me for: and I will do all thy desire concerning timber of cedar, and concerning timber of fir.| My servants shall bring them down from Lebanon unto the sea: and I will convey them by the sea in floats unto the place that thou shalt appoint me, and will cause them to be discharged there, and thou shalt receive them: and thou shalt accomplish my desire, in giving food for my household.| So Hiram gave Solomon cedar trees and fir trees according to all his desire.| And Solomon gave Hiram twenty thousand measures of wheat for food to his household, and twenty measures of pure oil: thus gave Solomon to Hiram year by year.| And the LORD gave Solomon wisdom, as he promised him: and there was peace between Hiram and Solomon; and they two made a league together.“ În restul versetelor capitolului 5 se arată modul în care Solomon a organizat oamenii pentru îndeplinirea sarcinilor pe care le avea fiecare de făcut, atât ai lui Hiram cât şi ai săi.
1Regi 6.1: „And it came to pass in the four hundred and eightieth year after the children of Israel were come out of the land of Egypt, in the fourth year of Solomon’s reign over Israel, in the month Zif, which is the second month, that he began to build the house of the LORD.“ Atunci a început punerea temeliilor Casei, dar a fost terminată zidirea şi finisajele după şapte ani/6.37,38! Interesant este pentru creştinii cu speranţă cerească autentică versetul 7: „And the house, when it was in building, was built of stone made ready before it was brought thither: so that there was neither hammer nor axe nor any tool of iron heard in the house, while it was in building.“ (Evr.3.1-19; Efes.2.17-22). Aşadar, nepregătit,/„neprelucrat“, fără a avea „haina de nuntă“, nu poţi ajunge în cer, la mirele Isus Hristos, ca „mireasă“, soţie a Sa! Asta arată pietrele gata tăiate şi fasonate direct în cariera de piatră, pentru ca asamblarea construcţiei să se facă fără zgomot la locul destinat, adică în cer. Este cam tot ce ne interesează din acest capitol 6! La casa lui a lucrat treisprezece ani, totalul fiind de douăzeci de ani, timp în care, pe lângă casa lui şi a soţiei sale, fata lui faraon, a isprăvit de făcut şi toate dotările aferente pridvorului/curţii Templului, şi a celor două secţiuni, respectiv Locul Sfânt şi Locul Preasfânt, ceea ce se poate citi în capitolul 7.
Capitolul 8 este unul foarte lung, în care naraţiunea cuprinde aducerea chivotului legământului—în care nu mai erau decât cele două table de piatră cu cele zece porunci ale legământului—din cetatea lui David, Sionul, la Ierusalim, pentru a fi pus în Templul peste care era chemat Numele Dumnezeului lui Israel, lucru care s-a făcut în luna a şaptea, în timpul praznicului corturilor. S-au adus jertfe nenumărate, căci era popor mult, iar preoţii au introdus şi instalat chivotul Legământului în Locul Preasfânt. Când au ieşit preoţii din Locul Sfânt, slava Domnului, norul a umplut Templul. Au fost primele 11 versete din capitolul 8. Pentru restul voi cita selectiv în limba engleză, întrucât rugăciunea lui Solomon este foarte lungă, şi are şi un preambul (8.12-61). Restul versetelor arată sfinţirea Templului (8.62-66).
1Regi 8.12-16,20-30,39-43,46,47,50-53,56,60,61: „Then spake Solomon, The LORD said that he would dwell in the thick darkness.| I have surely built thee an house to dwell in, a settled place for thee to abide in for ever.| And the king turned his face about, and blessed all the congregation of Israel: (and all the congregation of Israel stood;)| And he said, Blessed be the LORD God of Israel, which spake with his mouth unto David my father, and hath with his hand fulfilled it, saying,| Since the day that I brought forth my people Israel out of Egypt, I chose no city out of all the tribes of Israel to build an house, that my name might be therein; but I chose David to be over my people Israel.| And the LORD hath performed his word that he spake, and I am risen up in the room of David my father, and sit on the throne of Israel, as the LORD promised, and have built an house for the name of the LORD God of Israel.| And I have set there a place for the ark, wherein is the covenant of the LORD, which he made with our fathers, when he brought them out of the land of Egypt.| And Solomon stood before the altar of the LORD in the presence of all congregation of Israel, and spread forth his hands toward heaven:| And he said, LORD God of Israel, there is no God like thee, in heaven above, or on earth beneath, who keepest covenant and mercy with thy servants that walk before thee with all their heart:| Who hast kept with thy servant David my father that thou promisedst him: thou spakest also with thy mouth, and hast fulfilled it with thine hand, as it is this day.