Avertisment profetic în Biblie despre islamismul arab
Geneza 16.11,12: „And the angel of the LORD said unto her, Behold, thou art with child, and shalt bear a son, and shalt call his name Ishmael; because the LORD hath heard thy affliction.| And he will be a wild man; his hand will be against every man, and every man’s hand against him; and he shall dwell in the presence of all his brethren.“
CU şapte ani în urmă, când islamiştii făceau prăpăd cam prin toată Europa, am găsit pe Facebook două videoclip-uri interesante, al căror text l-am copiat integral, ştiind că legăturile prin care puteau fi accesate nu vor rezista prea mult pe servere. Unul examina Coranul, ajungând la concluzia că musulmanii islamişti ar trebui să ajungă creştini. Celălalt, al fiului liderului Hamas de atunci, dădea pe faţă făţărnicia propriului tată în postura de lider al grupării, în raport cu calităţile sale umane care-l caracterizau în particular. Am scris atunci opt pagini de mărturie creştină special pentru musulmanii religiei islamului (religie a ”supunerii“
), şi veţi înţelege de ce am scris supunere în acest fel, pe care le-am suplimentat în 2017 cu încă o pagină. Atât documentarea cât şi realizarea primelor opt pagini mi-au luat cam patru luni, dar e ceva ce nu am scris acolo, căci le-am recitit în întregime pe toate, însă voi spune aici, întrucât scopul în care vă pun la dispoziţie accesul direct de aici la acele pagini, este unul de atenţionare a creştinilor şi evreilor despre pericolul acestei monstruozităţi numită de creatorul ei ”singura religie monoteistă, adevărată, care întăreşte Tora şi Evanghelia, pentru evreii şi creştinii care se contestă reciproc, şi care trebuie să ajungă dreptcredincioşi musulmani islamişti, sau să fie… măcelăriţi.“ Am găsit în documentarea pe care am făcut-o atunci, că prima ”viziune“ al lui Muhammed/Mohammed, sau Ahmad, cum se autodenumeşte în Coran, a fost că cineva i-a pus mâna-n gât, strângându-l, arătându-i o carte şi spunându-i „Citeşte“, când el încă nu ştia să citească. Isprava s-a repetat, şi el a presupus că un duh rău îi face asta. Şi n-a presupus rău deloc! Dacă atunci ar fi dorit să cunoască mai bine „Tora, Psalmii şi Evanghelia“, şi ar fi căutat să-şi procure „Cartea“, şi să adâncească ceea ce ştia controversat doar din auzite, poate că bine ar fi fost de el, oricum nu ar mai fi intrat în dizgraţia Qurayş-iţilor Mekkani, şi nu ar mai fi avut problemele pe care le-a generat şi cu greu le-a făcut faţă o vreme. Dar negustoreasa Hadija/Khadijah, care mai întâi l-a angajat şi instruit în ale comerţului, l-a îndemnat să dea ascultare ”descoperirilor care îi erau coborâte“, şi să ajungă astfel ”trimis/profet al lui Allah“. A învăţat prin urmare să scrie şi să citească, apoi a intrat în conflict deschis cu propria comunitate, în general cu pretenţii creştine. Aici, cam atât! Restul îl veţi afla din paginile pe care vi le voi pune la dispoziţie. Acum voi traduce versetul Geneza 16.12, altfel decât sună în traducerea română, întrucât traducătorul pare a fi avut de plătit o poliţă ”Profetului neînvăţat“, neştiutor de carte adică:
Şi el va fi un om liber (dar se poate spune şi sălbatic cu proiectare în viitor), mâna lui va fi împotriva oricărui alt om, şi mâna oricărui alt om va fi împotriva lui; şi această caracteristică se va instala în atitudinea faţă de orice om a tuturor ”fraţilor“ săi de credinţă. Desigur, tot cu proiectare în viitorul prezent deja de 1400 de ani, oficializat de profetului islamului din 1622, primul an hegira. Demn de reţinut, Islamul ca religie are doar această vechime! Şi atunci:
