FIULUI MEU ŞTEFAN, CELOR DOUĂ FIICE şi NEPOŢILOR
Luc.22.31,32; Dan.2.44,45; 12.4; Apoc.14.6-13; Hab.2.3,13,14.
DRAGUL meu! Am încercat să-ţi comunic nişte lucruri de care până acum, pe voi copiii şi nepoţii mei, v-am ţinut pe toţi departe. Şi asta nu pentru că n-ar fi importante, ci pentru că am avut nevoie de foarte mult timp pentru a mă convinge eu însumi că sunt reale, motiv pentru care n-am vrut intenţionat să vă implic în vreun fel. Dar timpul a trecut cu bune şi cu mai puţin bune, cunoştinţa mea a crescut, totu-i verificat, iar timpul înaintat şi oportun pentru ca să aflaţi că nu mi-am pierdut timpul degeaba, ci dimpotrivă. Acum puteţi beneficia şi voi din plin de ceea ce ştiu! Dar… Ei bine, da, există un „dar“, pentru că şi peste voi a trecut timpul, şi sunteţi fiecare la casa lui cu ale voastre. Totuşi evenimentele care sunt în curs nu sunt de neglijat, ci dimpotrivă, şi este nevoie să putem comunica, şi chiar să comunicăm. Iniţial mi-ai zis că nu te poţi pronunţa asupra unor lucruri pe care nu le cunoşti, şi e clar că nu puteai. Nici eu n-am putut! Dar nici n-am renunţat, iar această insistenţă a mea a fost iniţial chiar în legătură cu tine, cu viaţa ta când aveai doar şase luni, şi n-a lipsit mult să te pierdem, dar ai trăit. Nu dezvolt aici, putem vorbi oricând despre asta.
Ulterior, cu altă ocazie, te-ai arătat sceptic sub motivul că Biblia „este scrisă tot de oameni“. Este foarte adevărat, Biblia aste scrisă de oameni atent aleşi de Dumnezeu, pentru că este adresată… oamenilor, este un mod de comunicare, şi în anumite condiţii, nu oricum, este un mijloc foarte eficient. Am prezentat acest mod în pagina anterioară! Iar pe parcursul acestei mărturisiri, vor apare şi multe alte aspecte deloc de neglijat. Nu sunt convins că vei accepta uşor să comunicăm, să citeşti cele scrise aici, ori să deschizi Biblia pentru a o citi atent, cu interes. Va veni însă o vreme, şi acea vreme nu este prea departe, când nu prea vei mai înţelege ce se întâmplă în jurul tău, şi chiar în întreaga lume a oamenilor, la scară planetară adică. Atunci vei deveni interesat! Trag totuşi nădejde că vei acţiona ceva mai rapid, deşi, ca mulţi alţii, ţi-ai pus nădejdea în „ştiinţă“, ca şi cum „ştiinţa“ n-ar fi tot „cuvântul oamenilor“, fie scris fie vorbit. De unii, mai ales… vorbit, că „scrisul rămâne, vorba zboară“, cum spuneau latinii. Eu am scris şi scriu pentru că am ce, şi pentru că aşa pot comunica mai multor oameni ceea ce am de spus, şi nu-mi e deloc ruşine de ceea ce rămâne scris de la mine.
Să nu crezi că resping ştiinţa în general, însă după 1859, o dată cu apariţia „Originii speciilor“ a lui Darwin, prea mulţi oameni de ştiinţă şi-au trădat conştiinţa intrând în jocul periculos al politicii industrializării forţate, şi au susţinut acest evoluţionism, deşi nu a fost confirmat ştiinţific nici în timpul lui Darwin, şi nici ulterior de niciuna dintre ştiinţele consacrate, chimie, biologie, geologie, paleontologie ş.a. Era nevoie de forţă de muncă mult mai mare decât cea disponibilă natural la acea vreme, aşa încât industriaşii s-au „orientat“ spre forţa de muncă din agricultură, ademenind-o sau lăsând-o fără obiectul muncii, pământul, prin tot felul de „inginerii“ abuzive, ilegale. Iar situaţia de acum are aspectul unei sclavii a adulţilor pe plantaţiile de bumbac ale industrializării forţate, sclavie în care au fost forţaţi să intre până şi copiii, încă de foarte mici. Alte amănunte în ultima pagină, „Astrofizică, …“.