| Therefore now, LORD God of Israel, keep with thy servant David my father that thou promisedst him, saying, There shall not fail thee a man in my sight to sit on the throne of Israel; so that thy children take heed to their way, that they walk before me as thou hast walked before me.| And now, O God of Israel, let thy word, I pray thee, be verified, which thou spakest unto thy servant David my father.| But will God indeed dwell on the earth? behold, the heaven and heaven of heavens cannot contain thee; how much less this house that I have builded?| Yet have thou respect unto the prayer of thy servant, and to his supplication, O LORD my God, to hearken unto the cry and to the prayer, which thy servant prayeth before thee to day:| That thine eyes may be open toward this house night and day, even toward the place of which thou hast said, My name shall be there: that thou mayest hearken unto the prayer which thy servant shall make toward this place.| And hearken thou to the supplication of thy servant, and of thy people Israel, when they shall pray toward this place: and hear thou in heaven thy dwelling place: and when thou hearest, forgive.| That they may fear thee all the days that they live in the land which thou gavest unto our fathers.| Moreover concerning a stranger, that is not of thy people Israel, but cometh out of a far country for thy name’s sake;| (For they shall hear of thy great name, and of thy strong hand, and of thy stretched out arm;) when he shall come and pray toward this house;| Hear thou in heaven thy dwelling place, and do according to all that the stranger calleth to thee for: that all people of the earth may know thy name, to fear thee, as do thy people Israel; and that they may know that this house, which I have builded, is called by thy name.“
1Regi 8.46,47,50-53,56,60,61: „If they sin against thee, (for there is no man that sinneth not,) and thou be angry with them, and deliver them to enemy, so that they carry them away captives unto the land of the enemy, far or near;| Yet if they shall bethink themselves in the land of the whither they were carried captives, and repent, and make supplication unto thee in the land of them that carried them captives, saying, We have sinned, and have done perversely, we have commited wickedness;| And forgive thy people that have sinned against thee, and all their transgressions wherein they have transgressed against thee, and give them compassion before them who carried them captive, that they may have compassion on them:| For they be thy people, and thine inheritance, which thou broughtest forth out of Egypt, from the midst of the furnace of iron:| That thine eyes may be open unto the supplication of thy servant, and unto the supplication of thy people Israel, to hearken unto them in all that they call for unto thee.| For thou didst separate them from among all the people of the earth, to be thine inheritance, as thou spakest by the hand of Moses thy servant, when thou broughtest our fathers out of Egypt, O Lord GOD.| Blessed be the LORD, that hath given rest unto his people Israel, according to all that he promised: there hath not failed one word of all his good promise, which he promised by the hand of Moses his servant.| That all the people of the earth may know that the LORD is God, and that there is none else.| Let your heart therefore be perfect with the LORD our God, to walk in his statutes, and to keep his commandments, as at this day.“
Să luăm acum pe rând textele evidenţiate, chiar şi subliniate, pentru a înţelege importanţa lor ca profeţii pentru spiritualitatea creştină, apărută desigur în Israel, prin mărturisirea Domnului Isus Hristos, când o variantă reconstruită a Templului era încă în picioare, şi a folosit ca „o casă de rugăciune“ atât de Domnul cât şi de apostolii Săi şi alţi ucenici creştini, în timp ce alţii făcuseră din ea „o casă de negustorie, o peşteră de tâlhari“ (Ioan 2.13-25; Luc.19.45,46; Marc.11.15-19; Mat.21.10-17). Aşadar Dumnezeu a împlinit prin Solomon ceea ce i-a promis lui David, pe care l-a ales pentru credinţa lui, căpetenie a poporului Său Israel, şi prin care a pregătit o ţară în general eliberată de vrăjmaşi, şi supusă în întregime lui David, apoi lui Solomon, urmaşul lui la tron prin alegerea Domnului şi recunoaşterea poporului. În Templu, Solomon a pregătit un loc pentru chivotul mărturiei legământului celor zece porunci rostite pe muntele Sinai, la Horeb, şi scrise de Dumnezeu de două ori, din care a rămas a doua variantă, cu pietrele tăiate de Moise. Şi Solomon îşi începe rugăciunea cu mâinile înălţate spre cer. Sigur, şi aici este o întrepătrundere profetică, şi totul trebuie analizat cu mare atenţie, iar evidenţierile şi sublinierile ajută mult acest proces.