Şi atunci, cine este acest Mahmud Abas, că pare a fi mai degrabă nume de arab, decât de filistean/palestinian? Şi ce caută islamiştii/supunătorii Hamas în Gaza, şi de ce unii dintre aşa-zişii palestinieni refuză retragerea în sud, preferând să fie scuturi de aparent oameni neînarmaţi, paşnici, pentru războinicii Hamas, cărora aparent nu le pasă că vor muri, pentru că-i aşteaptă raiul islamic, în realitate împreună cu scuturile vor să aprindă jihadul lor peste tot pe unde aceste caricaturi de oameni s-au infiltrat deja, tot ca paşnici, dar abia aşteaptă o scânteie. Şi i-au găsit ca ţintă perfectă pe evreii pe care-i numesc „colonişti“ în propria lor ţară, şi cer “oficial” două state paşnice, pe tritoriul evreilor de peste patru mii de ani, când nici urmă de islamist n-a mirosit Pământul pe care acum l-au împânzit de „Allah Akbar!“ De fapt Mohammed Akbar! De ce Mohammed Akbar, veţi înţelege accesând paginile dedicate. Desigur, nu ştiu şi nici nu mă interesează dacă Ismael a ordonat descendenţilor săi să se taie împrejur în ziua a opta, pentru că oricum la Lege e limpede că n-a avut acces toată viaţa lui. Ar fi totuşi interesant de ştiut dacă arabii, ca urmaşi ai lui Ismael, se circumcid. Ar fi totuşi un test de identificare a ”palestinienilor“ din fâşia Gaza, întrucât filistenii autentici erau necircumcişi, Saul cerându-i lui David o sută de prepuţuri ale filistenilor pentru a-i deveni ginere. Oricum, eu rămân la părerea că circumcişi sau nu, actualii „palestinieni“ sunt venetici şi supuşi Islamului, adică musulmani! De notat că, din vremea lui Allah-Mohammed, sau Mohammed-Allah, musulmanii supuşi lui Allah (Mohammed) aduc jertfe de animale pentru păcatele lor, care nu sunt nici puţine, nici uşoare, iar Allah-JEHOVAH apreciază mai mult corectitudinea şi dreptatea decât jertfele de animale (Isa.1.9-13-15-21,31)! Aceasta este o închinare în felul evreilor sub preoţia levitului Aaron, abrogată/desfiinţată prin preoţia Unicului şi Singurului Mare Preot, Isus Cristos, în puterea vieţii Sale ca Nemuritor prin jurământul Tatălui ceresc JEHOVAH/ Psalm 110. Nu, nu jertfele de animale, nici ”jertfele“ de oameni, nu le vor spăla păcatele, ci doar întoarcerea lor ”pe călcâie“ la creştinism! Şi asta fără glumiţa cu ”călcâiele“, ci pe bune! Unii s-ar putea întreba cum de a reuşit un singur om să atragă totuşi de partea lui atât de mulţi alţi oameni. Răspunsul este că nu a reuşit singur! E adevărat că o vreme, anume atâta timp cât a trăit nevastă-sa Hadija şi unchiul său Abu Talib, nu s-a atins nimeni de el, ci doar i se opuneau cu vorba, însă după aceea, intrând în dizgraţia propriului unchi patern, a devenit indezirabil şi în primejdie, însă doi indivizi ceva mai spălaţi decât el, au mirosit potenţialul de a ajuta un pretins profet, şi i s-au arătat prieteni. Aceştia au fost Abu Bakr şi Omar, care la un moment dat, pentru a nu le mai ”încurca treburile lor“, i-au cam făcut felul în stil mafiot, încât nimeni nu a mai putut afla cum şi în ce împrejurări a murit ”Profetul“ Islamului. Aceştia au fost primii doi imami dintre cei parcă zece menţionaţi în documente, apoi s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie, fluturând ”greaua osândă“ împotriva ”tăgăduitorilor“ Adevărului dreptei credinţe islamiste.