Să revenim acum la ideea că Biblia a fost scrisă de oameni! Oamenii însărcinaţi de Dumnezeu să prezinte Cuvântul Său altor oameni, sunt cunoscuţi sub titulatura de prooroci sau profeţi, şi niciunul dintre cei ale căror scrieri au fost reţinute şi adunate între paginile Bibliei, n-a scris ceea ce a scris din/de capul lui, ci îndemnaţi de Dumnezeu prin Duhul Sfânt, aşadar prin inspiraţie, şi nu chiar toţi au scris de la început, ci au lăsat doar o moştenire orală celor apropiaţi, aşa cum a fost de la Avraam/Abraham până la Moise şi ceilalţi profeţi antici, apoi prin Ioan Botezătorul şi prin Cuvântul Domnului Isus, păstrat cu sfinţenie, propovăduit oral, şi în cele din urmă scris de cei mai mulţi care ne-au lăsat scris ceea ce putem citi astăzi (2Pet.1.20,21; Gen.12.1-4,7; 13.14,15,18; 22.7,8,13_18; 26.1-5,22,23_25,26-33; 27.1-40; 28.1-5,10-22; 48.1-11(cap.37.29-35)-16; 49.1-3,4(cap.35.22)-28; 50.15-21; 37.1-28,36; 39.1-23; 40.1-8-23; 41.1-15,16-25-32-54; Mat.3.1,2(Dan.2.44-47); Mat.11.1-9-15(Mal.3.1-3; 4.4-6); Mat.21.8,9-11; Luc.7.16,17; 24.15-19-32,44_49; Ioan 6.14; 9.17).
Ceea ce tocmai am spus trebuie puţin dezvoltat! Aşadar până la Moise, Cuvântul lui Dumnezeu a circulat mai întâi din tată-n fiu pe cale orală, fără a rămâne ceva scris, iar apoi când evreii s-au înmulţit şi au devenit un popor, Dumnezeu i-a scos din robia egipteană printr-un… prooroc, anume Moise (Gen.50.22-26; Ps.147.19,20). Ultimele două versete ale psalmului 147 ne dau o indicaţie foarte preţioasă, foarte confirmată până în ziua de azi, şi foarte cunoscută în general chiar şi de cei care fie n-au citit vreodată aceste versete, fie nu le-au remarcat. A se reţine exprimarea „El descoperă“ din versetul 19, exprimare pe care o vom mai regăsi şi în alte versete ale altor cărţi biblice! Cuvântul a fost mai întâi rostit şi abia apoi scris, încă de la început, adică de la primirea decalogului prin Moise (Ex.20.1-20,22,23; 24.12-14; 25.16; 31.18; 32.1-9). După Moise, Dumnezeu a trimis poporului Israel şi alţi prooroci, pe care eu îi disting de creştini numindu-i antici sau din vechime, apoi le-A trimis pe însuşi Fiul Său în trup fizic(de carne), pe care L-a numit Isus. Mesia Isus sau Cristos Isus, adică Unsul Isus, în variantele ebraică şi greacă, iar Acesta a instruit mulţi alţi ucenici, pe doisprezece dintre ei apropiidu-i pentru a-L însoţi permanent în lucrarea Sa, şi pe care i-a numit apostoli, adică trimişi.
Aceasta în mare! Acum să vedem cum s-a scris Biblia, care de fapt a circulat sub formă de cărţi separate, mereu reproduse pe diverse medii fizice (piele sau papirus, de exemplu), însă copiate tot timpul întocmai, cuvânt cu cuvânt, fără a schimba ceva în textul original. Păi s-a scris într-o perioadă de cam o mie şase sute de ani, reţinute fiind vreo şaizeci şi şase de cărţi, numite de unii canonice deşi termenul potrivit ar fi inspirate, participanţii (aparent autorii) fiind mai puţini la număr decât numărul total al cărţilor, unii dintre ei scriind mai multe, de exemplu Ieremia, Solomon, Petru, Ioan, Luca şi Pavel, parte dintre ei doar dictând altor persoane ce să scrie (Ier.45.1-5; Rom.16.20-22-27). Şi totuşi… Şi totuşi, nicio carte scrisă de oameni pentru alţi oameni, în general având un singur autor nu mai mulţi, nu are şi nu poate avea armonia interioară şi precizia relatărilor, şi asta nu doar referitor la date calendaristice sau nume de locuri. Totul, totul este foarte exact! Dacă ştii cumva despre vreo astfel de carte, anunţă-mă şi pe mine. Eu însă cred că va fi suficient să citeşti aici pagina „vorba bună“, pentru a înţelege diferenţa dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi logoreea oamenilor (Mat.6.5-7,8). Crede-mă că nu mi-am pierdut vremea degeaba în aceşti ani ai acestor patru decenii!