E limpede că în privinţa construcţiei Templului fizic, din Ierusalimul fizic, totul a fost împlinit în al douăzeci şi patrulea an al domniei lui Solomon, însă un alt Templu era profeţit, şi astfel ajungem şi la afirmaţia că de fapt Dumnezeu nu locuieşte într-o casă pe Pământ, căci „cerul şi cerul cerurilor nu-L pot cuprinde“! Apoi, desigur, rugăciunea vizează locul de unde Dumnezeu aude şi ascultă rugăciunile oamenilor, ceea ce, în afara celor la care am făcut referire prin profetul Ezechiel, cu privire la captivii din Babilon, şi astfel de captivi suntem şi noi, avem declaraţia Domnului Isus, care confirmă cele spuse în Ezechiel, şi pune capăt oricărei alte discuţii cu privire la locul unde trebuie să se roage omul, pentru a fi auzit şi… eventual ascultat de Dumnezeu (Isa.52.11-15; Apoc.18.1-5; Mat.6.1-6,9,10). Şi, desigur, asta este valabil atât pentru evrei cât şi pentru neevrei/neamuri/popoare necircumcise în carne, întrucât circumcizia inimii este una spirituală, şi conformă noului legământ! Ce înseamnă că Dumnezeu a vorbit sau a promis prin… mâna lui Moise? În afara faptului că Moise a făcut tot felul de acţiuni pe care i le-a cerut Dumnezeu, la Marea Roşie sau tăierea şi transportatea tablelor de piatră, de exemplu, lui Moise Dumnezeu i-a cerut să scrie Cuvântul Său în cartea Legii, carte care cuprinde fizic cinci cărţi, pe care le-am analizat deja, şi care spre final cuprind în Deuteronom şi o scurtă completare. De unde ştim că la asta se face referire, la scrierea cărţilor? Din înfrângerea lui Amalec prin Iosua, după lovirea stâncii din Horeb, pentru ca poporul să poată să bea apă (Ex.17.8-12-14-16). Aşadar acţiunile sunt întotdeauna complexe, însă cu răbdare şi atenţie putem vedea şi aspectele simple din cadrul complexităţii, ceea ce este un mare avantaj pentru creşterea spirituală, pe care orice creştin ar trebui să o urmărească, pentru că o înţelegere extinsă aduce după sine şi o bucurie pe măsură. Asta a decis Dumnezeu să ne rămână la dispoziţie, Cuvântul Său scris, despre care acum ştim deja multe, dar cu siguranţă, încă nu totul. Şi prin acest Cuvânt, toate popoarele Pământului pot afla că Jehovah/the LORD/DOMNUL este Domnezeu/God, şi nimeni altcineva. Să vedem acum ce s-a întâmplat după sfinţirea Templului!
1Regi 9.1-9: „And it came to pass, when Solomon had finished the building of the house of the LORD, and the king’s house, and all Solomon’s desire which he was pleased to do,| That the LORD appeared to Solomon the second time, as he had appeared unto him at Gibeon.| And the LORD said unto him, I have heard thy prayer and thy supplication, that thou hast made before me: I have hallowed this house, which thou hast built, to put my name there for ever; and mine eyes and mine heart shall be there perpetually.| And if thou wilt walk before me, as David thy father walked, in integrity of heart, and in uprightness, to do according to all that I have commanded thee, and wilt keep my statutes and my judgments:| Then I will establish the throne of thy kingdom upon Israel for ever, as I promised to David thy father, saying, There shall not fail thee a man upon the throne of Israel.| But if ye shall at all turn from following me, ye or your children, and will not keep my commandments and my statutes which I have set before you, but go and serve other gods, and worship them:| Then will I cut off Israel out of the land which I have given them; and this house, which I have hallowed for my name, will I cast out of my sight; and Israel shall be a proverb and a byword among all people:| And at this house, which is high, every one that passeth by it shall be astonished, and shall hiss; and they shall say, Why hath the LORD done thus unto this land, and to this house?| And they shall answer, Because they forsook the LORD their God, who brought forth their fathers out of the land of Egypt, and have taken hold upon other gods, and have worshipped them, and served them: therefore hath the LORD brought upon them all this evil.“
Iată cât de vechi este avertismentul dărâmării Templului din Ierusalim! Încă de la construirea şi darea lui în folosinţă, dat chiar realizatorului acestui obiectiv spiritual! Cât despre celălalt, este mult mai vechi, şi dat prin mâna lui Moise. Restul versetelor, de la 10 la 28, lectură de plăcere, inclusiv versetul 16, pentru “generozitatea“ lui faraon, în privinţa “zestrei“ fiicei sale, luată de nevastă de Solomon. Capitolul 10 cred că-l veţi citi, ori poate l-aţi citit deja, din simplă curiozitate, să ştiţi cum a fost cu împărăteasa din Seba/Sheba. Până aici toate bune şi frumoase, dar viaţa foarte solicitantă încă de tânăr, l-a îmbătrânit cam devreme, iar femeile, şapte sute de neveste crăiese şi trei sute de concubine, încât te întrebi când le venea rândul fiecăreia, i-au plecat inima spre idolii lor. Aşa încât făgăduinţa cu lungirea zilelor vieţii lui, n-a mai fost îndeplinită de Dumnezeu. Pe muntele din faţa Ierusalimului a construit un loc înalt pe care nevestele lui străine aduceau tămâie şi jertfe idolilor lor (11.7,8). „Wherefore the LORD said unto Solomon, Forasmuch as this is done of thee, and thou hast not kept my covenant and my statutes, which I have commanded thee, I will surely rend the kingdom from thee, and will give it to thy servant.| Notwithstanding in this days I will not do it for David thy father’s sake: but I will rend it out of the hand of thy son.| Howbeit I will not rend away all the kingdom; but will give one tribe to thy son for David my servant’s sake, and for Jerusalem’s sake which I have chosen.“/11.11-13.