”Profetul“ şi ai lui, care atacau şi jefuiau caravanele Mekkanilor, s-au confruntat în Medina/Oraşul Profetului, cu o ”alianţă“ de alte câteva triburi unite cu Mekkanii, care au adunat împreună o armată de zece mii de oameni. Prin reţeaua lui de spionaj, Mohammed a aflat de planul Mekkanilor, dar n-avea unde să fugă şi să se ascundă. Ajutorul nesperat i-a venit de la un tip de etnie persană, localnic din Yatrib/Medina, care i-a dat ideea de a face un şanţ de apărare în jurul oraşului. Totuşi, când islamiştii Profetului au văzut puhoiul ce năvălea spre ei din toate părţile, li se urcase inima în gât de frică. Totuşi aliaţii conduşi de Mekkani au pierdut lupta pentru că nu erau obişnuiţi cu un astfel de sistem de apărare, au fost surprinşi, şi n-au ştiut cum să continue lupta în acest mod. Altfel, acest monstru ar fi fost stârpit înainte de a se umple de faimă şi a genera acele cruciade. Cum ar trebui să înţelegem avertismentul dat în Biblie la Geneza 16.12? În niciun caz prin a-i urî pe aceştia, chiar dacă au căzut într-un păcat grav! Amintiţi-vă că nu putem judeca oamenii, deşi ei o fac, dar o fac doar unii dintre ei corupţi de activitatea toxică, din umbră, a imamilor care-i cheamă la rugăciune şi ascultarea versetelor coranice în moscheile lor, vorbindu-le urât despre împotrivitori, ceea ce nu poate corupe decât firile slabe, instabile emoţional, gata să se aprindă la cel mai mic semnal. Ei, imamii însă, nu-şi riscă niciodată pielea, nu pun mâna pe arme, centuri explozive, camioane, sau orice altceva s-ar mai putea imagina pentru ca un viteaz islamist să-şi arate vitejia luând vieţi ale unor oameni necunoscuţi, neînarmaţi şi paşnici. Rolul lor acesta a fost de la început, preluat de la Abu Bakr şi Omar, de a-i instiga şi sacrifica pe alţii pentru propriile lor interese. Ce înseamnă imam pentru Islam? Noi vorbim despre preoţi sau popi, islamiştii despre imami! Vă puteţi imagina existenţa şi perpetuarea vreunei religii, indiferent de care, fără astfel de persoane care să o întreţină? Eu nu! Aceştia sunt în realitate marea problemă, marele pericol! Ei sunt cunoscuţi în comunităţile lor, dar credeţi că s-ar afişa vreunul dintre ei în postura lor de imami? Eu cred că în faţa oricui ei îşi vor afişa doar calitatea de musulman islamist, nu şi aceea de imam, sub acest aspect el rămânând permanent incognito. Aşadar atitudinea corectă şi preventivă faţă de islamişti ar fi aceea de a-i ţine sub supraveghere pe cei existenţi acolo unde există deja, şi departe, cât mai departe pe alţii care şi-ar dori să se apropie. Nu poţi şti care va fi un simplu terorist, sau un imam care-şi va aduce la sine cât mai mulţi supuşi islamişti pentru a-şi supune mai întâi o parte a populaţiei băştinaşe, apoi, cel puţin o parte din teritoriu, aşa cum face şi ortodoxul Putin în Ucraina. Asta ca să înţelegeţi fără prea multă vorbă necesitatea preventivă. Nu uitaţi că sunteţi preveniţi (Gen.16.12)! Dar, să judeci atitudini ale oamenilor şi religii ai dreptul în calitate de creştin? Toată libertatea, altfel nu-ţi poţi proteja propria credinţă împotriva oricăror imixtiuni, întrucât credinţa te defineşte ca om spiritual, şi nu o religie pe care unii o iau drept scut tocmai împotriva altor oameni, manipulându-i. Ceea ce este contradictoriu la Mahommed, vizibil şi flagrant, este că în timp ce el spune că întăreşte Evanghelia, mai face deseori şi afirmaţia că versetele lui sunt ”coborâte“ de la allahul său, deşi acesta fiind clar Satan/Şeitan/Iblis, în epoca creştină a fost expulzat împreună cu demonii lui din cer pe Pământ, ceea ce ni se descrie cu lux de amănunte în capitolul 12 din Apocalipsă, versetul 12 arătând că Satan însuşi a coborât din cer pe Pământ:
Apocalips 12.12: „Therefore rejoice, ye heavens, and ye that dwell in them. Woe to the inhabiters of the earth and of the sea! for the devil is come down unto you, having great wrath, because he knoweth that he hath but a short time.“
Cât de vrednici de viaţă ar putea fi cei care-şi bat joc de propria lor viaţă, căutând să suprime violent viaţa altora în schimbul unor promisiuni deşarte, aşa cum este raiul islamic, care pare a fi mai degrabă pământesc? Unde, în care parte a Pământului pot fi găsiţi cei morţi în atacurile lor teroriste, de o mie patru sute de ani încoace, în compania huriilor cu ochii mari, şi cum pot fi văzuţi ochii lor prin vălul islamic? Prin tot ceea ce fac aceştia, ei înşişi sunt proprii lor judecători, dovediţi ca nevrednici de viaţă prin propriile lor fapte (Ioan 8.44; 12.46-50; 3.14-21). Mohammed îL numeşte pe Domnul Isus „fiul Mariei“, susţinând că Lui Allah nu i se cuvine să aibă fii, ci doar robi, şi că nu are soaţă (Isa.42.1; 49.6; 54.1-17; Gal.4.19,21-26,27-31; 5.1.). Cam aşa ”întăreşte“ Profetul Islamului Tora/Moise, Psalmii/David şi Evanghelia! Aşadar iată-ne din nou în faţa primului arab Ismael, în EVANGHELIE, nu în Coran, dar pe observaţii asupra conţinutului versetelor Coranului, numite pe drept de un anume Salman Ruşdi, poate Rushdy, Versetele Satanice. Iată ce înseamnă să judeci lumea, şi să nu te judeci pe tine însuţi; te faci de râsul ei. Într-un fel, de râs. Mai degrabă sunt de plâns, însă aproape imposibil de ajutat, mai cu seamă pe cei care ascultă de imamii lor!
Am auzit pe mulți întrebându-se cum de serviciile secrete israeliene nu au știut de pregătirea și iminența acestui atac terorist, și speră că doar în viitor, în urma investigațiilor făcute va fi dezlegat acest mister. Mie nu mi se pare niciun mister, pentru că cei care s-au infiltrat în Israel, deghizați în uniforme israeliene, nu doar prin spărturi de gard ci și cu parapante, înarmați, blocând o intersecție, apoi mitraliindu-i pe cei aflați acolo și punând foc mașinilor, și tot ce altceva au mai făcut, inclusiv luând ostatici, nu erau „găzari“, și nici nu se pregătiseră în Gaza. Toată operațiunea a fost gândită și pusă la cale de imami islamiști aflați departe de Israel, prin spălarea creierelor multor islamiști, ceea ce fac în mod curent, apoi au testat o serie de tineri pe care au pus ochii pentru a vedea dacă corespund întru totului scopului avut în vedere. I-au selectat pe cei mai „buni“ dintre ei, apoi le-au spus ce misiune au, ce trebuie să știe și unde urmează să se antreneze. Desigur au avut colaboratori tot islamiști tot din depărtare, pentru că doar ei puteau ține secretă o astfel de operațiune, apoi s-au antrenat toți cei selecționați cu instructori specializați, și în cele din urmă au fost aleși dintre aceia doar cei trimiși efectiv în Israel, desigur incognito. Oamenii separat în cine știe ce „calitate“, iar uniformele, armele și tot echipamentul inclusiv parapantele ca „ajutoare umanitare“ pentru bieții găzari. Israel ar trebui să instituie o blocadă pentru orice ajutoare umanitare trimise în Gaza, sub controlul strict al armatei israeliene, indiferent de cine sunt trimise și de unde.