Voi toţi, copiii şi nepoţii mei, sunteţi binecuvântaţi (Ex.20.4-6,7; Ps.91.1-3_10-15,16)! Trebuie să ştiţi acest aspect, şi nu doar să-l ştiţi ci şi să-l înţelegeţi! Iar eu voi avea grijă să înţelegeţi, însă grija care vă revine vouă este aceea de a vă implica. Dintre toate binecuvântările rostite de Dumnezeu, cele mai importante, generale, şi cu cea mai mare prioritate sunt făgăduinţele, dintre care prima şi cea mai de căpătâi este Geneza 3.15. Legămintele au de asemenea o importanţă majoră, pe care trebuie s-o înţelegeţi. Toate acestea constituie în sine firul narativ al întregului conţinut al Bibliei, iar amănunte veţi găsi aici din abundenţă, şi sper eu, suficient de clar exprimate şi ordonat expuse. Nu trebuie decât să vă implicaţi! De ce cărţile antice ar trebui grupate sub titlul Vechiul Legământ, iar celelalte sub titlul Noul Legământ, de asemenea veţi afla de aici. Dacă Noul Legământ are sau nu şi alţi prooroci în afară de Domnul Isus Cristos, veţi afla tot de aici (Mat.23.33,34; Luc.11.49-52; Fapt.15.32; 1Cor.3.16-23; 4.1-7; 13.1,2,8-13; 14.1-4… 18-22-29,30…; Apoc.22.6,7-9-18,19-21). Acum se pot examina şi Numeri 16.28-35.
Încă de pe vremea comunismului când individul/persoana era confundat cu masa sau masele populare, şi când am fost împiedicaţi cu înverşunare să avem iniţiative personale în orice privinţă, inclusiv în sectorul economic („noi muncim, noi nu gândim“), ceea ce a fost o pagubă imensă nu doar pentru noi ci şi pentru ţară, eu am avut totuşi iniţiative personale în limita posibilităţilor existente atunci, şi chiar dacă am trăit în sărăcie, în linii mari, iar voi v-aţi fi dorit mai mult, aţi avut totuşi strictul necesar. Încă de atunci, şi mai ales atunci, am trăit cu impresia că singura „investiţie“ demnă de luat în seamă, de la care nici măcar comuniştii nu aveau cum să ne oprească, era în creşterea şi educarea copiilor după posibilităţile şi mintea noastră, nu după mintea şi, mai ales posibilităţile comuniştilor. Domnul R.N. Rădulescu să mă scuze, dar şi dragostea se poate „investi“, cu o singură condiţie, s-o ai, că dacă nu nici n-ai ce investi, şi asta, evident fără să aştepţi vreun „profit“ de ştiu eu ce natură, singurul profit fiind acela că-ţi creşte inima fără să devii… cardiac. Domnule R.N.R. acestă investiţie caracterizează în mod tradiţional poporul român, şi aceasta ar trebui să fie şi tradiţia aşa-zisei „Biserici“!
Revenind la ideea că Dumnezeu n-are niciun amestec în scrierea cărţilor Bibliei, ci este exclusiv opera, ca să zic aşa, a unor oameni poate ceva mai ciudaţi, totuşi oameni, şi atunci cuvintele lor n-au nicio putere, voi fi de acord cu tine, dacă-mi vei răspunde sincer la trei întrebări, ba chiar la patru, şi anume:
a) Te-ai căsătorit religios?
b) Ţi-ai botezat copiii?
c) Mai mult chiar, ai fost la înmormântarea celor două bunici ale tale, mama Getei şi mama mea?
d) De ce te-ai simţit obligat/dator să faci cele de mai sus, dacă nu crezi în Dumnezeu şi în Cuvântul Lui? Sau care este motivul pentru care te-ai simţit obligat să faci cele de mai sus, făcând nişte lucruri în care nu crezi? Incomode întrebările? Dacă da, cu atât mai bine, pentru că ţi-am dat nişte motive reale la care să te gândeşti.
Dacă toate aceste lucruri/tradiţii vin exclusiv de la oameni, fără vreun amestec din „afară“, atunci ar trebui să putem renunţa oricând şi foarte simplu la ele fără niciun fel de problemă sau consecinţe, dar se poate oare (Efes.6.10-12)? Cine se opune cu înverşunare cunoaşterii, folosindu-se de surogatul/„nechezolul“ tradiţiilor şi fastului sărbătoresc? Şi de ce este atât de „periculoasă“ cunoaşterea spirituală, care este o mai bună cunoaştere de sine în primul rând?