Pentru versetele de la 14 la 25, lectură plăcută! De la 26 la 36, ni se relatează întâlnirea lui Ieroboam cu proorocul Ahia/Ahijah, Silonitul/Shilonite, adică de loc din Silo/Shilo, o aşezare foarte importantă, mai ales atunci când citim Mica sau Ieremia. Profetul Domnului l-a întâlnit pe Ieroboam pe câmp, şi îmbrăcat fiind cu o haină nouă, a sfâşiat-o în douăsprezece bucăţi, şi i-a spus „Ia-ţi zece bucăţi, căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel ’Iată, voi rupe împărăţia din mâna lui Solomon şi-ţi voi da zece seminţii…’“ Partea interesantă abia acum vine!
1Regi 11.37-40: „And I will take thee, and thou shalt reign according to all that thy soul desireth, and shalt be king over Israel.| And it shall be, if thou wilt hearken unto all that I command thee, and wilt walk in my ways, and do that is right in my sight, to keep my statutes and my commandments, as David my servant did; that I will be with thee, and build thee a sure house, as I built for David, and will give Israel unto thee.| And I will for this afflict the seed of David, but not for ever.| Solomon sought therefore to kill Jeroboam. And Jeroboam arose, and fled into Egypt, unto Shishak king of Egypt, and was in Egypt until the death of Solomon.“
Aşadar „Te voi lua ca să guvernezi conform cu tot ce-ţi va dori sufletul, şi să fii împărat peste Israel, dacă vei asculta tot ce-ţi voi porunci, şi vei umbla în căile mele, şi vei face ceea ce consider Eu că este drept, ţinându-te de legile şi poruncile Mele, aşa cum a făcut robul Meu David, voi fi cu tine şi-ţi voi clădi o casă trainică, cum am clădit pentru David, şi Israel va fi al tău. Voi necăji astfel sămânţa lui David, însă nu pentru totdeauna.“
Faptul că Solomon a căutat să-l omoare pe Ieroboam, nu-l voi comenta acum, dar nici fuga acestuia în Egipt până la moartea lui Solomon, n-a fost prea inspirată, întrucât s-a dovedit mai degrabă fricos decât prudent.
Ceea ce îi spune Dumnezeu lui Ieroboam prin proorocul său Ahia, nu era în niciun caz de natură să-l înspăimânte pe Ieroboam, ci dimpotrivă, dar nici pentru Solomon, care aflase deja dinainte ce se va întâmpla… după moartea lui, şi nu în timpul vieţii, aşa încât încercarea de a-l omorî pe Ieroboam, a fost de neînţeles. Cu certitudine şi înţelepciunea îl cam părăsise, deşi am temei să presupun că n-a atins vârsta tatălui său David, adică şaptezeci de ani.
De aici înainte, adică începând cu capitolul 12, avem o împărăţie divizată, Iuda şi Israel. Merită să ne uităm puţin peste acest început, pentru a ne face o idee despre cele ce vor urma până la robia asiro-babiloniană, mai întâi pentru Israel, apoi şi pentru Iuda/Beniamin.
Roboam/Rehoboam s-a dus la Sihem, unde tot Israelul venise să-l facă împărat. Ieroboam a venit şi el din Egipt, şi toată adunarea lui Israel a vorbit lui Roboam propunându-i să slăbească aspra robie şi jugul greu pus peste popor de Solomon. „Veniţi din nou la mine peste trei zile“! Roboam a întrebat mai întâi bătrânii, şi aceştia l-au sfătuit să asculte cererea poporului, pentru a-l sluji cu credinţă. Apoi a întrebat şi pe tinerii în compania cărora crescuse, iar aceştia l-au sfătuit să spună poporului că el le va îngreuna jugul şi sarcinile. Ieroboam şi tot Israelul au plecat, şi Israel a făcut împărat pe Ieroboam. După moartea unui perceptor de taxe, Adoram, împroşcat cu pietre, Roboam a fugit la Ierusalim şi a adunat din tot Iuda şi Beniamin o sută optzeci de mii de oameni aleşi, cu experienţă în războaie, şi a pornit împotriva casei lui Israel, dar : „But the word of God came unto Shemaiah the man of God, saying,| Speak unto Rehoboam, the son of Solomon, king of Judah, and unto all the house of Judah and Benjamin, and to the remnant of the people, saying,| Thus saith the LORD, ye shall not go up, nor fight against your brethren the children of Israel: return every man to his house; for this thing is from me. They hearkened therefore to the word of the LORD, and returned to depart, according to the word of the LORD.“/12.22-24. Ce-a făcut Ieroboam, împăratul lui Israel?