Mahmud Abas a declarat că „nu vom părăsi pământurile noastre, ci vom lupta până la capăt“. Ce înseamnă până la capăt când ataci tot timpul Israelul, deși nu produci nimic ci trăiești doar din ajutoare umanitare, sau muncind în Israel, fiind permanent alimentați cu apă, energie electrică și ce alte resurse le mai oferă Israel, tot din considerente umanitare, țipând în același timp că Israel trebuie să fie șters de pe fața Pământului, dar și că palestinienii trebuie să aibă propriul stat cu capitala în Ierusalimul de est, Gaza fiind în vest, așadar tot felul de declarații contradictorii. Care o fi acest… capăt? Hai să ne uităm puțin prin cărțile Bibliei, și să vedem al cui este pământul/țara de pe teritoriul Israelului, de ce Israelul are un stat și de când, adițional de ce arabii n-au niciun drept în Israel, și cu atât mai mult teroarea islamistă. Să dăm cu alte cuvinte palestinienilor fără stat, dar islamiști, o lecție de istorie reală, nu închipuită și revendicativă, chiar fără nicio susținere.
Isaia 51.1-4 ne spune că Avraam a fost chemat de Dumnezeu când era doar el singur cu soția lui. Capitolul 15 din Geneză ne spune că asta s-a întâmplat când Avraam era încă Avram, și încă nu avea niciun urmaș, iar Dumnezeu îl asigură că urmașii lui vor fi ca stelele cerului de mulți, și că țara în care l-a chemat ca străin și călător va fi a lui și a seminței lui după el. Avram întreabă „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaște că o voi stăpâni?“ Și Dumnezeu îi spune să ia trei animale și două păsări pentru o jertfă care, din cele spuse ulterior pare a fi o jertfă anticipativă: „Să știi hotărât că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu va fi a ei; acolo va fi robită, și o vor apăsa greu timp de patru sute de ani. Dar pe neamul acela căreia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu, și pe urmă va ieși de acolo cu mari bogății. În a patra generație, ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea Amoriților nu și-a atins încă vârful.“ După aceea a ieșit un foc de la Dumnezeu care a mistuit jertfa, și Dumnezeu a făcut legământ cu Avram spunându-i „Seminței tale dau țara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare Eufrat.“ (Gen.15.1-21). Iată al cui este pământul dintre râul Egiptului, râul/poate fluviul Eufrat, râul Iordan și marea Mediterană, și asta înainte de nașterea lui Ismael, a lui Isaac, Iacob și Esau, apoi și a celor doisprezece patriarhi ai semințiilor lui Israel. Prea puțini știu că numele Israel, dat de Dumnezeu lui Iacob, are semnificația „Cel ce luptă cu Dumnezeu“! (Gen.32.24-29). Iar Dumnezeu, care a binecuvântat patriarhii și poporul, va fi vrăjmașul vrăjmașilor lui și adversarul adversarilor lui (Gen.12.1-3; 28.1-4; 17.7,8; 28.12-15; 48.15,16; Num.22.11,12,20,21,32-35; 23.8,19-22).
Acum, revenind la Ismael, strămoșul arabilor, evident cu mii de ani înainte de apariția lui Mahommed și a Islamului, când au fost arabii robiți patru sute de ani de egiptenii de atunci, și scoși de Dumnezeu de acolo prin intermediul lui Moise și Aaron, după cele zece urgii, din care a zecea a fost uciderea tuturor întâilor-născuți dintre egipteni și animalele lor, iar pentru evrei primul paște sărbătorit, cu obligația de a-l sărbători în fiecare an de atunci încolo, odată ajunși în stăpânirea țării promise? Când? (Exod 12.1-51; 13.1-16).