Orice om e credincios, dar nu orice om… ştie în ce şi în Cine să creadă, iar tu ştii foarte bine că sunt mulţi care mint doar ca să fie crezuţi, şi deşi e foarte greu să poţi acum înţelege sensul real al versetului care şi pe mine m-a ţinut foarte mult timp în „şah“ până să-mi fie descoperit înţelesul, ţi-l ofer acum pentru ca ulterior să-ţi aduci aminte de el (Ecl.5.8)! Da sunt mulţi mincinoşi amăgitori, dar ordinea şi nu haosul se sprijină pe Adevăr! Mincinoşii produc doar haos şi distrugeri, iar viaţa ar deveni imposibilă! Dumnezeul vieţii nu va permite să i se distrugă Creaţia. Poate ai să spui „păi cred în Dumnezeu“, şi eu am să spun că este bine însă nu este de ajuns. Ştii cu siguranţă şi vorba care spune că „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă“, adică nu te obligă ci te aşteaptă să vadă ce decizie ei tu, apoi îţi dă pentru a-ţi băga singur în „traistă“. Treptat, pas cu pas, în măsura în care te implici serios şi te ţii de… „umplut traista“. Şi pentru că ai spus că este cuvântul oamenilor, te asigur că oamenii nu sunt dispuşi să-ţi pună ţie în traistă, ci mai degrabă să şi-o umple pe a lor golind-o pe a ta. Vei înţelege foarte bine acest aspect, pentru că face parte din tema centrală a acestei mărturisiri foarte bine documentată şi argumentată dintr-o „traistă“ care cam dă pe-afară. Deocamdată uită-te aici (Mat.6.19-24,31-33; 13.8-11,12,13)!
Ştii că am discutat şi de coronavirus, şi ţi-am spus că este altceva decât ceea ce pare a fi sau spun… oamenii, iar până acum, dacă aş fi făcut pariu de fiecare dată cu toţi „optimiştii“, fie că au crezut în existenţa lui fie că nu, le-aş fi câştigat pe toate. „Optimismul“ continuă şi va mai continua o vreme, deşi acest virus nu este unul obişnuit, iar lumea oamenilor este şi va fi încă luată prin surprindere, nepregătită fiind, şi indiferent ce ar face nu i se vor putea opune cu succes, ci doar Declanşatorul îl va opri după ce-şi va face pe deplin treaba încredinţată. Toţi „optimiştii“ ar dori să revină la „normalitatea“ în care au trăit şi cu care s-au obişnuit, deşi este foarte departe de normalitate, şi toate acţiunile lor au deja efecte vizibile de distrugere a vieţii, a mediului propice vieţii aşa cum a creat-o Dumnezeu, ba chiar a planetei care ne oferă totul (Apoc.11.18). Virusul ăsta va lua atâtea vieţi încât toată societatea oamenilor, pe întreg pământul, va fi destructurată în acest mod de viaţă lipsit de frâu/autocontrol, şi nu planeta va fi distrusă ci toţi inconştienţii, iresponsabilii, toţi lacomii în orice privinţă, iar procesul este deja început (Apoc.6.7,8,12-17). Nu va mai trece mult şi va fi ruptă şi pecetea a şaptea, care întocmai ca în jocul de şah, anunţă jocul de mijloc, întrucât deschiderea se va fi consumat deja, deschidere începută cu aproape două mii de ani în urmă. Apocalips 11.18 este şi o făgăduinţă, dar una pe cale să fie împlinită deja, Dumnezeu veghind activ la împlinirea Cuvântului Său, ceea ce este şi o binecuvântare pentru cei dispuşi să-I asculte Cuvântul şi să-L împlinească în viaţa lor prezentă (Ier.1.10-12; Hab.2.1-4,13,14).
Totuşi voi aveţi un tată binecuvântat de Dumnezeu, care la rândul lui vă dă binecuvântarea sa, şi de aici încolo vorbim de Geneza 18.19 şi implicaţiile binecuvântării, pentru că prin girul meu şi voi sunteţi binecuvântaţi de Dumnezeu, însă şi voi, fiecare în parte, trebuie să primiţi această binecuvântare în sufletele voastre, şi să o păstraţi (Ex.20.6,7, şi 4,5). Ce i-a făgăduit Dumnezeu lui Avraam, şi după cât timp a încheiat un legământ cu el şi sămânţa/urmaşii/descendenţii lui după el? I-a făgăduit o ţară care nu era a lui, iar legământul l-a încheiat cu el după douăzeci şi patru de ani de peregrinări (Gen.11.26-32; 12.1-4-7; 12.14-15-18; 14.18-20; 15.1-5,6,7-13-18-20; 16.16; 17.1-19-21,22-24-27). Toate versetele evidenţiate/subliniate cu font aldin/îngroşat sunt importante pentru înţelegerea EVANGHELIEI, tema fiind dezvoltată în continuare, la cel mai înalt nivel (Apoc.10.1-7). Da, taina e pe cale de a se sfârşi, şi o dată cu taina şi lumea celor cărora le place să trăiască în păcat/neascultare de Dumnezeu, însă nu toţi se vor afla în această situaţie, aşa cum se crede în general (Mat.10.24-26-28…39; Dan.12.4,8,9,10; Apoc.14.12,13). Şi acestea sunt binecuvântări pentru cei ce le primesc şi le privesc bine! Multe lucruri ar mai fi de spus, însă le vei afla/le veţi afla o dată cu ceilalţi, pentru că sunt importante pentru toţi.
04.06.21