1Regi 12.25-33: „Then Jeroboam built Shechem in mount Ephraim, and dwelt therein; and went out from thence, and built Penuel.| And Jeroboam said in his heart, Now shall the kingdom return to the house of David:| If this people go up to do sacrifice in the house of the LORD at Jerusalem, then shall the heart of this people turn again unto their lord, even unto Rehoboam king of Judah, and they shall kill me, and go again to Rehoboam king of Judah.| Whereupon the king took counsel, and made two calves of gold, and said unto them, It is too much for you to go up to Jerusalem: behold thy gods, o Israel, which brought thee up out of the land of Egypt.| And he set the one in Beth-el, and the other put he in Dan.| And this thing be come a sin: for the people went to worship before the one, even unto Dan.| And he made an house of high places, and made priests of the lowest of the people, which were not of the sons of Levi.| And Jeroboam ordained a feast in the eighth month, on the fifteenth day of the month, like unto the feast that is in Judah, and he offered upon the altar. So did he in Beth-el, sacrificing unto the calves that he had made: and he placed in Beth-el the priests of the high places which he had made.| So he offered upon the altar which he had made in Beth-el the fifteenth day of the eighth month, even in the month which he had devised of his own heart; and ordained a feast unto the children of Israel: and he offered upon the altar, and burnt incense.“
Cam asta este tot ce a făcut de frica unei presupuse morţi deşi avea sprijinul lui Dumnezu şi mult mai mulţi oameni sub comanda sa decât Iuda, dar să vedem şi urmarea, şi nu mă refer la trimiterea unui prooroc din Iuda la Betel, pentru a pronunţa o sentinţă împotriva altarului din Betel şi a preoţilor înălţimilor, din capitolul 13, ci la sentinţa împotriva lui Ieroboam şi a casei sale, cu o singură excepţie, expusă în capitolul 14.
1Regi 14.1-18: „At that time Abijah the son of Jeroboam fell sick.| And Jeroboam said to his wife, Arise, I pray thee, and disguise thyself, that thou be not known to be the wife of Jeroboam; and get thee to Shiloh: behold, there is Ahijah the prophet, which told me that I should be king over this people.| And take with thee ten loaves, and cracknels, and a cruse of honey, and go to him: he shall tell thee what shall become of the child.| And Jeroboam’s wife did so, and arose, and went to Shiloh, and came to the house of Ahijah. But Ahijah could not see; for his eyes were set by reason of his age.| And the LORD said unto Ahijah, Behold, the wife of Jeroboam cometh to ask a thing of thee for her son; for he is sick: thus and thus shalt thou say unto her: for it shall be, when she cometh in, that she shall feign herself to be another woman.| And it was so, when Ahijah heard the sound of her feet, as she came in at the door, that he said, Come in, thou wife of Jeroboam; why feignest thou thyself to be another? for I am sent to thee with heavy tidings.| Go, tell Jeroboam, Thus saith the LORD God of Israel, Forasmuch as I exalted thee from among the people, and made thee prince over my people Israel,| And rent the kingdom away from the house of David, and gave it thee and yet thou hast not been as my servant David, who kept my commandments, and who followed me with all his heart, to do that only which was right in mine eyes;| But hast done evil above all that were before thee: for thou hast gone and made thee other gods, and molten images, to provoke me to anger, and hast cast me behind thy back:| Therefore, behold, I will bring evil upon the house of Jeroboam, and will cut off from Jeroboam, him that pisseth against the wall, and him that is shut up and left in Israel, and will take away the remnant of the house of Jeroboam, as a man taketh away dung, till it be all gone.| Him that dieth of Jeroboam in the city shall the dogs eat; and him that dieth in the field shall the fowls of the air eat: for the LORD hath spoken it.| Arise thou therefore, get thee to thine own house: and when thy feet enter into the city, the child shall die.| And all Israel shall mourn for him, and bury him: for he only of Jeroboam shall come to the grave, because in him there is found some good thing toward the LORD God of Israel in the house of Jeroboam.| Moreover the LORD shall raise him up a king over Israel, who shall cut off the house of Jeroboam that day: but what? even now.| For the LORD shall smite Israel, as a reed is shaken in the water, and he shall root up Israel out of this good land, which he gave to their fathers, and shall scatter them beyond the river, because they have made their groves, provoking the LORD to anger.| And he shall give Israel up because of the sins of Jeroboam, who did sin, and who made Israel to sin.| And Jeroboam’s wife arose, and departed, and came to Tirzah: and departed, and when she came to the threshold of the door, the child died;| And they buried him; and all Israel mourned for him, according to the word of the LORD, which he spake by the hand of his servant Ahijah the prophet.“
Şi ca un bonus pe lângă textul de mai sus 1Regi 15.4,5: „Nevertheless for David’s sake did the LORD his God give him a lamp in Jerusalem, to set up his son after him, and to establish Jerusalem:| Because David did that which was right in the eyes of the LORD, and turned not aside from any thing that he commanded him all the days of his life, save only in the matter of Uriah the Hittite.“ Da, David nu s-a abătut în nicio parte de la Cuvântul lui Dumnezeu, iar excepţia cu Urie hetitul, pornită de la aventura cu Bat-Şeba, n-a fost o închinare la idoli, dar a fost o şubrezire a gloriei la care îl ridicase Dumnezeu, aceea de incoruptibil şi invincibil, iar Ioab a fost cel care a profitat primul de această poziţie şubrezită, aducându-l înapoi pe Absalom, iar în această situaţie David n-a întrebat pe Dumnezeu, cum n-a întrebat nici în cazul numărătorii pe care a ordonat-o, ci a lucrat, aşa cum a spus chiar Ioab, după cuvântul său (2Sam.14.22-24).