Mai mult, Dumnezeu nu i-a dus în țara promisă pe drumul cel mai scurt, care trecea prin țara Filistenilor, pentru ca nu cumva poporul, de frica războiului să se poată întoarce în Egipt (Exod 13.17-19). Ce căutau oasele lui Iosif, al unsprezecelea fiu al lui Israel în Egipt? Cum a ajuns Iosif în Egipt înaintea fraților și a tatălui său Israel? Pe scurt, frații săi l-au vândut unor caravanieri ismaeliți angajați ai unor comercianți madianiți, iar aceștia l-au vândut în Egipt unui înalt slujbaș al lui Faraon, clar pentru o sumă mult mai mare decât aceea pe care o investiseră în cumpărarea lui. (Gen.37.26-28; 39.1-4). Deja începuseră și caravanierii arabi să învețe tainele comerțului, întrucât pământul lor cam sterp nu le oferea suficiente mijloace de trai. Așa au trecut secolele până la caravanierul Mahommed, angajat de negustoreasa bogată Hadija, care l-a inițiat în tainele comerțului, l-a luat de bărbat și l-a îndemnat să se declare profet. Iar prin el și cei doi „prieteni“ ai săi, autodeclarați după decesul acestuia, căci în timpul vieții lui nici nu îndrăzneau să-l înfrunte pe față, nici nu aveau interesul să-i strice aureola de profet, aureolă cu care s-au aureolat ei înșiși numindu-se imami.
Cum rămâne cu filistenii? Cei autentici, desigur! Chiar dacă în acele timpuri conceptul de stat era încă departe, ei aveau teritorii întinse, cetăți în care se adăposteau și împărați care-i conduceau. Nu erau muritori de foame, ci aveau de toate (Jud.15.1-20). Mai mult decât atât, ei au fost cei care au omorât pe primul împărat din Israel, Saul, fiul lui Chiș, și pe cei trei fii ai săi Ionatan, Abinadab și Malchișua, deși David, uns împărat de Samuel, nu s-a atins de el în tot timpul vieții lui, ci doar fugea din calea lui pentru a nu fi omorât. O dată ajuns împărat al întregului Israel însă, nu știu câți filisteni au mai rămas vii, și nu doar filisteni, astfel încât, fiul său Solomon a avut pace tot timpul vieții lui, pentru a clădi Templul din Ierusalim, propria lui casă și alte construcții de utilitate în Israel, iar pacea era asigurată printr-o armată bine organizată și gata să intervină la nevoie. Se pare că nu a fost nevoie, și el însuși nu a ucis pe nimeni. De unde au apărut acești filisteni/palestinieni, care n-au stat și nici resurse proprii de supraviețuire, stând cu mâna întinsă după ajutoare umanitare, dar și armată, terorizându-i permanent pe israelieni în propria lor țară și… propriul lor stat, și care nici măcar nume de filisteni autentici nu au, ci mai degrabă de arabi? Care sunt condițiile care au favorizat colonizarea Gazei? Teritoriul Israelului a fost cam pustiit de evrei, ca pedeapsă de la Dumnezeu pentru necredința și infidelitatea lor față de Acela care i-a scos din Egipt, i-a dus în țara patriarhilor poporului, și i-a pus în stăpânirea ei. Acest lucru este evident pentru toată lumea, nu trebuie demonstrat în vreun fel. Ceea ce nu este evident pentru lume, este faptul că Dumnezeu nu și-a abandonat planul său cu privire la ei, și că doar ei, neamestecați cu vreun alt popor, vor fi stăpâni pe vecie în țara lor, iar vremea deja s-a scurtat.
Nu vă atingeţi de butonul SWITCH din stânga sus, nici de bara de legături din stânga, ci doar de butoanele din josul paginii, dacă vă este oportună schimbarea paginii direct. Nu aveţi nevoie de acces la alte pagini, în afara celor pe care le aveţi exclusiv aici, pornind de la aceasta şi următoarea.
Definitivată azi 22.10.2023.