Un alt aspect care merită atenţie, este acela că Dumnezeu atunci când vrea să salveze un suflet, care altfel s-ar putea pierde din pricina anturajului nepotrivit, o face chiar lăsându-l să moară, apoi să fie pus într-un mormânt, aşa cum a fost cu copilul lui Ieroboam, Abijah. Iată că şi în acest caz Dumnezeu se recomandă a fi Dumnezeul celor vii la El, nu al celor morţi, aşa cum a spus Domnul Isus în alt fel şi altă ocazie.
În ce-l priveşte pe Ieroboam, cred că e limpede că a fost dominat mai mult de frica de oameni decât de frica de Dumnezeu, deşi condiţia de susţinere a fost foarte clară, şi limpede expusă prin profetul Domnului Ahijah. Să faci totul după capul şi frica ta de oameni, fără frică de Dumnezeu, acceptând totuşi să fii împăratul a zece seminţii din Israel, neţinând seama că automat erai mai puternic decât Iuda şi Beniamin împreună, şi te puteai impune cu ajutorul lui Dumnezeu, având la dispoziţie mai multă armată, iată unde l-a dus acest soi de frică (Apoc.21.8)!
Dacă vreţi pot să vă traduc fără falsă pudoare şi fraza cea mai subliniată, vestea cea mai dură pentru casa lui Ieroboam, privitor la atitudinea lui faţă de Dumnezeu, dar şi care a fost răspunsul lui Dumnezeu: „Pentru că ai făcut un rău mai mare decât tot răul care s-a făcut înaintea ta, făcându-ţi alţi dumnezei, provocându-Mi mânia, şi aruncându-Mă înapoia ta, voi aduce răul asupra casei lui Ieroboam, şi-o voi îndepărta de la cel care a urinat împotriva vântului/curentului, şi de la cel care a închis gura lui Israel şi l-a părăsit, şi voi arunca departe resturile casei lui Ieroboam, întocmai cum un om îşi curăţă dejecţiile până ce tot locul rămâne curat. Cine va muri în cetate va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului, aşa cum Domnul a spus.“
Ceea ce am scris până aici, şi ceea ce voi mai completa în pagina care urmează, adică ultima, nu voi mai numi fir narativ, ci trunchi narativ, având în vedere atât desele trimiteri la diferite alte cărţi, fie din prooroci, psalmi sau cele ale noului legământ creştin, pe care le-am făcut deja, fie cele care vor putea fi făcute de fiecare după propriile nevoi de învăţare sau lămurire a ideilor creştine/spirituale, prin studiu individual. De aceea îi spun trunchi, pentru că acest trunchi poate susţine oricâte alte ramuri şi rămurele de legături la alte texte, după nevoile fiecăruia de cunoaştere cât mai extinsă a valorilor spirituale ale EVANGHELIEI.
Ce urmează să mai tratez în pagina de final a acestui trunchi? Sunt aspecte despre care aş fi vrut să vorbesc în interiorul paginilor deja realizate, însă mie îmi place cursivitatea, şi în privinţa asta aş fi fost încurcat, ba încă aş fi încurcat şi cititorul sincer interesat, aşa că le-am păstrat în aşteptare, iar acum le voi expune pe rând, adică tot ordonat, aşadar cursiv, deşi nu au neapărat o legătură directă, de natură temporală sau de alt fel, însă trebuie cunoscute în lumina a tot ceea ce am învăţat deja până aici, şi atunci oricum se vor lega, ataşându-se întregului. Aşadar urmează pagina de încheiere, sau de final!
Anul producţiei, 2023, din primăvară până-n toamnă.
Suplimentar, se-lecţii din Isaia!
Isaia 63.7-19: „I will mention the lovingkindnesses of the LORD, and the praises of the LORD, according to all that the LORD hath bestowed on us, and the great goodness toward the house of Israel, which he hath bestowed on them according to his mercies, and according to the multitude of his lovingkindnesses.| For he said, Surely they are my people, children that will not lie: so he was their Saviour.| In all their affliction he was afflicted, and the angel of his presence saved them: in his love and in his pity he redeemed them; and he bare them, and carried them all the days of old.| But they rebelled, and wexed his holy Spirit: therefore he was turned to be their enemy, and he fought against them.| Then he remembered the days of old, Moses, and his people, saying, Where is he that brought them up out of the sea with the shepherd of his flock? where is he that put his holy Spirit within him?| That led them by the right hand of Moses with his glourious arm, dividing the water before them, to make himself an everlasting name?| That led them through the deep, as an horse in the wilderness, that they should not stumble?| As a beast goeth down into the valley, the Spirit of the LORD caused him to rest: so didst thou lead thy people, to make thyself a glourious name.| Look down from heaven, and behold from the habitation of thy holiness and of thy glory: where is thy zeal and thy strenght, the sounding of thy bowels and of thy mercies toward me? are they restrained?| Doubtless thou art our father, though Abraham be ignorant of us, and Israel acknouledge us not: thou, O LORD, art our father, our redeemer; thy name is for everlasting.| O LORD, why hast thou made us to err from thy ways, and hardened out heart from thy fear? Return for thy servants’ sake, the tribes of tine inheritance.| The people of thy holiness have possessed it but a little while: our adversaries have troden down thy sanctuary.| We are thine: thou never barest rule over them; they were not called by thy name.“
Foarte interesant capitolul 63, dar aici nu l-am reluat în întregime! Oricum, cine doreşte amănuntele trebuie să acceseze pagina prin legătura „Evanghelia Legămintelor05“, adică a şasea pagină din acest grupaj.
Isaia 64.1-12: „Oh that thou wouldest rend the heavens, that thou wouldest come down, that the mountains might flow down at thy presence,| As when the melting fire burneth, the fire causeth the waters to boil, to make thy name known to thine adversaries, that the nations may tremble at thy presence!| When thou didst terrible things which we are looked not for, thou camest down, the mountains flowed down at thy presence.| For since the beginning of the world men have not heard, nor perceived by the ear, neither hath the eye seen, O God, beside thee, what he hath prepared for him that waiteth for him.| Thou meetest him that rejoiceth and worketh righteousness, those that remember thee in thy ways: behold, thou art wroth; for we have sinned: in those is continuance, and we shall be saved.| But we are all our righteousness are as filthy rags; and we all do fade as a leaf; and our iniquities, like the wind, have taken us away.| And there is none that calleth upon thy name, that stirreth up himself to take hold of thee: for thou hast hid thy face from us, and hast consumed us, because of our iniquities.| But now, O LORD, thou art our father; we are the clay, and thou our potter; and we all are the work of thy hand.| Be not wroth very sore, O LORD, neither remember iniquity for ever: behold, see, we beseech thee, we are all thy people.| Thy holy cities are a wilderness, Zion is a wilderness, Jerusalem a desolation.| Our holy and our beautiful house, where our fathers praised thee, is burned up with fire: and all our pleasant things are laid waste.| Wilt thou refrain thyself for these things, O LORD? wilt thou hold thy peace, and afflict us very sore?“
Inspirată şi frumoasă rugăciune! La care s-a şi răspuns, aşa cum s-a văzut şi încă se va mai vedea!
Isaia 65.1-9,11-25: „I am sought of them that asked not for me; I am found of them that sought me not: I said, Behold me, behold me, unto a nation that was not called by my name.| I have spread out my hands all the day unto a rebellious people, which walketh in a way that was not good, after their own thoughts;| A people that provoketh me to anger continually to my face; that sacrificeth in gardens, and burneth incense upon altars of brick;| Which remain among the graves, and lodge in the monuments, which eat swine’s flesh, and broth of abominable things is in their vessels;| Which say, Stand by thyself, come not near to me; for I am holier than thou. These are a smoke in my nose, a fore that burneth all the day.| Behold, it is written before me: I will not keep silence, but will recompense, even recompense into their bosom,| Your iniquities, and the iniquities of your fathers together, saith the LORD, which have burned incense upon the mountains, and blasphemed me upon the hills: therefore will I measure their former work into their bosom.| Thus saith the LORD, As the new wine is found in the cluster, and one saith, Destroy it not, for a blessing is in it: so will I do for my servants’ sakes, that I may not destroy them all.| And I will bring forth a seed out of Jacob, and out of Judah an inheritor of my mountains: and mine elect shall inherit it, and my servants shall dwell there.| But ye are they that forsake the LORD, that forget my holy mountain, that prepare a table for that troop, and that furnish the drink offering unto that number.| Therefore will I number you to the sword, and ye shall bow down to the slaughter: because when I called, ye did not answer; when I spake, ye did not hear; but did evil before mine eyes, and did choose that wherein I delighted not.| Therefore thus saith the Lord GOD, Behold, my servants shall eat, but ye shall be hungry: behold, my servants shall drink, but ye shall be thirsty: behold, my servants shall rejoice, but ye shall be ashamed:| Behold, my servants shall sing for joy of heart, but ye shall cry for sorrow of heart, and shall howl for vexation of spirit.| And ye shall leave your name for a curse unto my chosen: for the Lord GOD shall slay thee, and call his servants by another name:| That he who blesseth himself in the earth shall bless himself in the God of truth; and he that sweareth in the earth shall swear by the God of truth; because the former troubles are forgotten, and because they are hid from mine eyes.| For, behold, I create new heavens and a new earth: and the former shall not be remembered, not come into mind.| But be ye glad and rejoice for ever in that which I create: for, behold, I create Jerusalem a rejoicing, and her people a joy.| And I will rejoice in Jerusalem, and joy in my people: and the voice of weeping shall be no more heard in her, nor the voice of crying.| There shall be no more thence an infant of days, nor an old man that hath not filled his days: for the child shall die an hundred years old; but the sinner being an hundred years old shall be accursed.| And they shall build houses, and inhabit them; and they shall plant vineyards, and eat the fruit of them.| They shall not build, and another inhabit; They shall not plant, and another eat: for as the days of a tree are the days of my people, and mine elect shall long enjoy the work of their hands.| They shall not labour in vain, nor bring forth for trouble; for they are the seed of the blessed of the LORD, and their offspring with them.| And it shall come to pass, that before they call, I will answer; and while they are yet speaking, I will hear.| The wolf and the lamb shall feed together, and the lion shall eat straw like the bullock: and dust shall be the serpent’s meat. They shall not hurt nor destroy in all my holy mountain, saith the LORD.“
Am spus că voi include în acest comentariu şi capitolele 50 şi 55. Îmi cer scuze pentru că nu-l voi include şi pe 51, dar, cum ce-i mai bun se lasă pentru final, am decis să-l includ în comentariul de final.
Sigur că ar fi multe de spus, însă textul nu este dificil de înţeles, având în vedere cunoaşterea adevărului acumulată până aici. „Am fost căutat de cei care nu întrebau de Mine, şi găsit de cei ce nu Mă căutau: Am zis, Iată-Mă, Iată-Mă, unui neam care nu chema Numele Meu“, chemarea Numelui fiind echivalentul rugăciunii! Dar… „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un popor răzvrătit, care umbla pe o cale rea, conform propriilor gânduri, un popor care, în mod continuu şi făţiş Mi-a provocat mânia, făcându-şi sacrificiile în grădini, şi arzând tămâie pe altare din cărămizi. Care stau printre morminte şi se adăpostesc în cavouri, mâncând carne de porc, şi având în vasele lor ciorbă pregătită din lucruri dezgustătoare, şi care totuşi spun: rămâi departe de mine, căci sunt mai sfânt decât tine.“ Da, cam acesta este tabloul general introductiv al celor două tipologii, cei care-L caută cu adevărat pe Dumnezeu, deşi nu ştiu nimic despre El, şi totuşi El se lasă descoperit, şi ceilalţi, şi acum îi putem include şi pe neevrei, care doar fac figuraţie, pentru că asta fac mereu idolatrii, trăiesc în confuzia propriilor minciuni şi amăgiri fanteziste, fără nicio mustrare de conştiinţă. Şi de aici cred că totul este clar în privinţa recompensei pe care o va primi fiecare categorie! De ce am colorat textul versetelor 11 şi 12, în care traducerea românească este ea însăşi a norocului şi a sorţii, adică una care evită buna dispoziţie creată în textul englez, şi expune un fel de n-ar mai fi, fără sare şi piper? Iată cum traduc eu, şi-mi face o deosebită plăcere să mă bine dispun cu această ocazie: „Dar pe voi aceia care părăsiţi pe Domnul şi uitaţi muntele Meu cel sfânt, care pregătiţi o masă pentru această turmă de cavalerie, şi aprovizionaţi cu ofranda de băutură acest număr al turmei lor, vă voi număra cu sabia, şi vă veţi pleca genunchiul înaintea celui care vă va lovi. Fiindcă v-Am chemat şi n-aţi răspuns, Am vorbit şi n-aţi auzit, ci aţi făcut ce este rău înaintea Mea, şi aţi ales ce nu-Mi place.“ Da, vă voi număra cu sabia şi vă veţi pleca genunchiul înaintea celui care vă va lovi! Concret, nu ala-bala-portocala! Da, cei ce se vor binecuvânta, se vor binecuvânta în Dumnezeul adevărului, Dumnezeul care va face ceruri noi şi un Pământ nou, aşa încât lucrurile vechi vor fi uitate, şi nu-I vor mai veni în minte! Ţineţi minte această subliniere, sau aduceţi-vă aminte de ea, la final, pentru capitolul 51! Din tot ce mai urmează până la sfârşitul textului, e clar că se face referire la ziua ispăşirii, cea de o mie de ani (2Pet.3.11-18,7,8,9)!